Imitațiunea lui Cristos / Urmarea lui HristosPrima traducere în limba română, realizată de Samuil Micu, avea titlul: De Urmarea lui Hristos. Vd. secțiunea Traduceri în limba română. (în ) este o operă de pietate și ascetică creștină, atribuită, în general, călugărului german Thomas a Kempis. A fost redactată la sfârșitul secolului al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, în limba latină medievală. Lucrarea este reprezentativă unei noi experiențe spirituale denumită Devotio Moderna. În lucrare, sub forma simplă a unor sfaturi, autorul propune cititorului căi de educare a sufletului pentru perfecționarea vieții de creștin, avându-L pe Hristos de model.
Este cartea cea mai tipărită în lume, după Biblie și, potrivit lui Yann Sordet,
Originea Imitațiunea lui Cristos / Urmarea lui Hristos este una dintre lucrările care fac parte din literatura devoțională, fiind publicată în secolul al XV-lea. Textul său este un ajutor pentru rugăciune și devoțiuni personale. Unii văd Imitatio Christi ca pe unul din tratatele majore de morală creștină.
Lucrarea este atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia.
Atribuirea operei a fost mult discutată și disputată. A fost vorba despre italianul Ioannes GersonCălugărul Ioannes Gerson a fost abate benedictin de Vercelli, prieten cu sfinții Anton de Padova și Francisc de Assisi, apud În loc de prefață, Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992, traducere de Andrei Brezianu, p. X., din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de Jean GersonTeologul francez Jean Charlier (1363-1429), cunoscut și sub numele de Jean Gerson, a fost cancelar al Universității din Paris, unul dintre susținătorii sinodului ecumenic de la Constanța (1414-1418), apud În loc de prefață, Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992, traducere de Andrei Brezianu, p. X., cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez Gerard Groote. Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din Mănăstirea augustiniană "Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea Imitațiunii lui Cristos a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui Jean de Gerson, i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427.
În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie Imitațiunea lui Cristos lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze a Imitațiunii în 1493. Toți afirmă, mai mult sau mai puțin clar, paternitatea lucrării lui Thomas a Kempis.
Lucrarea a fost citită de către Sfântul Ignațiu de Loyola, în timp ce se afla într-o peșteră în Manresa, și a ajutat la conceperea ignațiană a Exercițiilor spirituale.
Compoziția Textul lucrării este împărțit în patru părți: Cartea întâi: Îndrumări folositoare pentru viața sufletului (în ) (25 de capitole); Cartea a doua: Îndrumări pentru conduita vieții lăuntrice (în latină: Admonitiones ad interna trahentes) (12 capitole); Cartea a treia: Despre consolarea lăuntrică (în latină: De interna consolatione) (59 de capitole); Cartea a patra: Despre Taina Sfintei Euharistii (în latină: De sacramento) (18 capitole). Există posibilitatea ca, în unele ediții ulterioare, cărturarii catolici autorizați să adauge precizări, sub formă de scurte meditații, rugăciuni și/sau îndrumări, vizavi de scrierile lui Toma a Kempis.
Textul lucrării începe prin aceste cuvinte: „«Cel ce Mă urmează nu umblă în întuneric», Ioan, cap. 8, vers. 12 spune Domnul. Acestea sunt cuvintele lui Hristos, prin care ne îndeamnă să trăim după exemplul vieții Lui, dacă vrem să fim cu adevărat luminați și eliberați de toată orbirea inimii. De aceea, cea mai mare străduință a noastră se cuvine să fie cugetul profund la viața lui Hristos.Imitation de Jésus-Christ, Tours, Alfred Mame et fils, Éditeurs, M DCCC LXXVI, p. 5, (în română de L. G.)’’
Prezentare Idealul de imitare a lui Hristos este un element important al teologiei, eticii și spiritualității creștine.The Westminster Dictionary of Christian Theology by Alan Richardson, John Bowden 1983 ISBN 978-0-664-22748-7 pp. 285-286Holy people of the world: a cross-cultural encyclopedia, Volume 3 by Phyllis G. Jestice 2004 ISBN 1-57607-355-6 pp. 393-394 Trimiterile la acest concept și practica sa se regăsesc în cele mai vechi documente creștine, de exemplu, în epistolele Sf. Apostol Pavel.
Sfântul Augustin privea imitația lui Cristos ca scop fundamental al vieții creștine și ca remediu la imitările păcatelor lui Adam.
Sfântul Francisc de Assisi a pledat pentru o cale a sărăciei, imitându-l pe Hristos care s-a născut sărac, într-o iesle și a murit gol, pe cruce.The Word made flesh: a history of Christian thought by Margaret Ruth Miles 2004 ISBN 978-1-4051-0846-1 pp. 160-161.Saint Francis of Assisi by Jacques Le Goff 2003 ISBN 0-415-28473-2 p. 44. Tema imitării lui Hristos este întâlnită și în teologia bizantină, din secolul al paisprezecelea, fiind văzută ca o viață personală trăită în Hristos, ca o virtute creștină fundamentală.A concise dictionary of theology by Gerald O'Collins, Edward G. Farrugia 2004 ISBN 0-567-08354-3 p. 115.Holy people of the world: a cross-cultural encyclopedia, Volume 3 by Phyllis G. Jestice 2004 ISBN 1-57607-355-6 p. 661.
De Imitatione Christi este destul de simplă și făcută mai ales din aforisme și din maxime fără nicio pretenție teologică. Limbajul lucrării „este simplu și curgător, limpede ca o apă de munte, dar având adâncimi de ocean”.<ref name=PTCH>Preotul Toma Chiricuță, Câteva rânduri către cititor, In: Urmarea lui Hristos, Tipărită cu Binecuvântarea Preasfințitului †Eftimie Episcopul Romanului, Editura „Bunavestire”, p. 4.</ref> Lucrarea a alimentat devoțiunea și rugăciunea numeroaselor generații de creștini, mai ales laici, care caută în viața lor de fiecare zi să trăiască respectând preceptele lui Hristos (de unde și titlul). „Dintre toate cărțile de pietate, ce s-au scris de vreun credincios al Bisericii, ea este socotită drept cea mai bună. Cunoscătorii spun că ei îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce privește puterea de prefacere sufletească, pe care o exercită asupra cititorilor.”Imitațiunea cuprinde patru cărți. Trei dintre ele tratează despre viața interioară, făcând apologia renunțării și elogiul sărăciei care permite apropierea de Cristos. Cea de-a patra parte este consacrată Sfintei Euharistii. Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din Evul Mediu și simbolizează idealul nou. Influența sa va fi considerabilă: Imitațiunea lui Cristos a devenit lucrarea cea mai citită, în lumea creștină, după Biblie. Imitatio Christi, „îndată după Sfânta Scriptură, este cartea cea mai citită pe fața pământului, precum și cea care a lucrat cele mai multe întoarceri la Dumnezeu a sufletelor păcătoase.”
Cartea a fost admirată de Sf. Thomas Morus, Lord Cancelar și renumit umanist englez, care și-a dat viața în prigoana anticatolică inițiată de regele Henric al VIII-lea al Angliei.
„Sfântul Ignațiu de Loyola le recomanda discipolilor săi s-o deschidă mereu - chiar și la întâmplare -, încredințat că, indiferent la ce pagină s-ar opri ochiul, învățătura și povețele aflate acolo vor folosi sufletului din belșug.”Andrei Brezianu, În loc de prefață, In: Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, p. XVI.
Mai aproape de zilele noatre, Leibniz scria undeva că Imitatio Christi este „una dintre cele mai bune cărți care s-au scris cândva”. John Wesley și Isaac Newton au clasat Imitațiunea lui Cristos printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon lua cu el în luptă această carte.
Iezuiții oferă un loc de prim ordin Imitațiunii, în exercițiile lor spirituale. De Imitatione Christi a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care au influențat apoi spiritualitatea catolică în ansamblul său.Spiritual Genius of St. Therese of Lisieux by Jean Guitton 2000 ISBN 0-86012-270-0 Tereza a fost atât de atașată de carte și a citit-o de atâtea ori încât ea putea să citeze din Imitațiune, din memorie, pasaje întregi, încă din adolescență.Thérèse of Lisieux: God's gentle warrior by Thomas R. Nevin, 2006, ISBN 0-19-530721-6 p.45
Privitor la citirea Sfintelor Scripturi, autorul Imitațiunii îi recomanda cititorului: „Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost și-ți sunt împărtășite.”Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, Cartea întîi, Capitolul V, 2, p. 13.
Atât credincioșii catolici, credincioșii ortodocși, cât și credincioșii protestanți admiră Imitațiunea lui Cristos și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă.
În zilele noastre, lucrarea suscită unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță umilinței, resemnării și abnegației.
În Biserica Ortodoxă receptarea pozitivă nu este unanimă. Episcopul rus Ignatie Breanceaninov consideră că Imitațiunea lui Cristos este scrisă din înșelare duhovnicească:
Din punct de vedere al librăriei, Imitațiunea este un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise.
Ritmul Imitațiunii Textul Imitațiunii lui Cristos este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al Imitațiunii din 1441, prezintă o punctuație metrică, prin care se sugerează citirea fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc Psalmii.
Ediții tipărite în limba latină În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, Imitatio Christi este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită, în cele mai multe limbi și în cele mai multe exemplare.Andrei Brezianu, În loc de prefață, Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, p. IV. În limba latină a fost tipărită în peste 2000 de ediții. Ediția princeps, în limba latină, a lucrării De Imitatione Christi a apărut tipărită în 1472, în același an cu ediția princeps a operei lui Dante Alighieri, Divina Comedie. De imitatione Christi libri quatuor, editor: Tiburzio Lupo, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana 1982, XXVII și 369 de pagini. ISBN 88-209-1365-8.
Noi ediții ies cu regularitate, mereu.
Traduceri La scurt timp după apariția lucrării De Imitatione Christi, au început să apară traduceri în diferite limbi. Primele traduceri cunoscute sunt cele realizate, înainte de mijlocul secolulului al XV-lea, în limba engleză. Odată cu apariția tiparului, Imitatio Christi s-a difuzat mult mai ușor, atât în limba latină, cât și prin traduceri în alte limbi.
O traducere manuscrisă în franceză datează din 1447. Prima traducere tipărită a fost făcută în limba franceză, în anul 1462.
O traducere în limba germană, păstrată în manuscris, s-a făcut la Köln, în anul 1434. O traducere tipărită în engleză a fost publicată în 1502, o traducere în italiană în 1488, una în spaniolă în 1536, una în arabă în 1663, una în armeană în 1674, iar una în ebraică în 1837.
În secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu, un român, Udriște Năsturel, a făcut prima traducere a textului De Imitatione Christi în limba slavonă.