Nicolae Buică () a fost un violonist român, numele său având o rezonanță aparte în fața tuturor înaintașilor lui, prin educația profesională (elev al lui Carl Flesh la Conservatorul din București), contactul cu repertoriul clasic de concert și cu viața muzicală din străinătate, încă din ținerețe și dorința de a ridica muzica populară românească pe o nouă treaptă artistică. „Faimosul virtuoz român”, cum a fost numit de către presa germană, a reușit să depășească stadiul cunoscut al muziii lăutărești românești din secolul al XIX-lea.
Biografie S-a născut la data de 11 noiembrie 1855 în Slatina, județul Olt, într-o veche dinastie de lăutari, fiind fiul violonistului Bebe Buică.Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 277
În 1860 este părăsit de către tatăl său, care se recăsătorise și lăsat în grija unchiului său, Gheorghe Buică. Din 1862 cântă în taraful acestuia la berăria „Bazilescu” din Craiova, ca vioară a doua.Cosma, Figuri de lăutari, p. 174
În 1869 este auzit aici de către violonista Paula Grepell, care îl recomandă Conservatorului din Bucuresti (cunoscându-i personal pe marii profesori ai vremii, George Fontino și Eugenia Bazelli).Cosma, Figuri de lăutari, p. 174 În același an Nicolae Buică se mută în București și este primit în clasa de vioară a lui Carl Flesch.
În 1871 este absolvent al Conservatorului, iar în 1872 se căsătorește cu arhitecta Elvira Pop Florantin, fiica filozofului Ioan Pop Florantin, și se mută la Paris cu aceasta, în urma unei burse. Aici își desăvârșește studiile, în 1874 primind titlul de „Mare maestru al viorii” acordat de către Conservatorul din Paris.Cosma, Figuri de lăutari, pp. 174-175 Tot acum primește și un angajament la Teatrul „Alhambra” și apare de două ori ca solist la „Kaukasisches Schloss” și ca șef de orchestră la Teatrul „Rejanne”.Cosma, Figuri de lăutari, p. 175
În 1911, găsindu-și primul său impresar, se alătură orchestrei unchiului său la restaurantul „Cafe-Schtieber” din Viena.Cosma, Figuri de lăutari, p. 175
După concertul din 1912 al tarafului Gheorghe Buică la „Abbazia-Fiume”, Nicolae Buică reușește să contracteze câteva angajamente la hotelurile „Wagner” și „Quarnero” din Rusia, unde conduce o orchestră mică. Aici, cu ajutorul unchiului său, învață repertoriul de cântece populare rusești („Ei Uhnem” devine standard în repertoriul său) și tot aici compune, în stil rusesc, piesele „Armonica” și „Ruseasca”.Cosma, Figuri de lăutari, p. 175
În 1914 se întoarce în țară, odată cu începutul Primului Război Mondial, și cântă la restaurantele „Cișmigiu”, „Enescu”, „Gradina Otetelișeanu” și „Iordache”. La ultimul dintre acestea cântă în taraful celui mai tehnic țambalist al Bucureștiului din acea perioadă, Lică Ștefănescu.Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 168
În perioada 1916-1918 își câștigă și supranumele, în Germania, de „Weltberuhmte rumanische Violinvirtuose” (faimosul violonist virtuoz român).Cosma, Figuri de lăutari, p. 179
În 1918 participă la un recital alături de George Enescu la Teatrul Național din Iași, iar în 1921 pleacă în Turcia, unde organizează o orchestră simfonică pe care o dirijează la „Petit Champs-Theatre”.Cosma, Figuri de lăutari, p. 179
În perioada 1922-1930 își diversifică repertoriul, renunțând din ce în ce mai mult la cel popular, însușindu-și piese de Max Bruch și Camille Saint-Saëns, „Perpetuum mobile” de Niccolò Paganini sau „Zigeunerweisen” de Pablo Sarasate. Primește angajamente notabile la Londra, în Anglia, la Paladeum Theater, dar și la Nisa, în Franța, la Hotel Savoy sau la Bruxelles, în Belgia, la Palais d'ete.Cosma, Figuri de lăutari, p. 180
În perioada 1926-1929 realizează câteva înregistrări la casele de discuri Pathé, Perfection Concert Record și Homocord.
În ultimii săi ani ai vieții (1929 - 1932) a cântat în Germania. Printre cele din urmă contracte, cele mai importante sunt la München (restaurantul din cartierul Leopold-Stadt) și Dresda („Hotel Esplanad”).Cosma, Figuri de lăutari, p. 182
Decesul În 1932 revine în România, murind la câteva luni de la întoarcere. Vioara sa, „Sebastian Klozpremier”, comandată la „Hill” din Londra, a fost dată (în regim de consignație), în același an, violonistului Grigoraș Dinicu, care a cântat la ea până la sfârșitul vieții.Cosma, Figuri de lăutari, pp. 182-183
Discografie Discurile violonistului Nicolae Buică au fost înregistrate în perioada 1926-1929 la Viena, Paris și Berlin.Cosma, Figuri de lăutari, pp. 186-187Cosma, Interpreți din România, p. 110
Discuri Perfection Concert Record An Număr de comandă Număr de catalog Format Piese Acompaniament 1926 227Catalog Perfection Concert Record, p. 22 PC 70513 PC 70514 shellac, 25 cm, 78 RPM Doină Sârba cu variație (c. Nicolae Buică) pian 228Catalog Perfection Concert Record, p. 22 PC 70515 PC 70516 shellac, 25 cm, 78 RPM Tilinca Troica 229Catalog Perfection Concert Record, p. 22 PC 70517 PC 70518 shellac, 25 cm, 78 RPM Fantezie Română (c. Nicolae Buică) J'ai tent pleuré 230Catalog Perfection Concert Record, p. 22 PC 70519 PC 70520 shellac, 25 cm, 78 RPM Carnaval de Venice I (c. Benedict-Buică) Carnaval de Venice II (c. Benedict-Buică)
Discuri Pathé AnNumăr de catalogFormatPieseAcompaniament 1928 N 9602 shellac, 27 cm, 80 RPM Les deux guitares La Doïna et danses roumaines Grégoire Alexandresco (pian) N 9603 shellac, 27 cm, 80 RPM Imitation de cornemuse Tambourin Chinois
Discuri Homocord An Număr de catalog Matriță Format Piese Acompaniament 1929 R. 4-11.100 H. 75.049 H. 75.046 shellac, 25 cm, 78 RPM Avant de mourir (c. George Boulanger) Paris frisson pian R. 4-11.101 H. 75.048 H. 75.047 shellac, 25 cm, 78 RPM Ruseasca Volga, Volga pian R. 4-11.102 H. 75.051 H. 75.053 shellac, 25 cm, 78 RPM De mă iubești Pour le coeur pian R. 4-11.103 H. 75.055 H. 75.052 shellac, 25 cm, 78 RPM Buchet de romanțe (c. Nicolae Buică) Hora nopții (c. Nicolae Buică)pian R. 4-11.104 H. 75.050 H. 75.054 shellac, 25 cm, 78 RPM Wo sind meine Kinder (c. Nicolae Buică) Armonica (c. Nicolae Buică) pian
Bibliografie ***: Perfection Concert Record — Catalog general, N. Mischonzniky, București, 1928 Cosma, Viorel: Figuri de lăutari, Editura Muzicală din Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București, 1960, pp. 171-187 Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, pp. 109-110 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1 Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, ediția a II-a, Editura „Du Style”, București, 1996, pp. 162-183 ISBN 973-92460-5-2 Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pp. 277-297 ISBN 978-973-88609-7-1 Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, ediția I, Editura Tip-Naste, Pitești, 1995, pag. 21
Note
Legături externe Nicolae Buică, lăutarul slătinean care a urcat pe marile scene ale Europei, 17 iulie 2012, Simona Rotaru, Gazeta Nouă Sârba în variație (anii '20)
Categorie:Nașteri în 1855 Categorie:Decese în 1932 Categorie:Violoniști români Categorie:Lăutari români Categorie:Interpreți de muzică populară românească