Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului

Biserica „Preasfânta Treime” din Gura Humorului este o biserică romano-catolică construită în anul 1811 în orașul Gura Humorului (județul Suceava). Ea se află pe Bd. Bucovinei nr. 10, în centrul orașului.

În prezent, Biserica romano-catolică din Gura Humorului este cea mai veche biserică catolică în funcțiune din Bucovina.Pr. Paroh Valentin Cochior, Pr. Vicar Emil Robu - „200 de ani de existență (1811-2011). Biserica „Sfânta Treime” Gura Humorului” (Pliant tipărit în 2011 cu prilejul aniversării a 200 de ani de existență a bisericii), p. 3. Lângă ea se află clădirea Școlii generale nr. 1, care datează din 1812. Hramul bisericii este Preasfânta Treime și se sărbătorește în prima duminică după Rusalii.

Istoricul bisericii

Formarea comunității catolice din Gura Humorului În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii.

La momentul anexării Bucovinei (1775), Gura Humorului era o așezare modestă. Ea s-a desprins de satul Voroneț în anul 1780, devenind o entitate social-administrativă distinctă.

Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția.

La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor.Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - „Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora” (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 209. În anul 1784 s-a construit în oraș o primă capelă romano-catolică, din lemn, care avea și o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate.Pr. Dumitru Farcaș - „Parohia Gura Humorului”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul V, nr. 10 (58), octombrie 1994, p. 12-13. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și anexele sale se aflau pe locul unde este astăzi Școala generală nr. 2.Prof. Mircea Strugaru - „Parohia romano-catolică din Gura Humorului”, în "Amaryllis", revistă școlară anuală de informare, educație și divertisment publicată de Școala cu clasele I-VIII Nr. 2 «Petru Comarnescu» din Gura Humorului, an III, nr. 3, mai 2006, p. 4.

În 1785, această capelanie locală a fost transformată în parohie. Parohia Gura Humorului avea în acel an în îngrijire spirituală un număr de 332 de credincioși Pr. Paroh Valentin Cochior, Pr. Vicar Emil Robu - „200 de ani de existență (1811-2011). Biserica „Sfânta Treime” Gura Humorului” (Pliant tipărit în 2011 cu prilejul aniversării a 200 de ani de existență a bisericii), p. 7., dintre care 261 de militari și 71 de civili.

Conform lui Franz Wiszniowski, autorul cărții „Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes” (Waiblingen, 1966), Parohia Romano-Catolică "Preasfânta Treime" din Gura Humorului a fost înființată printr-un decret imperial emis de Cabinetul Aulic la 1 aprilie 1787. Prin același decret au mai fost înființate parohii romano-catolice la Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Țibeni, Siret și Cernăuți. La acel moment, în Gura Humorului exista o comunitate catolică de 332 credincioși. Preotul din Gura Humorului îi avea în îngrijirea spirituală și pe credincioșii din satele apropiate: Capu Codrului, Solca, Băișești, Măzănăești, Arbore. La 11 aprilie 1796, cele nouă parohii catolice din Bucovina au fost încadrate în jurisdicția Arhiepiscopiei de Lemberg.Pr. Paroh Valentin Cochior, Pr. Vicar Emil Robu - „200 de ani de existență (1811-2011). Biserica „Sfânta Treime” Gura Humorului” (Pliant tipărit în 2011 cu prilejul aniversării a 200 de ani de existență a bisericii), p. 2.

Parohia Gura Humorului în perioada 1811-1918

În anul 1806, ca urmare a unei dispoziții imperiale a împăratului Francisc I prin care se cerea ca „peste tot în Bucovina, unde se găsesc locuitori catolici să se construiască biserici din zid”, preotul observant Marian Meszanos a început construirea unei biserici romano-catolice de zid, nu departe de vechea capelă din lemn. Lucrările de construcție s-au făcut cu fonduri de la guvernul Galiției, fiind finalizate în anul 1811. Noua biserică a primit clopotele rămase de la mănăstirile Voroneț și Moldovița, după ce au fost părăsite de călugări. Deasupra intrării în biserică se află o placă cu următoarea inscripție în limba latină: „Francisc I Imper: Aust: I Sumptibus MDCCCXI”, a cărei traducere aproximativă în limba română este următoarea „În 1811, pe cheltuiala lui Francisc I, împărat al Austriei”.Pr. Cornel Cadar - „Gura Humorului: bicentenarul bisericii”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul XXII, nr. 8 (260), august 2011, p. 11. Biserica a fost consacrată la 17 iunie 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice.

În Bucovina era de multă vreme lipsă de preoți. După prima vizită canonică făcută în Bucovina, arhiepiscopul Ankwicz de la Lemberg a făcut apel la clerul din Galiția, dar și acolo era lipsă de preoți. Ca urmare a desființării Ordinului Iezuit din Bielorusia printr-un ucaz din anul 1820 al țarului Rusiei, Consistoriul Arhidiecezan din Lemberg a dispus preluarea pastorației misionare de pe valea Moldovei din Bucovina de către preoții iezuiți. S-a convenit ca reședința misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor s-a făcut cu nr. 2943 din 7 decembrie 1822, iar preluarea parohiei s-a efectuat la 2 martie 1823 de către preotul iezuit Andrei Pierling și ajutorul său, Iosif Steidler, iar capelanul Theodor Lazar a fost pensionat. La început au fost doi preoți, apoi trei, pentru ca mai apoi, după 21 de ani, la încheierea misiunii lor în Bucovina, să fie cinci preoți iezuiți. Plata preoților iezuiți se făcea din fondul religionar, câte 200 de florini anual pentru fiecare preot. În 1837 a fost construită o nouă casă parohială. În 1838, preotul iezuit Adam Kossahowschi a comandat două clopote noi meșterului Gheorghe Fogarasch din Pătrăuți. Totuși, aceste clopote noi aveau un sunet diferit de sunetul celor vechi, un cronicar german din epocă făcând următoarea constatare nostalgică: „cu toate că au aceeași greutate, 306,5 și 196,5 de pfunzi, totuși, dangătul lor nu sună, nici pe departe, așa frumos ca al clopotelor vechi.”

Călugării iezuiți s-au îngrijit de parohia Gura Humorului timp de 21 ani (1822-1843), după care au fost trimiși în alte misiuni. Preotul Anton Bereznicki a fost numit la 15 septembrie 1843 ca paroh al comunității catolice din localitate.

În timpul ocupației austriece, Gura Humorului a crescut ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ–teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de oraș. Până la primul război mondial, comunitatea catolică din localitate a crescut constant. Astfel, dacă în 1824 Parohia Gura Humorului avea 699 de catolici în 13 localități, în 1900 erau 4.437, pentru ca în 1913 numărul lor să devină de 4.823.

În administrarea Parohiei Gura Humorului s-au aflat și comunități catolice din alte localități. Printre acestea a fost și comunitatea catolică din Pleșa (1836-1921) - unde a fost construită o biserică în 1904.Stanislava Iachimovschi - „Centenarul bisericii din Pleșa”, în "Lumina creștinului", serie nouă, anul XV, nr. 10 (178), octombrie 2004.

Clădirea bisericii a fost reparată și mărită în anul 1895, în timpul păstoririi parohului Clemens Swoboda. Cu acest prilej, au fost amplasate două plăci de marmură neagră pe pereții laterali ai navei. Plăcile conțin inscripții în limba latină, după cum urmează:Pr. Paroh Valentin Cochior, Pr. Vicar Emil Robu - „200 de ani de existență (1811-2011). Biserica „Sfânta Treime” Gura Humorului” (Pliant tipărit în 2011 cu prilejul aniversării a 200 de ani de existență a bisericii), p. 6. pe peretele din stânga - „Gloriosissime regnante PAPA LEONE XIII. Archiepiscopo Leopoliensi SEVERINO Équite de Dąbrowa MORAWSKI Decano Suczawiensi EDUARDO NISTENBERGER Aedes haec opera CLEMENTIS SWOBODA Parochi loci adjuvantibus procuratoribus Ecclesiae CAROLO KLOSTERMANN PETRO HAASEL JOANNE BRANDL Anno Domini MDCCCXCV amplificata atque restaurata.”. Traducerea inscripției în limba română este următoarea: „Sub ocârmuirea glorioasă a papei Leon al XIII-lea, fiind arhiepiscop de Lemberg Seweryn Morawski, Cavaler de Dąbrowa, fiind decan de Suceava Edward Nistenberger, această clădire a fost mărită și restaurată de Clemens Swoboda, parohul locului, ajutat fiind de feciorii de biserică: Karol Klostermann, Peter Haasel și Johann Brandl în Anul Domnului 1895“. pe peretele din dreapta - „Augustissimo Jmperatore FRANCISCO JOSEPHO I Praefecto Provinciae LEOPOLDO COMITE GOËS fortiter adjuvantibus c:r: Consiliario a regimine GUILELMO POMPE aeque ac c:r: Praefecto districtus Gurahumorensis FRIDERICO ROLLER Aedes haec Anno Domini MDCCCXCV amplificata atque restaurata.” Traducerea inscripției în limba română este următoarea: „Sub augustul împărat Francisc Iosif I, fiind prefect (guvernator) al provinciei Leopold, conte de Goës, cu marele ajutor al lui Wilhelm Pompe, consilier de stat, precum și al lui Friedrich Roller, prefect al districtului Gurahumora, această clădire a fost mărită și restaurată în Anul Domnului 1895“.

La 11 mai 1899, de Rusalii, a avut loc un incendiu devastator în Gura Humorului, arzând o mare parte din casele din localitate, biserica și casa parohială. Incendiul a pornit de la focul făcut de o credincioasă catolică în curtea casei pentru a încălzi apa și a spăla rufele. Focul nefiind supravegheat, vântul puternic a purtat scânteile către casele din jur care s-au aprins. Din biserică au ars obiectele din lemn (tavanul, altarul și băncile), doar o cruce comemorativă de la misiuni scăpând neatinsă.Pr. Paroh Valentin Cochior, Pr. Vicar Emil Robu - „200 de ani de existență (1811-2011). Biserica „Sfânta Treime” Gura Humorului” (Pliant tipărit în 2011 cu prilejul aniversării a 200 de ani de existență a bisericii), p. 4. Clădirea bisericii a fost reparată, primind forma actuală.

La 7 iulie 1907, preotul Leonhard Haschler (n. 1879) pleacă la Câmpulung, iar în locul lui vine preotul vicar Franz Brenny (n. 1866).Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu - „Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora” (Ed. Axa, Botoșani, 2007), p. 214.

Situația parohiei în perioada interbelică Destrămarea Austro-Ungariei și Unirea Bucovinei cu România din noiembrie 1918 au produs unele schimbări în organizarea bisericească. Odată cu trecerea Bucovinei sub administrație românească s-au reglementat noi relații între Regatul României și Vatican. Pentru administrarea noilor teritorii unite cu România, Vaticanul l-a desemnat pe ES Józef Bilczewski (1860-1923), arhiepiscop de Liov (1900-1923), ca administrator apostolic al Bucovinei. În anul 1921, statul papal a înființat un Vicariat general în Bucovina (cu sediul la Cernăuți), care a fost condus de pr. Josef Schmidt.

În perioada interbelică, comunitatea catolică din Parohia Gura Humorului a continuat să crească numeric. Astfel, în 1927 erau 4.766 credincioși; în 1935 parohia avea șapte filiale și un total de 4.600 de credincioși.