Betty White

thumb|200px|Betty White la Gala Time 100 în 2010 Betty White (), pe numele său întreg Betty Marion WhiteArchive of American Television interview for the Academy of Television Arts & Sciences, 0:0:47-50, a fost o actriță americană, comediant, autor și fostă prezentatoare a unui show de televiziune. White a fost o pionieră a epocii de aur a televiziunii, cu o carieră de opt decenii. A fost printre primele femei care au exercitat controlul în fața și în spatele camerei și prima femeie care a produs un sitcom (Life with Elizabeth), fapt care a contribuit la desemnarea ei primar de onoare al Hollywood-ului în 1955.

A fost cunoscută pentru rolurile sale din producții de televiziune, ca Sue Ann Nivens din The Mary Tyler Moore Show și Rose Nylund din The Golden Girls. În 2010 a interpretat rolul Elka Ostrovsky în sitcomul Hot in Cleveland. De-a lungul carierei sale de actriță a scris mai multe romane. A câștigat opt premii Emmy la diferite categorii, trei premii pentru comedie americană, trei premii Screen Actors Guild și un premiu Grammy. În mai 2010 a devenit cea mai în vârstă gazdă a show-ului Saturday Night Live. Este cunoscută drept Prima Doamnă a Televiziunii, nume care este și subtitlul unui documentar din 2018 despre viața ei.

White a lucrat mai mult în televiziune decât oricine altcineva și pentru acest lucru ea a fost înscrisă în 2018 în Cartea recordurilor Guinness. Ea are o stea pe Hollywood Walk of Fame și a fost inclusă în 1985 Television Hall of Fame.

Tinerețe Betty Marion White s-a născut în Oak Park, Illinois, pe 17 ianuarie 1922. Ea a declarat că Betty era numele ei legal și nu o versiune prescurtată a lui Elizabeth. A fost singurul copil al lui Christine Tess (née Cachikis; 1899–1985), casnică, și al lui Horace Logan White (1899–1963), director al unei companii de iluminat. Bunicul ei patern era danez, iar bunicul matern era grec.

Familia lui White s-a mutat în Alhambra, California, în 1923, când ea avea puțin peste un an, iar perioada Marii Crize s-au mutat la Los Angeles. Pentru a câștiga bani în plus, tatăl ei a construit radiouri cu cristal și le-a vândut.

White a urmat liceul din Beverly Hills pe care l-a absolvit în 1939. Vacanțele de familie în Sierra Nevada i-au trezit interesul pentru fauna sălbatică. Ea a aspirat inițial la o carieră ca pădurar dar nu a reușit să realizeze acest lucru deoarece, la acea vreme, femeile nu aveau voie să ocupe astfel de posturi. În schimb, White și-a urmărit interesul pentru scris. Ea a scris o piesă și a jucat rolul principal în ea și astfel și-a descoperit interesul pentru arta spectacolului. Inspirată de idolii ei Jeanette MacDonald și Nelson Eddy a decis să urmeze o carieră în actorie.

Cea mai timpurie experiență a lui White în lumea divertismentului a fost invitația de a participa la un program de radio în 1930, când avea opt ani. Apoi a apărut într-un episod al unui program de radio numit Empire Builders, care a fost difuzat pentru prima dată pe 22 decembrie în acel an. La trei luni după absolvirea liceului, ea și un coleg de clasă au cântat cântece din The Merry Widow într-o emisiune experimentală de televiziune. White și-a găsit un loc de muncă în modeling, iar primul ei job de actorie profesionistă a fost la Bliss Hayden Little Theatre. Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, și-a întrerupt cariera și s-a înscris în Serviciile de voluntariat pentru femei americane. Munca ei de voluntariat a inclus conducerea unui camion PX cu provizii militare la Hollywood Hills. Ea a participat, de asemenea, la evenimente pentru trupe înainte ca acestea să fie dislocate peste ocean.

Carieră

Începuturi După război, White a căutat de lucru pe la studiourile de film, dar a fost întotdeauna refuzată pentru că „nu era fotogenică”. Așa că a început să caute locuri de muncă la radio, unde nu conta modul în care arăta. Primele ei slujbe la radio au inclus citirea de reclame, cântatul unor scurte refrene și, uneori, chiar producerea unor zgomote din mulțime. Ea câștiga aproximativ cinci dolari pe emisiune. Era dispusă să cânte într-un spectacol sau să apară într-o emisiune locală de radio chiar și fără plată. White a apărut în emisiuni precum Blondie, The Great Gildersleeve și This Is Your FBI pentru ca apoi să i se ofere propria emisiune radio, numită The Betty White Show. În 1949, ea a început să apară în calitate de co-gazdă alături de Al Jarvis la emisiunea de televiziune în direct de tipul Hollywood on Television (Hollywood la televizor) la posturile TV KFWB și la KCOP-TV din Los Angeles.

În 1952, după plecarea lui Jarvis, White a început să găzduiască singură emisiuni, acoperind timp de patru ani, șase zile pe săptămână, în fiecare ediție câte cinci ore și jumătate de televiziune în direct, ad lib. În toate serialele sale variate de-a lungul anilor, White a cântat cel puțin câteva melodii în timpul fiecărei filmărilor. În 1951, a fost nominalizată la primul ei premiu Emmy ca „Cea mai bună actriță” la televiziune, concurând cu Judith Anderson, Helen Hayes și Imogene Coca. stanga|miniatura|White în emisiunea Betty White în 1954În 1952, în același an în care a început să găzduiască emisiunea Hollywood la Televizor, White a co-fondat Bandy Productions împreună cu scriitorul George Tibbles și producătorul Don Fedderson. Ei au creat noi emisiuni folosind personaje existente din schițele prezentate la Hollywood la televizor . White, Fedderson și Tibbles au creat serialul de comedia de televiziune Life with Elizabeth (Viața cu Elizabeth), iar White a interpretat rolul principal în acesr serial. Inițial serialul a fost o producție live a postului KCOP-TV în 1951 și acest serial i-a adus lui White un premiu Los Angeles Emmy în 1952.

Viața cu Elizabeth a fost distribuită la nivel național între 1952 și 1955, permițându-i lui White să devină una dintre puținele femei din televiziune cu control creativ deplin în fața și în spatele camerei. Serialul era neobișnuit pentru un sitcom din anii 1950, deoarece era coprodus și deținut de o femeie de douăzeci și opt de ani care încă locuia cu părinții ei. White a spus că, la acea vreme, nu își făceau griji cu privire la relevanță subiectelor discutate și că, de obicei, acțiunile din serial se bazau pe situații din viața reală care i se întâmplau ei, actorului care îl juca pe Alvin și scriitoarei serialului.

În 1954, White a găzduit și produs propria ei emisiune zilnică de discuții/variete, The Betty White Show, la NBC. La fel ca serialul ei, ea a avut control creativ asupra emisiunii și a reușit să angajeze o femeie regizor. Spectacolul a fost criticat pentru includerea lui Arthur Duncan, un interpret de culoare, ca membru în distribuția emsiunii. Criticile au continuat când NBC a început transmiterea emisiunii la nivel național. Posturile locale din sud au amenințat că vor boicota televiziunea dacă Duncan nu va fi eliminat. White a răspuns „Îmi pare rău. Obișnuiți-vă cu asta.”, și i-a oferit crescut lui Duncan timpul în emisiune. Inițial, emisiunea a avut succes, pe baza evaluărilor publicului dar emisiunea și-a schimbat în mod repetat intervalele de timp și asta i-a afectat în mod negativ audiența. Până la sfârșitul anului, NBC a decis anularea emisiunii.

Din 1957 până în 1958, White a jucat rolul lui Vicki Angel în sitcom-ul Date with the Angels de la postul ABC. Intenția inițială a emisiune era să se bazeze pe piesa Dream Girl a lui Elmer Rice, și să se concentreze pe tendințele de visare ale lui Vicki. Cu toate acestea, sponsorul serialului nu a fost mulțumit de elementele fantastice și a făcut presiuni pentru a le elimina. „Pot spune sincer că a fost singura dată când mi-am dorit să părăsesc un serial”, a spus White mai târziu. Sitcom-ul a fost un dezastru critic și de evaluări, dar ABC nu i-a permis lui White să rezilieze contractul ci i-a cerut să rămână încă treisprezece săptămâni până la finalul contractului. În loc să facă o versiune readaptată a serialului, White și-a repornit vechul format de emisiune de discuții/variete, The Betty White Show, și aceste emisiuni s-au difuzat până când contractul a fost îndeplinit.”

Sitcom-ul i-a oferit lui White și câteva experiențe pozitive: în timp ce lucra la el, ea a cunoscut-o pe Lucille Ball. Cele două au legat rapid o prietenie datorită realizărilor lor de succes din afacerile de televiziune dominate de bărbați în anii '50. Ele s-au susținut una pe alta în perioade de divorț, boală, pierderi personale și chiar au concurat între ele la diferite emisiuni concurs.

În iulie 1959, White și-a făcut debutul profesional pe scenă într-o producție de o săptămână a piesei Third Best Sport, la Ephrata Legion Star Playhouse din Ephrata, Pennsylvania .

Anii 1960 Până în anii 1960, White era cunoscută în emisiuni de jocuri și talk-show-uri ca The Tonight Show din perioada lui Jack Paar și, mai târziu, Johnny Carson. Între 1961și 1975 ea a participat de multe ori ca invitată în emisiunea Password. În 1963, White s-a căsătorit cu gazda emisiunii, Allen Ludden. Ulterior, ea a apărut și în variantele mai noi ale emisiunii, Password Plus, Super Password, și Million Dollar Password. White a apărut frecvent în emisiuni concurs cum ar fi: la What's My Line? (începând din 1955), To Tell the Truth (în 1961, 1990 și 2015), I've Got a Secret (în 1972–73), Match Game (1973–1982) și Pyramid (începând din 1982). Și-a făcut debutul în filme de lungmetraj cu rolul Elizabeth Ames Adams, senatoare de Kansas, în drama din 1962 Advise & Consent.

NBC i-a oferit un rol de prezentatoare în emisiunea Today . Ea a refuzat oferta pentru că nu a vrut să se mute definitiv în New York City (unde este produsă emisiunea). Poziția i-a revenit în cele din urmă lui Barbara Walters. Începând cu perioada anilor 1950 White fost gazdă și comentator la nouăsprezece ediții ale paradei anuale Rose Parade transmisă pe NBC, unde i-a avut colegi pe Roy Neal și mai târziu pe Lorne Greene.

Anii 1970 dreapta|miniatura|White ca Sue Ann Nivens în emisiunea The Mary Tyler Moore Show În 1973, White a apărut de mai multe ori în cel de-al patrulea sezon al serialului The Mary Tyler Moore Show , în rolul „devoratoarei de bărbați ” Sue Ann Nivens. Rolul i-a adus lui White alte două premii Emmy. Deși acel rol a fost un punct culminant al carierei ei, White a simțit că imaginea personajului era „dulceagă”, și o vedea ca pe definiția pasivității feminine.

În 1975, NBC a renunțat la White ca gazdă pentru parada Roses Parade deoarece aveau senzația că White se identifică prea mult cu personajul dinThe Mary Tyler Moore Show de la televiziunea rivală CBS. White a recunoscut pentru revista People că a fost dificil „să privesc pe altcineva comentând parada mea”. Nu după mult timp avea să înceapă o serie de zece ani ca gazdă a Paradei Macy de Ziua Recunoștinței pentru CBS. După încheierea serialului The Mary Tyler Moore Show în 1977, lui White i s-a oferit propriul sitcom pe CBS, a patra variantă a emisiunii intitulate The Betty White Show. Alături de ea au fost John Hillerman și Georgia Engel dar emisiunea concura în același interval de timp cu emisiunea Monday Night Football și a avut evaluări slabe care au dus la anularea emisiunii după un sezon. dreapta|miniatura|Fotografie cu distribuție din The Betty White Show din 1977. De la stânga-John Hillerman, Betty White, Georgia Engel. Mai apoi White a apărut de mai multe ori în emisiuni cum ar fi:The Carol Burnett Show și The Tonight Show Starring Johnny Carson, apărând în multe schițe. Ea a început să joace în mai multe filme și miniseriale de televiziune, inclusiv With This Ring, The Best Place to Be, Before and After și The Gosip Columnist .

Anii 1980 În 1983, White a devenit prima femeie care a câștigat un premiu Emmy pentru emisiuni din timpul zilei la categoria Outstanding Game Show Host, pentru emisiunea Just Men! de la NBC"It's Evening in America". Vanity Fair. May 2012. Page 157. Datorită volumului de muncă pe care l-a făcut pentru această emisiunea White a fost considerată „Prima Doamnă a concursurilor”.