Ghidul autostopistului galactic (în ) este un serial de comedie științifico-fantastică creat de scriitorul, dramaturgul și muzicianul englez Douglas Adams. Prima formă pe care a luat-o a fost cea a unui serial radiofonic difuzat în 1978 de , dar acesta a fost adaptat și în alte formate și în câțiva ani a devenit un fenomen multimedia internațional. Printre adaptările sale se numără spectacole de teatru, o „trilogie” de șase cărți, primele cinci publicate între 1979 și 1992, iar a șasea, scrisă de în 2009, un serial de televiziune, un joc de calculator, trei serii de benzi desenate ale primelor trei romane publicate de DC Comics între 1993 și 1996. Au apărut și două serii de prosoape, produse de Beer-Davies, considerate de unii fani a fi „versiunea oficială” a Ghidului autostopistului galactic, întrucât conțin text din primul roman.Wiki dedicat istoriei prosoapelor H2G2 . O versiune cinematografică finanțată de la Hollywood, produsă și filmată în Regatul Unit, a apărut în aprilie 2005, și între 2004 și 2005, s-au difuzat adaptări radio ale romanelor al treilea, al patrulea și al cincilea. Multe dintre aceste adaptări, inclusiv romanele, serialele de televiune, jocurile video și primele variante ale scenariului filmului de lung-metraj, au fost realizate de Adams însuși, iar unele dintre piesele de teatru au introdus material nou scris de Adams.
Titlul este numele unui ghid de călătorie fictiv, excentric, în format electronic, care apare frecvent în acțiune.
The Hitchhiker's Guide to the Galaxy este adesea prescurtat „HHGTTG” (cum este utilizat pe site-urile fanilor) sau „H2G2” (utilizată pentru prima oară de Neil Gaiman ca titlu de capitol în Nu intra în panică: companionul oficial al „Ghidului autostopistului galactic” și apoi mai târziu de ghidul online editat de BBC. Serialul este numit adesea și „The Hitchhiker's Guide”, „Hitchhiker's”, sau „[The] Guide”. Acest titlu se poate referi la oricare dintre diferitele variante ale poveștii, dintre care cea mai cunoscută este seria de romane, traduse în peste 30 de limbi până în 2005.
Intriga Diferitele versiuni urmează aceeași intrigă de bază dar se contrazic în multe amănunte, fiind rescrise de Adams și modificate substanțial pentru fiecare nouă adaptare. În toate versiunile, acțiunea urmărește aventurile lui Arthur Dent, un englez ghinionist, deși în poveste se implică și alte personaje importante: Ford Prefect, un extraterestru de pe o planetă de pe lângă Betelgeuse care este cercetător pentru ghidul eponim; Zaphod Beeblebrox, semi-vărul lui Ford și președintele Galaxiei; robotul deprimat Marvin și Trillian, fostă Tricia McMillan, o femeie pe care Arthur a întâlnit-o la o petrecere din Islington, singurul alt supraviețuitor al distrugerii Pământului.
Origini Primul serial radiofonic provine dintr-o propunere intitulată „Sfârșiturile Pământului”: șase episoade autonome, toate terminându-se cu distrugerea Pământului în câte un fel diferit. Scriind primul episod, Adams a realizat că are nevoie de un extraterestru pe planetă pentru a da ceva context, și că acel extraterestru are nevoie de un motiv pentru a fi acolo. Adams s-a hotărât în final să facă extraterestrul să fie un cercetător itinerant pentru o „carte cu totul remarcabilă” intitulată Ghidul autostopistului galactic. Pe măsură ce a progresat scrierea scenariului primului episod, Ghidul a devenit centrul poveștii, și el a hotărât să concentreze serialul pe el, distrugerea Pământului rămânând singurul lucru rămas din vechea idee.
Adams a susținut că ideea titlului i-a venit de la un incident din 1971 care i s-a întâmplat când făcea ul prin Europa continentală în tinerețe, cu un exemplar din cartea Ghidul Europei pentru autostopiști. Când zăcea beat pe un câmp de la Innsbruck cu cartea în mână și uitându-se la stele, s-a gândit că ar fi o idee bună dacă cineva ar scrie și un ghid al galaxiei pentru autostopiști. Ulterior, însă, el a susținut că a povestit această anecdotă de atâtea ori, încât a uitat incidentul însuși, și nu-și mai amintea decât cum l-a povestit. Prietenii lui au spus adesea că Adams a mai vorbit despre ideea „autostopului prin galaxie” într-o vacanță petrecută în Grecia în 1973.
Ghidul fictiv al lui Adams este o carte electronică ce se constituie într-un ghid al galaxiei Calea Lactee, publicat la început de Megadodo Publications, una dintre marile edituri din . Narațiunile diferitelor versiuni ale poveștii sunt punctate frecvent cu extrase din Ghid. Vocea Ghidului ( în primele două seriale radiofonice și în primele versiuni de televiziune, urmat de în a treia, a patra și a cincea serie la radio, și de Stephen Fry în versiunea cinematografică), a fost și vocea naratorului.
Serialul radiofonic
Prima serie radiofonică de șase episoade (denumite „Fits” după titlurile secțiunilor din poezia lui Lewis Carroll „”)Merriam-Webster Online - definiția cuvântului 'fit'. a fost difuzată în 1978 la . În ciuda lansării discrete a serialului (primul episod a fost difuzat la ora 10:30 p.m. miercuri, 8 martie 1978), a primit recenzii în general bune și o reacție publică surprinzător de mare pentru o emisiune la radio. În același an s-a difuzat un episod special de Crăciun. BBC obișnuia la acea vreme să comande episoade speciale de Crăciun pentru serialele radiofonice cele mai populare și, deși prima variantă a episodului de „Ghidul autostopistului” avea o acțiune legată de Crăciun, s-a decis că era „oarecum de prost gust” și episodul a fost făcut să fie mai degrabă o punte între cele două serii. Acest episod a fost lansat ca parte a celei de a doua serii de episoade radiofonice și, ulterior, al Fazei secundare pe casete și CD-uri. Faza primară și Faza secundară au fost difuzate într-o versiune ușor modificată, în Statele Unite la .
Prima serie a fost reluată de două ori în 1978 singură și de mai multe ori în următorii câțiva ani. Aceasta a dus la reînregistrarea ca album LP, produs pentru comercializare independent de BBC, și la realizarea unei noi adaptări sub formă tipărită. O a doua serie radiofonică, formată din încă cinci episoade, aducând numărul total de episoade la 12, a apărut în 1980.
Atât serialul radiofonic precum și versiunile LP și de televiziune au profitat de vocea cunoscutului actor de comedie în rolul Cărții. El a fost distribuit în acest rol după ce s-a decis că este de nevoie de o voce „în stilul Peter Jones”, ce a dus la o căutare de trei luni fără succes a unui actor a cărui voce să sune exact ca cea a lui Peter Jones. În cele din urmă, producătorii a trebuit să plătească mai mult ca să îl angajeze chiar pe Peter Jones. Vocea sa sonoră și familiară a dat serialului un ajutor semnificativ.
Serialul a rămas notabil și pentru felul cum a folosit sunetul, fiind primul serial de comedie produs în format stereo. Adams a spus că ar vrea ca producția programului să fie comparabilă cu cea a unui album modern de muzică rock. Mare parte din bugetul programului a fost cheltuit pe efecte speciale audio, în principal opera lui (pentru episodul pilot și întreaga serie a doua) și a lui și Harry Parker (pentru restul episoadelor (2–6) din prima serie). Faptul că ei erau liderii industriei producătoare de programe radio în 1978 și 1980 s-a reflectat în faptul că cele trei serii noi de Hitchhiker's au devenit unele dintre primele emisiuni radiofonice mixate în cu patru canale. Acest mixaj a apărut și pe variantele pe DVD ale celei de-a treia serii.
Melodia de generic utilizată în versiunile radiofonică, televizată, LP și cinematografică este „Journey of the Sorcerer”, o piesă instrumentală compusă de și interpretată de The Eagles pe primul lor album, . Doar serialul difuzat la radio a utilizat înregistrarea originală a acestei piese; la serialul TV și pe LP s-a utilizat un cover al lui , pentru filmul din 2005 s-a utilizat un alt aranjament al lui , iar pentru CD-urile ultimelor trei serii radiofonice s-a înregistrat un alt aranjament, de . Se pare că Adams a ales acest cântec pentru senzația futuristică a sunetului, dar și pentru faptul că avea un banjo, despre care, așa cum își amintește , Adams a spus că îi dă un aer de „drum, de autostop”Ibid. Pagina 32.
Cele douăsprezece episoade au fost lansate pe CD și pe casete audio în 1988, devenind prima versiune CD în . Ele au fost relansate în 1992, și de această dată Adams a sugerat ca fiturile de la primul la al șaselea să fie reintitulate „Faza primară”, iar cele de la al șapelea la al doisprezecelea, „Faza secundară”, în loc de „prima serie” și „a doua serie”.Ibid. Pagina 253. În acest moment, s-a discutat cu Dirk Maggs ideea „Fazei terțiare”, o adaptare a cărții Viața, universul și toate celelalte, dar această serie nu avea să fie înregistrată decât după zece ani.
Distribuția:
, în rolul Arthur Dent , în rolul Ford Prefect , în rolul Trillian , în rolul Zaphod Beeblebrox , în rolul Marvin, the Paranoid Android , în rolul Slartibartfast , în rolul Ghidului
Romane
Romanele au fost descrise ca „o trilogie în cinci părți”, fiind denumit trilogie la lansarea celei de a treia cărți, după care „trilogie în patru părți” la lansarea celei de a patra. Ediția americană a celei de-a cincea părți a fost lansată cu descrierea: „a cincea carte din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. Viitoarele relansări ale cărții purtau și ele legenda „[prima, a doua, a treia, a patra] din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. În plus, textul de pe coperta din spate a celei de a cincea cărți descrie cu umor cartea ca fiind cea care „dă un cu totul nou înțeles cuvântului «trilogie»”.
Acțiunea serialelor radiofonic și de televiziune sunt mai mult sau mai puțin similare celor din primele două romane, deși unele dintre evenimente au loc în altă ordine și multe detalii diferă. Părțile a cincea și a șasea ale serialului de la radio au fost în mare parte scrise de John Lloyd, dar materialul său nu a mai ajuns în celelalte versiuni ale poveștii.
Înainte de a muri de atac de cord la 49 de ani, în 2001, Adams se gândea să scrie un al șaselea roman din seria Autostopistului. El lucra și la un al treilea roman cu sub titlul provizoriu (Somonul îndoielii), dar a simțit că nu-i iese și a renunțat. El a declarat într-un interviu că unele dintre ideile din acel proiect ar fi mai potrivite în seria Autostopistului și a sugerat că ar putea refolosi o parte din acel material într-o a șasea carte din această serie. El a spus despre În mare parte, inofensiv că este o carte „foarte sumbră” și a spus că i-ar plăcea să termine „Autostopistul” într-o notă mai veselă. Adams a remarcat și că dacă ar scrie o a șasea parte, cel puțin ar începe cu toate personajele în același loc. Eoin Colfer, care a scris a șasea carte din seria Autostopistului în 2008–2009, s-a folosit de acest din urmă concept dar se pare că de niciuna din ideile din Somonul îndoielii.
Ghidul autostopistului galactic
În Ghidul autostopistului galactic (publicat în 1979), personajele vizitează legendara planetă Magrathea, sediul industriei prăbușite a construcțiilor de planete, și fac cunoștință cu , un proiectant de coaste marine, realizator al fiordurilor Norvegiei. Din arhive, el extrage și relatează povestea unei rase de ființe pan-dimensionale și hiperinteligente care au construit un calculator pe nume Gândire Profundă pentru a calcula răspunsul la întrebarea supremă despre Viață, Univers și tot Restul. Când, după multe mii de ani, acesta a arătat că răspunsul este 42, Gândire Profundă a prezis că se poate realiza un alt calculator, mai puternic decât el, care să calculeze și întrebarea. (Ulterior, Adams va crea și , un puzzle care putea fi abordat în mai multe feluri, toate dând rezultatul 42.)