Douglas Adams

Douglas Noël Adams () a fost un scriitor și dramaturg englez.

Este cunoscut mai ales pentru seria sa Ghidul autostopistului galactic, care a început sub forma unei comedii radiofonice la BBC, în 1978, înainte de a deveni o „trilogie” de cinci cărți care s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare în timpul vieții lui, un serial de televiziune, spectacol de teatru, BD, joc pe calculator și film în 2005. Contribuția lui Adams în domeniul radiofonic britanic este omagiată în cadrul Radio Academy's Hall of Fame.

A mai scris Dirk Gently. Agenția de investigații holistice (1987) și The Long Dark Tea-Time of the Soul (1988). De asemenea, a scris în colaborare The Meaning of Liff (1983), Last Chance to See (1990) și trei povestiri pentru serialul de televiziune Doctor Who. O colecție postumă a scrierilor sale, incluzând un roman neterminat, a fost publicată în 2002 sub titlul The Salmon of Doubt.

Cunoscut printre fani ca „Bop Ad”, din cauza semnăturii sale neinteligibile,FAQ de pe lista alt.fan.douglas-adams, Groups.google.com. Accesat la 11 august 2009. Adams a fost cunoscut ca un avocat al animalelor și al mediului, iubitor de mașini rapide, al aparatelor de filmat și al lui Apple Mac. A fost un ateu notoriu, care se trezea dimineața filozofând: „Mă găsesc într-o lume interesantă - mă găsesc într-o gaură interesantă - care mi se potrivește perfect, nu? De fapt, mi se potrivește atât de bine, încât neapărat a fost făcută ca să fiu în ea!”Adams 1998; Dawkins 2003, p. 169. Biologul Richard Dawkins i-a dedicat cartea, Dumnezeu: o amăgire, scriind la moartea lui că „știința a pierdut un prieten, literatura a pierdut un far călăuzitor, iar gorila de munte și rinocerul negru au pierdut un apărător galant”.Dawkins 2001.

Copilăria Adams s-a născut în Cambridge, Anglia, ca fiu al lui Janet (născută Donovan) și Christopher Douglas Adams. Trei ani mai târziu, înaintea divorțului părinților din 1957, s-a născut și sora lui, Susan. Douglas, Susan și Janet s-au mutat la părinții celei din urmă, într-un adăpost pentru animale din Brentwood, Essex, lucru care a accentuat febra fânului și astmul de care suferea Douglas.Webb 2005a, p. 32.

În iulie 1960, tatăl lui Adams s-a căsătorit cu Mary Judith Stewart (născută Judith Robertson), mariaj din care a rezultat o soră, Heather. Căsătoria mamei lui din 1964 cu un veterinar, Ron Thrift, a mai adus doi frați, Jane și James Thrift.

Educația Adams a urmat școala primară Primrose Hill din Brentwood. La șase ani, a trecut un examen de admitere la Brentwood School, printre ai cărei absolvenți se numără jurnalistul politic Robin Day, politicianul laburist Jack Straw, prezentatorul de televiziune Noel Edmonds și scriitorul David Irving. Comicul Griff Rhys Jones a fost cu un an mai mic și a fost în aceeași clasă cu artistul Charles Thomson. A urmat ciclul primar între 1959 și 1964, apoi ciclul gimnazial până în decembrie 1970. Fostul său director, Frank Halford, spunea despre el: „Sute de băieți au trecut prin școală, dar Douglas Adams se remarca la propriu în mulțime. Era incredibil de înalt și, cu pantalonii lui scurți, părea că nu prea știe de capul lui. Totuși, talentul său de a scrie povestiri de primă clasă l-a făcut să strălucească”.Simpson 2003, p. 9. La 12 ani, Adams avea 1,83 m înălțime, oprindu-se la 1,96 m: „Fostul director nu spunea 'Ne vedem sub turnul cu ceas', sau 'Ne vedem sub memorialul războiului”, glumea el, "ci 'Ne vedem sub Adams'."Adams 2002, p. 7. A fost singurul elev care a primit zece puncte din zece pentru creativitate literară, lucru pe care l-a ținut minte tot restul vieții, mai ales atunci când s-a lovit de blocajul scriitoricesc.Douglas Adams, BBC, 21 aprilie 2005, accesat pe 1 iunie 2009; Adams 2002, p. xix.

Unele dintre primele sale scrieri au fost publicate la școală, cum ar fi un raport despre clubul său foto în The Brentwoodian (1962), sau recenzii în revista școlii, Broadsheet, editată de Paul Neil Milne Johnstone, devenit ulterior personaj în Ghidul autostopistului galactic. A realizat și coperta unui număr din Broadsheet și i s-a publicat o scrisoare și o povestire în revista BD pentru băieți cu circulație națională The Eagle (1965). Pe baza unui eseu despre poezia religioasă în care vorbea despre The Beatles și William Blake, a fost primit în 1971 la St John's College, Cambridge, deși el optase pentru Cambridge pentru a se alătura clubului de comedie exclusivist Footlights, care era rampa de lansare pentru unii dintre cei mai renumiți comici englezi. Nu a fost primit acolo atât de repede pe cât ar fi dorit, așa că a început să scrie și să joace în teatre de revistă cu Will Adams (nicio legătură de rudenie) și Martin Smith, formând o trupă numită „Adams-Smith-Adams”, dar, cu multă stăruință, a reușit să devină membru al clubului Footlights în 1973.Simpson 2003, pp. 30–40. Deși nu a făcut mare lucru - își amintește că a terminat trei eseuri în trei ani - a absolvit în 1974 cu o diplomă în literatura engleză.Webb 2005b

Cariera Scrisul Unele dintre primele scrieri ale lui Adams au apărut în 1974 la televiziunea BBC2, în cadrul Footlights Revue. În West End, Londra, s-a jucat o versiune din Revue, ceea ce a dus la descoperirea lui Adams de către Graham Chapman de la Monty Python. Cei doi au dat naștere unui scurt parteneriat scriitoricesc, lui Adams atribuindu-se scenariul unui episod (episodul 45: „Party Political Broadcast on Behalf of the Liberal Party in 1982”) din Monty Python pentru o scenetă intitulată „Patient Abuse”; este unul dintre singurii doi oameni din afara membrilor originali de la Python căruia i-a fost atribuit vreun scenariu (celălalt fiind Neil Innes). În scenetă, un bărbat înjunghiat de o asistentă ajunge în biroul doctorului cu stomacul sângerând. Doctorul îi cere să completeze o sumedenie de formulare inutile, înainte de a-i administra tratamentul. Adams a contribuit și la o scenetă a albumului Monty Python and the Holy Grail.

Douglas a avut două apariții scurte în a patra serie din Monty Python's Flying Circus. La începutul episodului 42, „The Light Entertainment War”, Adams se află în spatele unei măști chirurgicale (pe post de Dr. Emile Koning, conform informațiilor de pe ecran), punându-și mănușile, în timp ce Michael Palin povestește o scenetă care aduce în discuție o persoană după alta, dar nu începe de fapt niciodată. La începutul episodului 44, „Mr. Neutron”, Adams încarcă o rachetă într-o căruță condusă de Terry Jones, care adună deșeuri de metal („Orice fier vechi...”). Cele două episoade au fost lansate în noiembrie 1974. Adams și Chapman au colaborat și la alte proiecte în afara celor de la Python, printre care Out of the Trees.

Printre primele lucrări radiofonice realizate de Adams se numără scenete pentru The Burkiss Way (1977) și The News Huddlines. Episodul din 20 februarie 1977 de la Doctor on the Go (o continuare la serialul TV de comedie Doctor in the House) a fost scris tot de el, împreună cu Graham Chapman.

Deoarece Adams avea dificultăți în a vinde glume și povestiri, și-a luat o serie de slujbe ciudate, cum ar fi cea de portar la un spital, constructor de grajduri și curățător de cotețe. A fost angajat ca gardă de corp de către o familie din Qatar, care își făcuse averea din petrol. Anecdotele despre această slujbă povestesc, printre altele, despre faptul că familia a comandat la un moment dat câte puțin din tot ce exista în meniul hotelului, a încercat toate vasele, apoi a trimis după hamburgeri. O altă poveste relatează despre o prostituată care fusese trimisă la etajul păzit de Adams. Imediat ce ea a intrat s-au recunoscut și, o oră mai târziu, când ea a plecat, se spune că ar fi afirmat: „Cel puțin poți citi în timp ce îți faci meseria”.Webb 2005a, p. 93.

În 1979, Adams și John Lloyd au scris scenarii pentru două episoade de o jumătate de oră din Doctor Snuggles: „The Remarkable Fidgety River” și „The Great Disappearing Mystery” (episoadele șapte și doisprezece). John Lloyd a fost co-autor și la două episoade din seria radiofonică originală de la „Hitchhiker” („Fit the Fifth” și „Fit the Sixth”, cunoscute și cs "Episiadele cinci și șase), precum și la The Meaning of Liff și The Deeper Meaning of Liff. Lloyd și Adams au mai colaborat și la un proiect pentru un film de comedie SF bazat pe The Guinness Book of World Records, care i-ar fi avut în distribuție pe John Cleese ca Secretar General al UN și ar fi prezentat o rasă de extratereștri care îi învingeau pe oameni în competițiile atletice, în timp ce oamenii obțineau recorduri la toate categoriile „absurde”. Ultimul nu a trecut niciodată dincolo de stadiul de proiect.

După succesul primei serii radiofonice din The Hitchhiker's Guide, Adams a devenit producător la BBC radio, lucrând la Week Ending și la o pantomimă intitulată Black Cinderella Two Goes East. A părăsit această poziție după șase luni, pentru a deveni editor de scenariu la Doctor Who.

Ghidul autostopistului galactic Ghidul autostopistului galactic a fost o idee pentru o comedie radiofonică science-fiction prezentată de Adams și producătorul radiofonic Simon Brett celor BBC Radio 4 în 1977. Adams a creat cadrul pentru un episod pilot, precum și pentru câteva alte episoade (retipărite în cartea lui Neil Gaiman Don't Panic: The Official Hitchhiker's Guide to the Galaxy Companion).

Conform spuselor lui Adams, ideea titlului Ghidul autostopistului galactic i-a venit pe când zăcea beat pe un câmp din Innsbruck, Austria, holbându-se la stele, deși glumea că BBC făcea referire la Spania „probabil pentru că e mai ușor de silabisit”. una dintre paginile web despre Ghid pe bbc.co.uk declară că "BBC obișnuia să spună că totul s-a petrecut în Spania, dar acum știm cum să silabisim Innsbruck." În excursia prin Austria avea la el o carte intitulată Hitch-hiker's Guide to Europe, când a intrat într-un oraș în care, așa cum povestește el plin de umor, toți erau sau „surzi”, sau „tâmpiți”, sau vorbeau doar limbi pe care el nu le înțelegea. După ce s-a plimbat o vreme și a băut, s-a dus să se culce în mijlocul unui câmp și a fost inspirat de inabilitatea lui de a vorbi cu locuitorii orașului. Ulterior, Adams comenta că, deoarece a spus povestea aceasta de atât de multe ori, nu-și mai amintește exact momentul în care i-a venit ideea. În postfața biografiei lui Adams, Hitchhiker: A Biography of Douglas Adams, scrisă de M. J. Simpson, se relatează că povestea a fost de fapt o invenție și că lui Adams i-a venit ideea la ceva vreme după ce și-a încheiat călătoria prin Europa.

În ciuda poveștii originale, se pare că Adams a creat acțiunea pe măsură ce scria. I s-a adresat lui John Lloyd pentru ajutor la ultimele episoade din prima serie a Ghidului autostopistului galactic. Lloyd a contribuit cu secvențe dintr-o carte science fiction proprie nepublicată, intitulată GiGax.Webb 2005a, p. 120. Foarte puțin din contribuția lui Lloyd se regăsește în adaptările ulterioare ale Ghidului, adică în roman și în ecranizare. Aceasta din urmă se bazează pe primele șase episoade din seria radiofonică, dar secțiunile la care a contribuit Lloyd au fost rescrise masiv.

BBC Radio 4 a difuzat săptămânal prima serie radiofonică, între martie și aprilie 1978. Datorită succesului acestei serii, s-a mai înregistrat un episod, cunoscut ca „Episodul de Crăciun”. O a doua serie de cinci episoade a fost difuzată o dată pe noapte, în săptămâna 21-25 ianuarie 1980.