Traian Bratu (n. 25 octombrie 1875, Rășinari, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria — d. 21 iulie 1940, București, Regatul României) a fost un germanist român, decan al Facultății de Filologie din Iași, apoi rector al Universității din Iași.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București și din Berlin. Cursurile facultății din București le-a absolvit în 1898, devenind licențiat. Nicolae Moga: Traian Bratu (1875-1940)
Traian Bratu a fost un timp profesor de limba germană la Liceul Național din Iași. În 1907 a fost promovat doctor la Berlin, după care, la 22 octombrie 1907 devine titular al conferinței de germanistică la Universitatea din Iași, iar la 16 august 1916 este numit profesor.
Traian Bratu a fost ales rector al Universității din Iași în 1921-1922 și, din nou, în 1932-1938.Prezentarea Universității din Iași
S-a implicat în direcția integrării minorităților în Regatul României, sens în care l-a promovat pe sasul Karl Kurt Klein ca asistent al său la Iași.
În perioada 23 decembrie 1928 - 30 aprilie 1931, Traian Bratu a fost președintele Senatului României.
Traian Bratu a fost simpatizant al stângii moderate și membru, din 1928, al PNȚ. S-a afirmat ca adversar al totalitarismului național-legionar, motiv pentru care a fost victima unui atentat săvârșit asupra sa în plină stradă, pe 1 aprilie 1936. Atentatul a avut loc înainte de deschiderea Congresului studenților legionari (3-5 aprilie), după ce Traian Bratu împreună cu alte personalități, între care Constantin Angelescu, ministrul Instrucției de la acea vreme, se împotriviseră desfășurării adunării respective.Politica sub amenințare
La 1 martie 1937 a fost din nou atacat și rănit de trei necunoscuți, tăindu-i o ureche.Irina Livezeanu; Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, Editura Humanitas, 1998, pag. 25, ISBN 973-28-0865-0 În data de 2 martie Corneliu Zelea Codreanu a dat un comunicat în care a arătat că „Mișcarea Legionară nu are nici o legătură cu incidentul penibil în care Traian Bratu a fost rănit.” La 1 februarie 1938, sunt judecați zece studenți acuzați a-l fi rănit pe rectorul Traian Bratu și sunt achitați.
S-a retras din rectorat în anul 1938 și a decedat doi ani mai târziu.
Înmormântat în Cimitirul Bellu din București.Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 74.
Biblioteca seminarului de germanistică din Iași îi poartă numele.
Scrieri Poezia lirică a lui Fonque, Iași, 1909 Modul de a lucra a lui Schiller, Iași, 1909 Creațiunea poetică. Cu deosebită privire asupra clasicilor germani : Studiu de poetică, Iași, 1909. Ernst Zahn, o evoluție de scriitor, Iași, 1912 Cu privire la învățământul limbilor străine în școlile secundare, Iași, 1916 Politica națională față de naționalități. Note și observațiuni, Cultura națională, București, 1923 Goethe: Steila, Clavigo, Egmont. Trei tragedii în proză. București, 1925 Gramatica limbii germane, București, Editura Cartea Românească, 1935 Cărțile populare germane la români, Leipzig, 1936 Manual de limbă germană- clasa a V a secundară, București, 1936 Din înțelepciunea lui Goethe, București, 1937
Note
Legături externe Augustin Popa, Rătăcirea extremistă, editorial pe marginea atentatului la viața lui Traian Bratu, Cultura Creștină, februarie-martie 1937. Povestea vorbei, Revista de cultură a societății „Anton Pann”, versiunea online: Traian Bratu (1875–1940)
Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Decese în 1940 Categorie:Filologi români Categorie:Rectori ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Categorie:Oameni din Rășinari Categorie:Germaniști români Categorie:Membri ai PNȚ Categorie:Președinți ai Senatului României Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Emigranți din Austro-Ungaria în România