John Henry Newman () a fost un teolog britanic convertit la catolicism, în 1845, iar din 1879, cardinal.
Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre Sfinții Părinți l-au condus la regăsirea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu aprofundat l-a dus la apărarea independenței anglicanismului față de statul britanic, sub forma unor «manifeste». Astfel a luat naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fiind unul din principalii ei promotori. Continuând cercetările, ajunge să se convertească la catolicism, pe care îl vede, de acum încolo, drept confesiunea cea mai fidelă rădăcinilor creștinismului.
Teolog specialist în cristologie,Xavier Tilliette, L'Église des philosophes De Nicolas de Cuse à Gabriel Marcel, p. 117. John Henry Newman este una dintre figurile majore ale catolicismului britanic, împreună cu Henry Edward Manning și Ronald Knox. El a exercitat o influență considerabilă aupra tuturor intelectualilor catolici, îndeosebi asupra autorilor veniți din Anglicanism. Pentru Xavier Tilliette, el apare ca «o mare personalitate aparte, un fel de lumânare pascală în Biserica Catolică a secolului al XIX-lea».Xavier Tilliette, L'Église des philosophes De Nicolas de Cuse à Gabriel Marcel, p. 161. Operele sale, dintre care Gramatica Asentimentului și Apologia Pro Vita Sua, constituie referințe constante la scriitori ca G. K. Chesterton, Evelyn Waugh sau Julien Green, dar și pentru teologi și filosofi ca Avery Dulles, Erich Przywara și Edith Stein, care a tradus în germană lucrarea sa Ideea de Universitate.
A fost beatificat de Biserica Catolică la 19 septembrie 2010, iar la 13 octombrie 2019 a fost proclamat sfânt.
Biografie Anii de formare Originile familiale John Henry Newman s-a născut la Londra la 21 februarie 1801; era cel mai mare dintre cei șase copii. Familia Newman era de origine olandeză. Numele de « Newman », altădată scris Newmann, a putut să sugereze, în mod greșit, niște rădăcini evreieștiLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 11.. Mama sa, Jemima Fourdrinier, era urmașă a unei familii de hughenoți francezi, gravori și fabricanți de hârtie, instalați de mult timp la Londra.
John Henry Newman a fost botezat în biserica anglicană Saint Bennet Fink, din Londra.
Tatăl, John Newman, a fondat o bancă.Jean Honoré, La Pensée de John Henry Newman, p. 9. Aparținea grupul politic Whig. S-a stabilit cu familia sa la Ham, apoi a plecat la Brighton în 1807, iar în februarie 1808 la LondraLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 13.. Și-a schimbat meseria după falimentul datorat Războaielor napoleonieneLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 12., în 1816Louis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 21.. Familia Newman s-a stabilit atunci în casa ei de la țară, în Norwood, unde John Newman a devenit directorul unei braseriiFabrică de bere, apoi s-au instalat la Alton din nou pentru a locui în apropiere.
Fratele mai mic al lui John Henry Newman, Charles Robert (1802 - 1884), era un om inteligent, însă ateu convins ducând o viață izolată. Cel mai mic frate al său, Francis William (1805 - ), a fost profesor de latină mulți ani la University College din Londra. Două din cele trei surori ale sale, Harriett Elizabeth (n. 1803) și Jemima Charlotte (n. 1807), au luat în căsătorie doi frați, Thomas și John Mozley. Din căsătoria Jemimei Charlotte și John s-a născut Anna Mozley, care a editat în 1892 corespondența lui Newman. Cea de-a treia soră, Mary Sophia, născută în 1809, a murit în 1828, ceea ce l-a afectat profund pe John HenryLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 18..
Tinerețea La vârsta de șapte ani, în mai 1808, Newman a fost trimis la o școală privată condusă de George Nicholas, la EalingJean Honoré, La Pensée de John Henry Newman, p. 10., unde el a studiat până în 1816Louis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 15.. Tatăl lui Thomas Henry HuxleyThomas Henry Huxley era bunicul scriitorului Aldous Huxley. preda acolo matematicileCyril Bibby, T. H. Huxley: Scientist Extraordinary.. Newman a primit acolo o educație creștină și s-a făcut remarcat prin zelul său studios, dar și prin timiditatea sa și distanțarea de ceilalți elevi, rămânând la o parte de jocurile lorLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 16.. El însuși se descrie ca fiind «foarte superstițios» în timpul tinereții sale. Îi plăcea mult să citească Biblia, dar și romanele lui Walter Scott, care tocmai apăreau. A început sudiul autorilor clasici ca Ovidiu, Virgiliu, Homer și Herodot între 1810 și 1813. În continuare, a citit operele autorilor agnostici ca Thomas Paine și David Hume, lecturi care l-au marcat o vreme.
În ziua de 8 martie 1816 a avut loc un eveniment deficil pentru familia Newman: banca « Ramsbottom Newman & Co » și-a suspendat plățile pe motiv de faliment. John Henry Newman a rămas vara următoare la Ealing, în timp ce prietenii săi au plecat în familiile lor. În vârstă de 15 ani, a intrat în ultimul an de colegiu, când l-a întâlnit pe reverendul Walter Mayers, protestant evanghelic, apropiat de metodismul lui John Wesley.Louis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 22. Newman a avut lungi conversații cu Mayers, care l-a impresionat prin lecturile și prin discuțiile sale, și a aderat la evanghelism.Louis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 31.
Student la Oxford 200px|thumb|right|Trinity College din Oxford Admis la Trinity College din OxfordTrinity College (denumirea completă este The College of the Holy and Undivided Trinity in the University of Oxford, of the foundation of Thomas Pope) este unul din colegiile constitutive ale Universității din Oxford, în Regatul Unit. la 4 decembrie 1816, John Henry s-a instalat acolo după zece luni de așteptare, în iunie 1817Jean Honoré, La Pensée de John Henry Newman, p. 11.. Corespondența purtată cu reverendul Walter Mayers arată spiritul critic al lui NewmanLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 49.. Lectura lucrării episcopului William Beveridge William Beveridge, la en.Wikipedia, « Private Thoughts », l-a incitat pe Newman să repună în cauză unele aspecte ale protestantismului evanghelic apărate totuși de reverendul Walter Mayers: sprijinindu-se pe William BeveridgeLouis Bouyer, Newman sa vie sa spiritualité, p. 20, Newman și-a pus problema pertinenței datelor sensibile în convertirile metodiste: el păru să întrevadă că convertirea poate, prin botez, să treacă dincolo de orice experiență sensibilă.
În 1826 John Henry devine tutore la Oriel College. În același an, Richard Hurrell Froude, descris de Newman ca «unul dintre cei mai perspicace, inteligenți și profunzi care există», a fost numit aici profesor. Împreună, Froude și Newman au elaborat o concepție foarte elevată a tutoratului, mai clericală și mai pastorală decât laică. Froude a avut o mare influență asupra gândirii spirituale a lui John Henry Newman, care îl va descrie mai târziu: «M-a învățat să privesc cu admirație Biserica Romei și, prin aceasta, să mă detașez chiar de Reformă. El a gravat profund în mine ideea devoțiunii față de Fecioara Maria și m-a condus, în mod gradat, să cred în Prezența reală»John Henry Newman, Apologia pro vita sua, traduction L. Michelin-Delimoges, Bloud et Gay, Paris, 1939, p. 54..
În cursul aceleiași perioade, a legat prietenie cu John Keble. În 1827, a predicat la Whitehall.
Un preot anglican 150px|thumb|left|Portretul lui John Henry Newman, la 23 iunie 1824, ziua primei sale predici La 13 iunie 1824, în Duminica Sfintei Treimi, Newman a fost hirotonit diacon în anglicanism. Zece zile mai târziu, a rostit prima predică la Biserica din Over Worton (Oxfordshire), unde i-a făcut o vizită fostului său profesor, Walter Mayers. Mulțumită lui Pusey, a obținut parohia Saint Clement din Oxford. Timp de doi ani, s-a angajat în activitățile parohiale, precum și publicând articole pentru Encyclopædia Metropolitana, despre Apollonius din Tyana, despre Cicero și despre miracole. A descoperit Analogia religiei naturale a lui Joseph ButlerJoseph Butler (c. 1692–1752)., care dezvolta aceleași teme.
Boala și doliul La sfârșitul anului 1827, două încercări l-au condus pe Newman la detașarea de intelectualismul formării sale. Examinator, a fost victima unei căderi nervoase, la 26 noiembrie 1827, fără îndoială cauzată de excesul în muncă intelectuală. A plecat atunci la prietenul său Robert Isaac Wilberforce pentru a se odihni. Câteva săptămâni mai târziu, sora sa Mary Sophia, a murit la 5 ianuarie 1828, după o mare oboseală. Această dispariție brutală l-a tulburat profund, iar Newman a început să se exprime prin poezie. A dezvoltat atunci o concepție despre reminiscență. Această concepție l-a condus să întrețină memoria surorii sale, într-o fidelitate a persoanei sale în realitatea eternă. Existența surorii sale a fost rememorată într-un mod viu, ceea ce l-a condus la descoperirea realității vieții eterne prin amintirea sa. El vedea astfel voia lui Dumnezeu în moartea surorii sale.
Această perioadă corespunde apropierii dintre Newman și John KebleJohn Keble, născut la 25 aprilie 1792 la Fairford (Gloucestershire, Marea Britanie) și mort la 29 martie 1866, este un ecleziast englez, poet și teolog, figură majoră a Mișcării de la Oxford., care publicase o culegere de poeme « The Christian Year », care a influențat, fără îndoială, poezia lui Newman.
Călătorie pe Mediterana La 8 decembrie, a plecat însoțit de prietenul său Richard Hurrell Froude, într-o călătorie în Europa meridională destinată restabilirii sănătății acestuia din urmă. În timpul escalelor vaporului „Hermes”, cei doi bărbați au vizitat Gibraltarul, Malta, Insulele Ioniene, apoi Sicilia, Neapole și Roma, unde Newman a făcut cunoștință cu Nicholas Wiseman.
În timpul călătoriei sale pe Mediterana, John Henry Newman a avut sentimente împarțite între dezgustul pentru credința creștină practicată în țările latine, pe care a descoperit-o, dar și admirația sa pentru natura și pentru istoria acestor țări care îi aminteau de Părinții Bisericii. Într-o scrisoare, el a descris Roma ca fiind „locul cel mai minunat de pe Pământ”, dar religia catolică romană ca fiind „politeistă, decadentă și idolatră”. În timpul acestei călătorii, Newman a scris mai multe scurte poeme care mai târziu au fost publicate sub titlul de „Lyra Apostolica”.
De la Roma, Newman se întoarce singur în Sicilia, unde cade bolnav la Leonforte. Ceea ce era la plecare un „pelerinaj de frumusețe” se transformă într-o „experiență cu două fețe, de descoperire și de suferință cumplită, de încântare și de confuzie” și a contat printre cele mai importante evenimente din viața sa. Timp de peste o lună, starea sănătății s-a agravat și a crezut că va muri. Această boală a fost pentru el ocazia unei aprofundări a credinței sale. Și-a întrevăzut eventualitatea propriei morți ca o luptă dintre Dumnezeu și el. A trăit această boală ca o luptă dintre voința sa proprie, în care el îl recunoștea pe diavol, și cea a lui Dumnezeu. El a scris: „Simțeam că Dumnezeu lupta contra mea, iar eu simțeam - la sfârșit am știut pentru ce - că era propria mea voință [...] totuși, simțeam și, și nu încetez să o spun: «Nu am păcătuit contra Luminii»”. A regretat atunci lipsa sa de profunzime și iubirea lui Dumnezeu.. A fost totuși convins că Dumnezeu îl chema la o misiune mai mare în Anglia. În iunie 1833, odată însănătoșit, a părăsit Palermo și a sosit la Marsilia. Acolo, a scris poemul „Lead, kindly Light”, care, mai târziu, a devenit un imn religios englez foarte popular.
Mișcarea de la Oxford Tracts for the Times 200px|thumb|right|Portretul reverendului John Henry Newman (desen)