Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și poate cauza moartea. Simptomele tipice ale anafilaxiei includ prurit, inflamația gâtului și hipotensiune. Se manifestă hipersensibilitatea imediată, sau de tip I, care survine la câteva minute după contactul cu antigenul. În mod obișnuit, boala este cauzată de mușcături și înțepături de insecte, de alimente și medicamente.
Anafilaxia este indusă de eliberarea de proteine din anumite tipuri de leucocite. Aceste proteine sunt substanțe care pot declanșa sau agrava o reacție alergică. Eliberarea acestora poate fi indusă fie de o reacție a sistemului imunitar, fie de o altă cauză fără legătură cu sistemul imunitar. Anafilaxia este diagnosticată pe baza simptomelor și semnelor prezentate de pacient. Ca tratament primar, se prescriu injecții cu epinefrină, uneori în combinație cu alte medicamente. Starea unei persoane care, fiind sensibilizată în urma introducerii unui alergen în organism, este susceptibilă să reacționeze violent la introducerea ulterioară a unei noi doze, chiar minime, din acest alergen.Anafilaxia la sfatulmedicului.ro
Aproximativ 0,05–2% din populația mondială suferă de anafilaxie la un moment dat de-a lungul vieții. Se observă o creștere a incidenței acestei boli. Termenul provine din cuvintele grecești ἀνά ana, „împotrivă” și φύλαξις phylaxis, „protecție”.
Semne și simptome thumb|250px|Semne și simptome ale anafilaxiei. În mod tipic, anafilaxia produce numeroase simptome diferite în decurs de câteva minute sau ore. Simptomele apar în medie după 5-30 de minute în cazul în care alergenul pătrunde în corp direct în fluxul sangvin (pe cale intravenoasă) și după aproximativ 2 ore dacă sunt provocate de un aliment ingerat de către pacient. Organele cel mai des afectate sunt: pielea (80–90%), plămânii și căile respiratorii (70%), stomacul și intestinele (30–45%), inima și vasele sangvine (10–45%) și sistemul nervos central (10–15%). De regulă, sunt afectate cel puțin două dintre aceste sisteme.
Pielea thumb|left|Urticarie și eritem la nivelul pieptului unei persoane cu anafilaxie Simptomele tipice includ erupția pe piele a unor bășicuțe (urticarie), mâncărime, înroșirea feței sau a pielii (eritem), sau inflamarea buzelor. În cazul persoanelor care prezintă inflamații ale țesutului subcutanat (angioedem), senzația de mâncărime poate fi înlocuită cu senzația de arsură. Până la 20% din cazuri prezintă inflamații ale limbii sau ale gâtului. Alte simptome includ rinoree și inflamarea membranei mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața internă a pleoapelor (conjunctiva). De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră (cianoză) datorită insuficienței de oxigen.Sistemul respirator
Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică), sau respirație șuierătoare (stridorul). Respirația astmatică este în mod tipic indusă de spasme musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici). Stridorul apare ca urmare a unei inflamații a tractului respirator superior, care îngustează pasajul respirator. Pot apărea și alte simptome cum ar fi răgușeala, deglutiția dificilă sau tusea. Un procent de pana la 70% dintre persoanele care manifesta reactia anafilactica se confrunta cu probleme respiratorii.
Sistemul cardiovascular Eliberarea histaminei de către anumite celule cardiace poate cauza contracții subite ale arterelor coronare (spasm arterial coronarian). Aceasta întrerupe fluxul sangvin către inimă, ceea ce poate duce la moartea celulelor cardiace (infarct miocardic) sau la tulburarea ritmului normal al inimii (aritmie cardiacă) sau la oprirea inimii (stop cardiac). Persoanele care suferă de boli cardiace prezintă un risc crescut de afecțiuni ale inimii induse de anafilaxie. În timp ce accelerarea ritmului cardiac datorită hipotensiunii este mai des întâlnită, 40% dintre persoanele cu anafilaxie pot suferi de rărirea ritmului cardiac (bradicardie) însoțită de hipotensiune. (Combinația dintre ritmul cardiac lent și hipotensiune este cunoscută sub numele de reflex Bezold–Jarisch). Persoana afectată poate avea senzația de amețeală sau își poate pierde cunoștința datorită scăderii anormale a tensiunii arteriale. Scăderea tensiunii arteriale poate fi cauzată de dilatarea vaselor sangvine (șoc distributiv) sau de insuficiența ventriculară (șoc cardiogen). Rareori, tensiunea arterială foarte scăzută poate fi singurul simptom al anafilaxiei.
Altele Printre simptomele gastrointestinale se numără crampele și durerile abdominale, diareea și voma. Persoana afectată poate avea senzația de confuzie a gândirii, incontinență urinară și durere pelviană asemănătoare crampelor uterine. Dilatarea vaselor sangvine din creier pot cauza dureri de cap. De asemenea, poate apărea starea de anxietate sau senzația de moarte iminentă.
Cauze Anafilaxia poate fi cauzată de reacția organismului față de aproape orice substanță străină. Cel mai adesea, anafilaxia este provocată de veninul eliberat în urma înțepăturilor sau mușcăturilor de insecte, sau de unele alimente sau medicamente. Alimentele provoacă apariția bolii cel mai adesea în cazul copiilor și adolescenților. Medicamentele, înțepăturile și mușcăturile de insecte cauzează boala cel mai des în rândul adulților. Printre cauzele mai puțin obișnuite se numără factorii fizici, agenții biologici (ca de exemplu, sperma), latexul, schimbările hormonale, aditivii alimentari (ca de exemplu, glutamatul de sodiu și coloranții alimentari) și medicamentele aplicate pe piele (medicamentele topice). De asemenea, exercițiile fizice sau temperatura (prea ridicată sau prea joasă) poate declanșa apariția bolii, provocând eliberarea de către anumite celule tisulare (cunoscute sub denumirea de mastocite) a unor substanțe chimice care induc reacția alergică. Anafilaxia provocată de exercițiile fizice este adesea corelată cu ingerarea anumitor alimente. Dacă anafilaxia se produce în timpul administrării unei anestezii, cauzele declanșatoare sunt anumite medicamente administrate cu scopul de a provoca paralizia (agenți de blocare neuromusculară), antibioticele și latexul. În 32-50% din cazuri, cauza este necunoscută (anafilaxie idiopatică).
Alimentația Numeroase alimente pot provoca anafilaxia, chiar și în cazul în care alimentul respectiv este consumat pentru prima oară. În cultura vestică, printre cauzele cel mai des întâlnite se găsesc ingestia sau contactul cu alune, grâu, nuci, crustacee, pește, lapte și ouă. În Orientul Mijlociu, susanul este unul dintre alimentele care cauzează cel mai adesea această boală. În Asia, orezul și năutul provoacă deseori anafilaxia. Cazurile grave apar de obicei în urma ingerării alimentului, însă unele persoane pot avea o reacție severă în cazul contactului alimentului cu o anumită parte a corpului. Cu vârsta, copiii pot deveni imuni la alergii. Până la vârsta de 16 ani, 80% dintre copiii cu anafilaxie la lapte sau ouă și 20% dintre copiii cu un singur antecedent de anafilaxie la alune pot consuma aceste alimente fără probleme.
Medicamentele Orice medicament poate cauza anafilaxie. Cele mai obișnuite sunt antibioticele beta-lactamice (ca de exemplu, penicilina), urmate de aspirină și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). În cazul persoanelor alergice la un anumit AINS, de obicei se poate administra un AINS diferit fără ca acesta să provoace anafilaxie. Alte cauze obișnuite ale anafilaxiei sunt chimioterapia, vaccinurile, protamina (prezentă în spermă) și medicamentele pe bază de plante. Unele medicamente, printre care vancomicina, morfina și medicamentele administrate cu scopul de a îmbunătăți calitatea radiografiilor (agenți de contrast) provoacă anafilaxie prin distrugerea anumitor celule tisulare, inducând eliberarea de histamină (degranulare a mastocitelor).
Frecvența unei reacții la un medicament depinde, pe de o parte, de frecvența administrării acestuia și, pe de altă parte, de modul în care medicamentul acționează în organism. Anafilaxia la penicilină și cefalosporină se produce numai după formarea legăturilor cu proteinele din organism, unele legături realizându-se mai ușor decât altele. Incidența anafilaxiei la penicilină este de 1 la 2.000-10.000 de persoane tratate. Moartea survine în mai puțin de 1 din 50.000 de cazuri. Anafilaxia la aspirină și AINS se produce în aproximativ 1 din 50.000 de persoane. Anafilaxia la penicilină crește riscul de reacție la cefalosporine, acesta rămânând însă sub 1 la 1000. Medicamentele de generație anterioară utilizate în imagistica medicală (agenți de contrast) au cauzat reacții în 1% din cazuri. Agenții de contact de nouă generație, cu osmolaritate redusă, provoacă reacții în 0,04% din cazuri.
Veninul Veninul eliberat în urma înțepăturilor sau mușcăturilor de insecte de genul albinelor și viespilor (Hymenoptera) sau ploșnițelor (Triatominae) pot cauza anafilaxie. În caz de reacții anterioare la venin, manifestate în afara zonei din jurul înțepăturii, riscul de anafilaxie în viitor este mai ridicat. Totuși, jumătate dintre persoanele care mor din cauza anafilaxiei nu au avut anterior nicio reacție extinsă (sistemică).
Factori de risc Persoanele cu boli atopice ca de exemplu astm, eczemă, sau rinită alergică prezintă un risc crescut de anafilaxie indusă de alimente, latex și agenți de contact. Riscul nu este mai crescut în cazul medicamentelor injectabile sau înțepăturilor. Potrivit unui studiu realizat pe copii cu anafilaxie, 60% dintre aceștia au avut antecedente de boli atopice. Peste 90% dintre copiii în cazul cărora anafilaxia este fatală au astm. Persoanele cu boli datorate unui număr excesiv de mastocite în țesuturi (mastocitoză) prezintă un risc ridicat. Cu cât perioada de timp dintre două expuneri consecutive la un agent cauzator de anafilaxie este mai lungă, cu atât riscul unei noi reacții este mai mic.
Mecanisme Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și afectează numeroase sisteme ale corpului. Boala se datorează eliberării de mediatori inflamatori și citocine de către mastocite și bazofile. Eliberarea acestora se datorează în mod tipic unei reacții imunitare, dar poate fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție imunitară.
Mecanisme imunologice
În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă acțiunea mușchiului cardiac. Există și un mecanism imunologic independent de IgE, însă nu se cunoaște dacă acesta se produce în cazul oamenilor.
Mecanisme non-imunologice În cazul în care anafilaxia nu este cauzată de un răspuns imunitar, reacția se datorează unui agent care degradează în mod direct mastocitele și bazofilele, provocând eliberarea de histamină și alte substanțe asociate în mod normal cu reacțiile alergice (degranulare). Agenții care degradează celulele includ mediul de contrast pentru razele X, opioidele, temperatura (prea ridicată sau prea joasă) și vibrațiile.
Diagnosticare Anafilaxia este diagnosticată în baza unor fapte clinice obiective. Când una din următoarele apare la distanță de minute sau ore de la expunerea la un alergen, este foarte probabil că acea persoană are șoc anafilactic: Afectarea pielii sau a mucoaselor plus fie dificultăți respiratorii fie tensiune sanguină scăzută Două sau mai multe din următoarele simptome:- a. Afectarea pielii sau a mucoaselor b. Dificultăți respiratorii c. Tensiune scăzută d. Simptome gastrointestinale Tensiune scăzută după expunerea la un alergen cunoscut