Real Madrid Club de Fútbol (, înseamnă Clubul Regal de Fotbal Madrid), cunoscut mai mult ca Real Madrid, sau simplu Real, este un club de fotbal profesionist din Madrid, Spania, care evoluează în Primera División. Este una dintre cele de mai succes echipe din fotbalul spaniol și a fost desemnată de FIFA drept „Cel mai bun club al secolului XX” după ce a câștigat un număr record de 35 de titluri La Liga, 19 cupe ale Spaniei, un număr record de 15 titluri Liga Campionilor UEFA / Cupa Campionilor Europeni și 2 Cupe UEFA. Real este unul din membrii fondatori ai FIFA și al defunctului grup de cluburi de fotbal europene de elită G-14, precum și al înlocuitoarei sale, Asociația Cluburilor Europene.
Real Madrid este cel mai bogat club de fotbal din lume în materie de venituri, cu încasări anuale de peste 513 milioane € și totodată este cel mai scump club din lume, cu o valoare de circa 2,4 miliarde € (3,3 miliarde $). Fondat în 1902, Real Madrid este una din cele trei echipe din Spania care nu au retrogradat niciodată în ligile inferioare, celelalte două fiind Athletic Bilbao și Barcelona. Real Madrid are multe rivalități de lungă durată, cele mai notabile fiind El Clásico cu FC Barcelona și El Derbi madrileño cu Atlético Madrid. Clubul s-a afirmat ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european în anii 1950. În anii 1980, clubul avea una dintre cele mai bune echipe din Spania și Europa (cunoscută ca La Quinta del Buitre), câștigând 2 Cupe UEFA, 5 campionate ale Spaniei la rând, 1 Cupă și 3 Supercupe ale Spaniei.
Echipa joacă într-un echipament alb complet, de unde și porecla Los Blancos (Albii). Logoul său a fost schimbat de mai multe ori ca urmare a încercărilor de a-l moderniza; logoul actual este o versiune modificată a celui din 1920. Stadionul pe care își dispută meciurile de acasă este Santiago Bernabéu din Madrid, unde echipa joacă din 1947. Capacitatea sa este de 85 454 de spectatori. Spre deosebire de majoritatea cluburilor europene de fotbal, membrii clubului Real Madrid (socios) au deținut și operat clubul încă de la întemeierea sa. De asemenea, clubul mai are și o echipă de rezervă, Real Madrid Castilla, dar și o reușită echipă de baschet, Real Madrid Baloncesto.
Istorie Perioada timpurie (1897–1945) thumb|left|Real Madrid în 1905 Fotbalul a fost introdus la Madrid de către profesorii și studenții de la Institución Libre de Enseñanza, printre care și câțiva absolvenți ai universităților Oxford și Cambridge. În 1897 aceștia au fondat Fotbal Club Sky, jucând în diminețile de duminică la Moncloa. Acesta s-a împărțit în 1900 în două cluburi noi: New Foot-Ball de Madrid și Club Español de Madrid. Cel din urmă s-a mai împărțit o dată în două în 1902, în urma acesteia rezultând formarea lui Madrid Fotbal Club la 6 martie 1902. La trei ani după fondarea sa, în 1905, Madrid FC a câștigat primul titlu după ce a învins-o pe Athletic Bilbao în finala Cupei Spaniei. Clubul a devenit unul dintre membrii fondatori ai Federației Regale Spaniole de Fotbal pe 4 ianuarie 1909, atunci când președintele clubului, Adolfo Meléndez, a semnat acordul de fondare a asociației de fotbal spaniole. După ce a jucat pe mai multe stadioane, echipa s-a mutat la „Campo de O'Donnell” în 1912. În 1920, numele clubului a fost schimbat în Real Madrid, după ce regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a acordat titlul de Real (Regal) clubului. thumb|Regele Spaniei Alfonso al XIII-lea
În 1929 a fost fondată prima ligă de fotbal spaniolă. Real Madrid a condus în prima ediție tot sezonul până la ultimul meci, și suferind o înfrângere în fața lui Athletic Bilbao, s-a clasat pe locul doi, după Barcelona. Real Madrid a câștigat primul titlu al ligii în sezonul 1931–32. Albii au câștigat din nou Liga în anul următor, devenind prima echipă care a câștigat campionatul de două ori.
Pe 14 aprilie 1931, venirea celei de-a Doua Republici Spaniole a cauzat clubului pierderea titlului de Real și revenirea la vechea denumire Madrid Football Club. Fotbalul a continuat și pe durata celui de-al doilea Război Mondial, și pe 13 iunie 1943 Madrid a bătut Barcelona cu 11–1 în manșa secundă a semifinalei Copa del Generalísimo, Copa del Rey fiind redenumită în cinstea Generalului Franco. S-a vehiculat că jucătorii Barcelonei ar fi fost intimidați de poliție, inclusiv de directorul securității de stat care "ar fi spus echipei că unii dintre ei au mai joacă, doar din cauza generozității regimului care le permite să rămână în țară." Președintele Barcelonei, Enric Piñeyro, a fost asaltat de fanii Madridului.
Santiago Bernabéu Yeste și succesul european (1945–1978)
Santiago Bernabéu Yeste a devenit președintele lui Real Madrid în 1945. Sub președinția sa clubul, stadionul Santiago Bernabéu și Ciudad Deportiva au fost reconstruite după încheierea Războiului Civil Spaniol. Adițional, în anii 1950, fostul jucător al Real Madrid Amateurs, Miguel Malbo, a fondat academia de tineret a lui Real Madrid, cunoscută în prezent ca La Fábrica. Începând cu 1953, el a abordat o nouă strategie, aceea de a semna cu jucători de clasă mondială din străinătate, cea mai proeminentă realizare fiind aducerea lui Alfredo Di Stéfano. thumb|upright|Alfredo Di Stéfano, a condus clubul spre câștigarea a 5 Cupe Europene consecutiv (în prezent, Liga Campionilor)
În 1955, acționând în lumina ideii propuse de jurnalistul și editorul sportiv al ziarului francez L'Équipe, Gabriel Hanot, și bazându-se pe Cupa Latină (un turneu incluzând cluburi din Franța, Spania, Portugalia și Italia), Bernabéu s-a întâlnit în hotelul Ambasador din Paris cu Bedrignan și Gusztáv Sebes și a creat ceea ce astăzi este cunoscută sub numele de Liga Campionilor UEFA. Sub conducerea lui Bernabéu Real Madrid s-a impus ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european. Clubul a câștigat Cupa Europeană de cinci ori la rând între 1956 și 1960, remarcându-se în finala de la Hampden Park din 1960 împotriva echipei Eintracht Frankfurt care s-a terminat cu scorul de 7-3. Deoarece a câștigat competiția de cinci ori la rând, Real a primit pentru totdeauna cupa originală și dreptul de a purta insigna de onoare a UEFA.; Pagina 4, §2.01 „Cupa” & Pagina 26, §16.10 „Logoul deținătorului titlului” Clubul a câștigat Cupa Europeană pentru a șasea oară în 1966, învingând pe FK Partizan cu scorul de 2-1 în finală cu o echipă alcătuită numai din jucători spanioli (cunoscută ca echipa Ye-yé) - o premieră în cadrul competiției. Numele de „Ye-yé” venea de la refrenul „Yeah, yeah, yeah” din cântecul She Loves You al formației The Beatles după ce patru membri ai echipei au pozat pentru Diario Marca purtând peruci Beatles. Generația Ye-yé a ajuns de asemenea până în finalele Cupei Europene din 1962 și 1964.
În anii 1970, Real Madrid a câștigat cinci campionate și trei cupe spaniole. Clubul a jucat pentru prima dată în finala Cupei Cupelor UEFA în 1971, fiind învins de echipa engleză Chelsea cu scorul de 2-1. Pe 2 iulie 1978, președintele clubului, Santiago Bernabéu, a murit în timp ce Campionatul Mondial se desfășura în Argentina. În onoarea sa, FIFA a decretat trei zile de doliu în timpul turneului. În anul următor, clubul a organizat prima ediție a Trofeului Santiago Bernabéu în memoria fostului său președinte.
Quinta del Buitre și a 7-a Cupă Europeană (1980–2000) Până la începutul anilor 1980, Real Madrid își pierduse supremația asupra titlului La Liga, până când o nouă serie de staruri spaniole a adus succesul pe plan național înapoi la club. Jurnalistul sportiv spaniol Julio César Iglesias i-a dat acestei generații numele de La Quinta del Buitre („Cohorta vulturului”), care provenea de la porecla atribuită unuia dintre membrii săi, Emilio Butragueño. Ceilalți patru membri erau Manuel Sanchís Hontiyuelo, Rafael Martín Vázquez, Míchel și Miguel Pardeza. Cu La Quinta del Buitre (redusă la patru membri atunci când Pardeza a părăsit clubul pentru Zaragoza în 1986) și jucători notabili precum portarul Francisco Buyo, fundașul dreapta Miguel Porlán Chendo și atacantul mexican Hugo Sánchez, Real Madrid avea una dintre cele mai bune echipe din Spania și Europa în a doua jumătate a anilor 1980, câștigând două cupe UEFA, cinci campionate spaniole la rând, o cupă spaniolă și trei supercupe spaniole.
La începutul anilor 1990, La Quinta del Buitre s-a dezmembrat după ce Martín Vázquez, Emilio Butragueño și Míchel au părăsit clubul. În 1996, președintele Lorenzo Sanz l-a numit pe Fabio Capello ca antrenor. Deși mandatul său a durat numai un sezon, Real Madrid a fost proclamată campioană a ligii, iar jucători ca Roberto Carlos, Predrag Mijatović, Davor Šuker și Clarence Seedorf au sosit la club pentru a întări o echipă care deja se mândrea cu fotbaliști precum Raúl González, Fernando Hierro, Iván Zamorano și Fernando Redondo. Prin urmare, Real Madrid (după aducerea și a lui Fernando Morientes în 1997) a pus capăt în sfârșit unei așteptări de 32 de ani a unei a șaptea Cupe Europene. În 1998, sub conducerea lui Jupp Heynckes, albii au învins pe Juventus cu scorul de 1-0 în finală datorită unui gol înscris de Predrag Mijatović.
Los Galácticos (2000–2006)
thumb|left|upright|Beckham și Zidane sunt considerați "Galácticos" În iulie 2000, Florentino Pérez a fost ales președinte al clubului. Campania sa promitea să șteargă datoria clubului de 270 de milioane de euro și să îi modernizeze facilitățile. Cu toatea acestea, promisiunea electorală principală care i-a adus victoria lui Pérez a fost obținerea semnăturii lui Luís Figo. În anul următor, clubul și-a vândut într-un mod controversat terenul de antrenament și a folosit banii pentru a începe asamblarea faimoasei echipe Galáctico, incluzând jucători precum Zinédine Zidane, Ronaldo, Luís Figo, Roberto Carlos, Raúl și David Beckham. Este discutabil dacă riscul a meritat, deoarece în ciuda câștigării Ligii Campionilor și a Cupei Intercontinentale în 2002, urmată de campionat în 2003, clubul nu a reușit să obțină vreun trofeu major în următoarele trei sezoane. În vara lui 2003, imediat după câștigarea unui nou titlu în La Liga, Florentino Pérez și consiliul de directori au refuzat să reînnoiască contractul antrenorului Vicente del Bosque, iar după o dispută internă, au forțat căpitanul Fernando Hierro să părăsească clubul. De asemenea ei au ignorat cererea lui Claude Makélélé de a i se mări salariul, ca răspuns, Makélélé a cerut să fie transferat, și clubul l-a cedat la Chelsea FC. La încheierea ferestrei de transferuri, Fernando Morientes a părăsit clubul fiind dat în împrumut la AS Monaco. Real Madrid a adus un nou antrenor, pe Carlos Queiroz, iar la începutul sezonului 2006-2006 a făcut noi achiziții importante, Julio Baptista (20 mln €), Robinho (30 mln €) și Sergio Ramos (30 mln €). Însă succesele nu au început să apară, și Real a pierdut cu 0-3 rivalei FC Barcelona chiar pe Santiago Bernabéu. La scurt timp, Real Madrid a fost eliminată din Liga Campionilor pentru al patrulea an consecutiv, de data aceasta de către Arsenal, și pe 27 februarie 2006, Florentino Pérez și-a dat demisia.
Noul președinte Ramón Calderón (2006–2009) thumb|Jucătorii lui Real Madrid celebrând cucerirea Supercopa de España 2008 în fața Valenciei