thumb|225px|O Biblie americană din 1859 Problema coerenței Bibliei se referă la coerența și integritatea textuală a scripturilor biblice și la coerența ei externă. Acest lucru a fost mult timp o problemă pentru creștini și evrei, care consideră că Biblia și, respectiv, Tanakh, sunt inspirate de Dumnezeu.
Bibliștii mainstream resping dogma univocalității Bibliei, drept neputând fi susținută de textul real al Bibliei. Adică resping ideea că autorii Bibliei aveau același punct de vedere.
Lungă istorie Preocupările privind coerența biblică au o lungă istorie. În Contra Celsus teologul Origene i-a răspuns filozofului Celsus, un critic al creștinismului, care se plângea de faptul că:
Origene a răspuns acestor acuze ale lui Celsus că
În evul mediu profesorul franciscan , provincialul franciscanilor din Burgundia, a atras atenția asupra unor incongruențe din textul biblic.
Textele moderne care discută incoerența textuală a Bibliei sunt The Age of ReasonPaine, Thomas. Writings of Thomas Paine — Vol.4 (1794-1796): the Age of Reason by Paine. Proiectul Gutenberg. Adus la 2010-03-16. (Epoca Rațiunii) de Thomas Paine, Tractatus Theologico-Politicus de Baruch Spinoza, Encyclopédie de Denis Diderot și Dictionnaire philosophique de Voltaire.
Abordări ale coerenței biblice Abordări teologice Savanții evrei împart Biblia ebraică în cuvintele lui Dumnezeu și cuvintele despre Dumnezeu. Numai Tora este privită ca fiind literal cuvântul lui Dumnezeu, dictată de Moise pe muntele Sinai. Profeții au fost inspirați de Dumnezeu, dar cuvintele lor nu reprezintă cuvintele directe ale lui Dumnezeu însuși, și Scrieri (categorie care include cărți, cum ar fi Plângerile și Cronicile) sunt cuvinte despre Dumnezeu. Această diviziune nu apare în viziunea creștinismului, dar a moștenit de la iudaism credința în originea divină directă a Pentateuhului, însușire pe care multe denominații creștine o extind asupra întregii Biblii. Uniele denominații, inclusiv Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă folosesc modelul evreiesc de a considera anumite cărți ca fiind apocrife (deși acestea nu sunt cărțile pe care Biblia ebraică le numește Scrieri și nici toate bisericile nu au aceeași listă de cărți considerate apocrife).
William John Lyons a citat diverși autori care afirmă: „Ca oricare altă știință reală, Teologia Noului Testament își are scopul în ea însăși, fiind total indiferentă față de orice dogmă a Teologiei Sistematice ... spiritul cercetării istorice a înlocuit actualmente doctrina tradițională a inspirației”.
În general creștinismul liberal nu are nicio problemă cu faptul că în Biblie există greșeli și contradicții. Creștinii liberali resping dogma că Biblia ar fi lipsită de greșeli, pe care o văd drept idolatrizarea (fetișizarea) Bibliei. Martin Luther declara cu emfază „dacă dușmanii noștri apelează la Scriptură contra lui Hristos, noi apelăm la Hristos contra Scripturii.” Luther a găsit numeroase erori în cărțile profetice și cele istorice ale Bibliei.
Un fost episcop al Bisericii Episcopale din SUA declara că interpretarea literală a Bibliei este erezie.
Seculare Încă din secolul al XVIII-lea, oamenii de știință au studiat inconsecvențele biblice în și dintre texte și canoane ca un mijloc prin care anumite adevăruri cu privire la textele biblice și societățile care l-au creat, pot fi studiate. Terenul a fost extrem de fructuos, dând naștere la numeroase teorii, cum ar fi ipoteza documentară și istoria Deuteronomistică (cu privire la originile Torei și istoria Israelului cuprinse în cărțile de la Iosua la Regi), și teorii similare pentru a explica problema sinoptică (inter-relația dintre primele trei Evanghelii). Savanții în studii biblice produc puține certitudini - în ziua de azi nimeni nu este destul de sigur de relația dintre Pentateuhul samaritean și textul masoretic mai familiar, sau răspunsul la întrebarea dacă ebraica veche a fost sau nu împărțită în dialecte.
Abordările seculare sunt criticate de Allan Bloom în felul următor:
Bloom are dreptate: o universitate majoră ar fi cel mai improbabil loc din lume care ar prezenta Biblia drept Cuvântul lui Dumnezeu; mai degrabă universitățile distrug sistematic credința în Biblie în cadrul programelor de studii biblice.
Tipuri de coerențe
Canonice Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă contine o oarecare doză de subiectivitate, căci este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă Ed. Jacob, Vechiul Testament, Humanitas, 1993, p. 18 teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). Manuscrise
Narative
Teologice
Diversele eshatologii pauline
Abordarea a fost dezvoltată pentru prima dată de Geerhardus Vos, în special în lucrarea sa din 1930, The Pauline Eschatology. Mai târziu, Oscar Cullmann a căutat să combine „eshatologia aprofundată” a lui Albert Schweitzer cu „eshatologia realizată” a lui C. H. Dodd.Ted M. Dorman, "The Future of Biblical Theology," in Scott J. Hafemann (ed.), Biblical Theology: Retrospect and Prospect, p. 252. Cullmann a sugerat analogia dintre Ziua D și Ziua V pentru a ilustra relația dintre moartea și învierea lui Isus, pe de o parte, și a lui A doua venire pe de altă parte.
Epistola către Coloseni are o eshatologie încheiată.“The christology of Col is built on the traditional hymn in 1:15–20, according to which Christ is the image of the invisible God... and other christological statements that have no parallel in the undisputed Pauline writings are added: that Christ is the mystery of God... that believers have been raised with Christ ... that Christ forgives sins... that Christ is victorious over the principalities and powers..." Compared to undisputed Pauline epistles, in which Paul looks forward to an imminent Second Coming, Colossians presents a completed eschatology, in which baptism relates to the past (a completed salvation) rather than to the future: “...whereas Paul expected the parousia in the near future (I Thes 4:15; 5:23; I Cor 7:26)... The congregation has already been raised from the dead with Christ ... whereas in the undisputed letters resurrection is a future expectation... The difference in eschatological orientation between Col and the undisputed letters results in a different theology of baptism... Whereas in Rom 6:1–4 baptism looks forward to the future, in Col baptism looks back to a completed salvation. In baptism believers have not only died with Christ but also been raised with him.” The New Jerome Biblical Commentary, Edited by Raymond E. Brown, S.S., Union Theological Seminary, New York; NY, Maurya P. Horgan (Colossians); Roland E. Murphy, O. Carm. (emeritus) The Divinity School, Duke University, Durham, NC, with a foreword by His Eminence Carlo Maria Cardinal Martini, S.J.; Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1990 1990 p. 876 Evanghelia după Luca deja abandonase eshatologia iminentă, specifică primilor creștini. Consensul academic ar susține că Isus și, după el, primii creștini, au înțeles sfârșitul lumii ca fiind iminent. Pavel scria la 1 Corinteni „Că El va veni din nou, probabil în timpul vieții lor.”
În 1 Corinteni învierea este în trup, la revenirea lui Isus de la sfârșitul lumii. În Efeseni viziunea asupra sfârșitului lumii este tocmai cea combătută în 1 Corinteni, și anume că credincioșii ar fi deja înviați cu Hristos și ar domni cu Hristos în locurile cerești. Această contradicție îi face pe unii cercetători să creadă că Pavel a scris 1 Corinteni dar nu și Efeseni. Viziunea din 1 Tesaloniceni era că sfârșitul lumii era iminent, putea veni în orice moment, în timp ce în 2 Tesaloniceni „Pavel” le spune tesalonicenilor că sfârșitul nu poate veni încă, deoarece nu s-au petrecut anumite evenimente.Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 4.
Vechiul Testament
În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică 0:38:40-0:39:42. Citat: „Israel Finkelstein has come here to San Diego to discuss this with one of the world's leading authorities on the old testament professor Richard Friedman the situation with the Bible is not just that it's a very old book but there's a tremendous difference from the oldest part of the Bible to the youngest part of the Bible so the the first sentence in the Bible whatever that is was written a thousand years before the last sentence in the Bible and in between there's maybe a hundred or 150 authors living in this century this century this century and so even when you know Hebrew you learn it's a different Hebrew all the way through it even when you think you understand one of the authors of the Bible but there's another author of the Bible who sees things differently so people say it's not a book it's books it's not a book it's a literature it's a library people use all these metaphors to try to capture the idea that the Bible is this amazing collection over so much time professor” afirmă că ea nu este o carte, ci cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, 1:23:49-1:24:37. Citat: „but I still haven't really come to understand how it worked out so well we're not talking about one author sitting down and designing something so it comes out nicely at the end we're talking about 100-150 authors in the whole bible writing and you get a story that flows and works so well and makes such sense and has consistency in it that to me that is you know I hesitate to use the word but a miracle” scrisă de-a lungul unui mileniu.Cf. Tot el afirmă că este un miracol că acești autori au reușit să prezinte un mesaj coerent.
Contradicțiile din Biblia ebraică sunt o problemă pentru cei care au un concept elenist, deci monist, de adevăr unic. Dar ele nu erau o problemă în lumea ne-elenizată care a produs Biblia ebraică.
Contradicțiile dintre primele două capitole ale Genezei
În religia creștină, Dumnezeu este unicul creator al lumii văzute și nevăzute, este o entitate supremă care există dintotdeauna, nu are început și nici sfârșit. Biblia descrie în prima carte din Vechiul Testament, Facerea, procesul genezei. Creația lumii s-a desfășurat în etape succesive timp de șase zile, după care Dumnezeu s-a odihnit și a binecuvântat ziua a șaptea. Prima zi: Dumnezeu a creat lumina. Lumina este despărțită tot acum de întuneric și considerată bună de către Dumnezeu. Ziua a doua: Dumnezeu a creat cerul și Raiul. Apa din ceruri este separată de apa de pe pământ (creația apei nu este descrisă explicit). Ziua a treia: Pământul este separat de apă și i se dă nume. Apa este de asemeni numită. Iarba, plantele și pomii sunt creați și acoperă pământul. Ziua a patra: Dumnezeu creează “luminătorul cel mai mare”, adică soarele, “pentru cârmuirea zilei” și “luminătorul cel mai mic”, luna, “pentru cârmuirea nopții”. Totodată sunt făurite stelele, sunt rânduite anotimpurile, zilele și anii. Ziua a cincea: Sunt create animalele mării și păsările cerului, care sunt împrăștiate în întreaga lume pentru a se înmulți. Conform cu , întâi a fost creat bărbatul și abia apoi au fost create plantele și animalele, contrazicând astfel ordinea creației din .