Vecernia sau înseratul ori vesperele (înv. vespearina), în liturgica creștină e una din cele șapte laude de peste zi.
Terminologie În greacă, numele slujbei e εσπερινός (hesperinos), iar în latină vesperæ, cuvinte de aceeași origine, anume, Luceafărul-de-Noapte (gr. Hesperus, Ἕσπερος; lat. Vesper). În Antichitate se credea că Luceafărul-de-Noapte și Luceafărul-de-Dimneață (gr. Eosphorus sau Phosphorus, Φωσφόρος; lat. Lucifer — „lux” însemnând lumină, iar „fer”, purtător) sunt două stele diferite. Ulterior, s-a aflat nu doar că sunt una și aceeași, dar că ele amândouă sunt, în fapt, planeta Venus.
În limba română s-a impus cuvântul "vecernie", din slavonă вечерь (veceri), însemnând "seară". Mai târziu, în cărțile de cult editate la Blaj, apare termenul "înserat", și, în fine, Dr. Badea Cireșanu semnalează forma "vespearină" în Tezaurul liturgic. În cărțile de cult romano-catolice românești s-a statornicit varianta "vespere", dublată în limbajul laic de adjectivul "vesperal", folosit ca antonim al lui "matinal".
Vecernia
Legături externe Vecernia, podoabă a slujbelor bisericești, 12 ianuarie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina Micul catehism: Vecernia, prima dintre cele șapte Laude , 13 iulie 2009, Pr. Gheorghe Mihăilă, Ziarul Lumina Micul catehism: Conținutul celor șapte rugăciuni ale Vecerniei, 15 iulie 2009, Pr. Gheorghe Mihăilă, Ziarul Lumina Dicționar liturgic - Vecernia, 30 aprilie 2009, Ziarul Lumina
Categorie:Ceasurile canonice Categorie:Creștinism Categorie:Liturgică Categorie:Timp liturgic