Serghei Victorovici Lavrov (în ; ) este un diplomat rus care a ocupat funcția de ministru al afacerilor externe din 2004.
După absolvirea Institutului de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova în 1972, Lavrov și-a început cariera diplomatică în Sri Lanka și vorbește fluent sinhala, dhivehi, engleză și franceză, pe lângă limba sa maternă, rusa. Din 1981 până în 1988 a deținut mai multe funcții în cadrul Misiunii Permanente a Sovieticilor pe lângă Națiunile Unite din New York. Începând cu sfârșitul anilor 1980, a fost director adjunct, apoi director al Departamentului pentru Organizații Internaționale al Ministerului de Externe, înainte de a deveni ministru adjunct al Afacerilor Externe în 1992. Din 1994 până în 2004, a fost Reprezentant Permanent al Rusiei pe lângă Națiunile Unite, unde și-a câștigat reputația de apărător în mod asertiv al intereselor rusești în timpul crizelor, inclusiv războiul din Kosovo și invazia din Irak. De-a lungul mandatului său, Lavrov a rămas o figură centrală în modelarea politicii externe a Rusiei sub președintele Vladimir Putin.Guvernul dezaprobă marcarea cu fast a celor 20 de ani de la crearea RMN și îndeamnă Rusia și Ucraina să se abțină de la participarea la acest eveniment la Unimedia, 1 septembrie 2010
Carieră Serghei Lavrov s-a născut pe 21 martie 1950 la Moscova. Conform regulilor din 1972, un absolvent al Institutului de Stat pentru Relații Internaționale trebuia să lucreze pentru Ministerul de Externe o anumită perioadă de timp. Lavrov a fost angajat la ambasada sovietică din Sri Lanka ca și consilier, deoarece era deja specialist în țară. La acea vreme, Uniunea Sovietică și Sri Lanka aveau o cooperare strânsă pe piață și economică, iar Uniunea Sovietică a lansat producția de cauciuc natural în țară.
În 1976, Lavrov s-a întors la Moscova. A lucrat ca secretar numărul trei și al doilea în cadrul Secției pentru Relații Economice Internaționale a URSS.
În 1981, a fost trimis ca consilier principal la misiunea sovietică pe lângă Națiunile Unite din New York.
În 1988, Lavrov s-a întors la Moscova și a fost numit șef adjunct al Secției pentru Relații Economice Internaționale a URSS.
Între 1990 și 1992 a lucrat ca director al Organizației Internaționale a Ministerului de Externe al Sovietului. În 1992, Lavrov a fost numit director al Departamentului pentru Organizații Internaționale și Probleme Globale din cadrul Ministerului de Externe al Federației Ruse.
Din 5 iunie 1992, Lavrov a fost promovat la rangul diplomatic de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar (cel mai înalt rang diplomatic din Federația Rusă) prin Decretul nr. 568 al președintelui Boris Elțin. Lavrov a lucrat pentru Ministerul Afacerilor Externe până în 1994, când s-a întors la Națiunile Unite, de data aceasta ca Reprezentant Permanent al Rusiei.
În 2011, Lavrov a primit un doctorat onorific din partea Universității din Tromsø, Norvegia, pentru rolul său în negocierea pașnică a unei linii de delimitare maritimă între sectorul norvegian și cel rus. În 2022, din cauza implicării sale în invazia Ucrainei și a încălcărilor conexe ale dreptului internațional, diploma a fost revocată. Lavrov este singura persoană căreia i-a fost revocată o titlul de doctor onorific în Norvegia.
La 9 martie 2004, președintele Vladimir Putin l-a numit pe Lavrov în funcția de ministru al afacerilor externe. Lavrov și-a menținut funcția în timpul celui de-al doilea cabinet al lui Vladimir Putin, în timp ce Dmitri Medvedev a ocupat președinția din 2008 până în 2012.
Pe 21 mai 2012, Lavrov a fost numit din nou ministru de externe în cabinetul condus de prim-ministrul Dimitri Medvedev. Lavrov este considerat mai degrabă un funcționar public decât un politician. Lavrov a fost descris ca fiind un „anti-diplomat” fără „nimic justificabil” în caracterul său „necarismatic, ofensator, intransigent, crud, antipatic, brusc și nerușinat”.
În septembrie 2013, John Kerry și Serghei Lavrov au ajuns la un acord inovator care urma să distrugă aproape toate armele chimice depozitate în Siria lui Bashar al-Assad. Acordul a fost încheiat după trei runde discuții la Geneva, Elveția. La scurt timp după aceea, Siria a acceptat pe deplin acest plan, iar până în iunie 2014 toate armele chimice prezentate de guvernul sirian au fost incinerate. Directorul general al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice din cadrul Națiunilor Unite a declarat că acest tratat a fost un punct de referință major.Archive of fact-check "Kerry: We got '100 percent' of chemical weapons out of Syria" politifact.com. Retrieved 7 March 2022.
În urma anexării Crimeei de către Federația Rusă, la 30 martie 2014, Lavrov a propus ca Ucraina să fie independentă de orice bloc, ca limba rusă să fie recunoscută oficial și ca constituția să fie organizată pe principii federale. El a reiterat propunerea rusă în trei părți pentru progresul Ucrainei: federalism constituțional, recunoașterea minorităților lingvistice și ca Ucraina să devină un stat nealiniat.
În iunie 2016, Lavrov a declarat că Rusia nu va ataca niciodată nicio țară NATO, spunând: „Sunt convins că toți politicienii serioși și onești știu perfect că Rusia nu va ataca niciodată un stat membru NATO. Nu avem astfel de planuri.” "Russia Will Never Attack Any NATO Member: Lavrov ". Newsweek. 7 June 2016. El a mai spus: „În doctrina noastră de securitate este clar menționat că una dintre principalele amenințări la adresa siguranței noastre este extinderea în continuare a NATO spre est.”"Russia Will Never Attack Any NATO Member: Lavrov ". Newsweek. 7 June 2016.
În 2017, ministerul rus de externe a declarat că legea educației din Ucraina este concepută pentru a „instaura cu forța un regim lingvistic monoetnic într-un stat multinațional”.
În ianuarie 2022, Statele Unite au acuzat Rusia că a trimis sabotori în Ucraina pentru a organiza „o operațiune sub steag fals” care ar crea un pretext pentru ca Rusia să invadeze Ucraina. Lavrov a respins afirmația SUA drept „dezinformare totală”. La 4 februarie 2022, Lavrov a respins drept „prostii” și „nebunie” acuzațiile Statelor Unite conform cărora Rusia pregătea un videoclip fals cu forțele ucrainene atacând Donbasul controlat de separatiști, ca pretext pentru începerea unui război în Ucraina.
În august 2022, publicația „Foreign Policy” a relatat că diplomați occidentali au declarat că Lavrov nu are nicio influență reală asupra politicii externe a Rusiei și a devenit un simplu propagandist și purtător de cuvânt al lui Putin.
În mai 2022, Lavrov, care a citit un text pregătit, a repetat declarația de obiectiv a lui Putin din 23 februarie: „Scopul acțiunilor noastre este de a salva oamenii prin îndeplinirea obligațiilor noastre față de aliați, precum și de a demilitariza și denazifica Ucraina, astfel încât astfel de lucruri să nu se mai întâmple niciodată.”
Pe 6 iunie 2022, Serghei Lavrov urma să viziteze capitala Serbiei, Belgradul. Cu toate acestea, țările Bulgaria, Macedonia de Nord și Muntenegru, care înconjoară Serbia, i-au refuzat lui Lavrov permisiunea de a le folosi spațiul aerian, ceea ce a dus la anularea vizitei.
Pe 16 iunie 2022, într-un interviu BBC, Lavrov a declarat că Rusia nu a invadat Ucraina, ci „a declarat o operațiune militară specială pentru că nu aveam absolut nicio altă modalitate de a explica Occidentului că includerea Ucrainei în NATO a fost un act criminal”.
Pe 15 noiembrie 2023, Lavrov a condamnat atacurile din 7 octombrie, dar a criticat și forța „nediscriminatorie” a Israelului și încălcările „flagrante” ale dreptului internațional umanitar în războiul din Gaza, declarând: „Dacă Gaza este distrusă și două milioane de locuitori sunt expulzați, așa cum propun unii politicieni din Israel și din străinătate, acest lucru va crea o catastrofă pentru multe decenii, dacă nu secole.”
Pe 28 decembrie 2023, Lavrov l-a lăudat pe prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu pentru că nu a criticat Rusia în declarații publice, spre deosebire de predecesorul său, Yair Lapid. Lavrov a făcut o paralelă între obiectivele Rusiei de „demilitarizare” și „denazificare” a Ucrainei și obiectivele declarate ale Israelului de a învinge Hamas și extremismul din Fâșia Gaza.
La 21 martie 2025, Serghei Lavrov a fost decorat cu Ordinul Sfântul Andrei Apostolul Cel Întâi Chemat, cea mai înaltă distincție Federației Ruse, prin Decretul prezidențial al Federației Ruse nr. 160 pentru „servicii remarcabile aduse Patriei, o contribuție semnificativă la dezvoltarea și implementarea cursului politicii externe a Federației Ruse și mulți ani de serviciu public rodnic”.
În urma atacurilor americano-israeliene asupra Iranului din 28 februarie 2026, Lavrov a condamnat acțiunea militară drept „agresiune neprovocată” și a declarat că Moscova este pregătită să faciliteze negocierile de pace.
La 16 martie 2026, Lavrov a declarat că Statele Unite și Israelul au evaluat greșit perspectivele unei operațiuni militare rapide în Iran, sugerând că acum își dau seama că s-au „greșit” crezând că pot supune țara în câteva ore. El a îndemnat părțile implicate să reia negocierile și să evite acțiunile militare care ar putea duce la victime civile sau la daune aduse infrastructurii.
Viața personală Lavrov vorbește rusă, engleză, dhivehi, franceză și sinhala. El este un fan al clubului de fotbal Spartak Moscova. Este căsătorit din 1971 cu Maria Lavrova și au o fiică și doi nepoți. Fiica lor, Ekaterina Sergeyevna Lavrova, care a locuit în SUA și Londra în timp ce tatăl ei lucra pentru Națiunile Unite, este absolventă a Universității Columbia și este căsătorită cu omul de afaceri rus Alexandru Vinokourov. Se presupune că a avut o relație cu Svetlana Polyakova de la începutul anilor 2000. În 2016, fiica amantei, Polina Kovaleva, a cumpărat un apartament în cartierul londonez Kensington pentru 4,4 milioane de lire sterline în numerar, când avea 21 de ani. Pe 25 martie 2022, guvernul britanic a sancționat-o pentru acuzații de „bani murdari”, ca parte a unui regim mai amplu de sancțiuni împotriva intereselor rusești corupte.
Galerie
Note
Vezi și
Relațiile externe ale Rusiei
Legături externe
Biography of Lavrov on the Department of Foreign Affairs site Ministry of Foreign Affairs of Russia Moscow State Institute of International Relations Sergeï Lavrov interview Russia warns against strike on Iran Lavrov, diplomatul cu NU în brațe, 7 august 2012, Paul Ciocoiu, Evenimentul zilei
Categorie:Nașteri în 1950 Categorie:Diplomați ruși Categorie:Politicieni ruși din secolul al XX-lea Categorie:Miniștri de externe ai Rusiei Categorie:Ruși în viață Categorie:Politicieni ruși din secolul al XXI-lea Categorie:Politicieni din Moscova