Comitatul San Diego (), oficial Comitatul San Diego (în engleză County of San Diego), este situat în colțul de sud-vest al statului american California, la nord de granița sa cu Mexic. La recensământul din 2020, populația era de 3.298.634 de locuitori; este al doilea cel mai populat comitat din California și al cincilea cel mai populat din Statele Unite ale Americii. Reședința comitatului este San Diego, al doilea cel mai populat oraș din California și al optulea cel mai populat din SUA. Este comitatul cel mai sud-vestic din cele 48 de state contigue ale Statelor Unite și este un comitat de graniță. Găzduiește 18 rezervații indiene, cele mai multe din orice comitat din SUA. În comitat se află 16 instalații militare ale Marinei Statelor Unite, ale Corpului Pușcașilor Marini ai SUA și ale Pazei de Coastă a SUA.
Comitatul San Diego alcătuiește Zona Statistică Metropolitană San Diego–Chula Vista–Carlsbad, CA, care este a 18-a cea mai populată arie statistică metropolitană și a 18-a cea mai populată arie statistică primară din SUA. Comitatul face parte, de asemenea, din regiunea San Diego–Tijuana, cea mai mare zonă metropolitană împărțită între SUA și Mexic. De la nord la sud, comitatul se întinde de la granițele sudice ale comitatelor Orange și Riverside până la granița Mexic-SUA și municipalitățile Tijuana și Tecate din Baja California. De la vest la est, comitatul se întinde de la Oceanul Pacific până la limita cu Comitatul Imperial, care s-a desprins din el în anul 1907.
Comitatul San Diego are peste 113 km de coastă. Aceasta formează regiunea cea mai dens populată a comitatului, având un climat mediteraneean blând până la semi-arid și vegetație extinsă de tip chaparral, similar cu restul porțiunii vestice din sudul Californiei. Precipitațiile și extremele de temperatură cresc spre est, munții primind îngheț și zăpadă în timpul iernii. Acești munți, bogat împăduriți, primesc mai multe precipitații decât media din sudul Californiei, în timp ce regiunea deșertică a comitatului se află într-o umbră pluviometrică la est, extinzându-se în regiunea Desert Southwest din America de Nord.
Istorie Zona care este astăzi Comitatul San Diego a fost locuită timp de peste 12.000 de ani de popoarele Kumeyaay (cunoscute și sub numele de 'Iipai-Tiipai sau sub denumirea istorică spaniolă Diegueño), Luiseño (cunoscute și sub numele de Payómkawichum sau „Oamenii din Vest”), Cupeño, Cahuilla și Acjachemen, precum și de predecesorii lor locali.
În 1542, exploratorul Juan Rodríguez Cabrillo, care ar fi putut fi născut în Portugalia, dar a navigat sub pavilionul Castiliei, a revendicat Golful San Diego pentru Imperiul Spaniol și a numit locul San Miguel. În noiembrie 1602, Sebastián Vizcaíno a cercetat portul și zonele care sunt astăzi Mission Bay și Point Loma, numind zona după Sfântul Bernardin din Siena (Didacus de Alcalá), un spaniol mai cunoscut sub numele de San Diego. Colonizarea europeană în ceea ce este acum Comitatul San Diego a început cu fondarea Presidio-ului din San Diego și a Misiunii San Diego de Alcalá de către soldații și clericii spanioli în 1769. Acest comitat a făcut parte din Alta California sub Viceregatul Noii Spanii până la declarația de independență a Mexicului. Din 1821 până în 1848, această zonă a făcut parte din Mexic.
Comitatul San Diego a devenit parte a Statelor Unite ca urmare a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo din 1848, care a pus capăt Războiului Mexicano-American. Acest tratat a desemnat granița astfel încât să treacă printr-un punct situat la o leghe marină sud de cel mai sudic punct al portului San Diego, asigurându-se că Statele Unite primesc întreg portul natural al Golfului San Diego.
Comitatul San Diego a fost unul dintre comitatele originare din California, creat în momentul în care California a devenit stat în 1850.
La momentul înființării sale în 1850, Comitatul San Diego era relativ mare și includea toată partea cea mai sudică a Californiei de la sud și est de Comitatul Los Angeles. Includea zone care sunt astăzi în Comitatele Inyo și San Bernardino, precum și tot ceea ce reprezintă astăzi Comitatele Riverside și Imperial.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat numeroase modificări ale granițelor comitatului San Diego, când diferite zone au fost separate pentru a alcătui comitatele menționate mai sus. Cele mai recente modificări au fost înființarea Comitatului Riverside în 1893 și a Comitatului Imperial în 1907. Comitatul Imperial a fost, de asemenea, ultimul comitat înființat în California, iar după această divizare, San Diego nu s-a mai întins de la Oceanul Pacific până la fluviul Colorado și nu a mai acoperit întreaga graniță dintre California și Mexic.
Geografie dreapta|thumb|Harta provinciilor fizio-geografice din cele 48 de state contigue ale SUA, arătând provincia Californiei Inferioare (numărul 12). thumb|Multe dintre orașele văzute din cer care fac parte din zona metropolitană San Diego-Tijuana Conform Biroului de Recensământ al SUA, comitatul are o suprafață de 11.722 km², din care 10.896 km² este uscat și 826 km² (7,0%) reprezintă apă. Comitatul are o suprafață mai mare decât statele combinate Rhode Island și Delaware.
Comitatul San Diego are o topografie variată. Pe partea sa vestică se află peste 113 km de coastă.Gerber, James ed. Economic Profile of the San Diego-Tijuana Region: Characteristics for Investment and Governance Decisions . Institute for Regional Studies of the Californias. 1995. p.11 Cea mai mare parte a zonei San Diego cuprinsă între coastă și Munții Laguna constă din dealuri, platouri și mici canioane. Munți acoperiți de zăpadă (iarna) se înalță la est, cu Deșertul Sonoran situat și mai la est. Pădurea Națională Cleveland este răspândită în porțiunea centrală a comitatului, în timp ce Parcul de Stat Anza-Borrego Desert ocupă cea mai mare parte a nord-estului.
Deși treimea vestică a comitatului este în principal urbană, munții și deșerturile din cele două treimi estice sunt în principal zone neamenajate (backcountry). Majoritatea acestor zone sălbatice adăpostesc o comunitate de plante native cunoscută sub numele de chaparral. Comitatul San Diego conține peste 4.047 km² de chaparral, de două ori mai mult decât orice alt comitat din California.
Periodic, zona a fost supusă incendiilor de vegetație care au forțat mii de oameni să evacueze. Cele mai recente sunt Incendiul Lilac din decembrie 2017, incendiile din Comitatul San Diego din mai 2014, Incendiul Witch Creek din 2007 și Incendiul Cedar din 2003. California definește un sezon de incendii în care acestea sunt cel mai probabil să apară, de obicei între sfârșitul lunii iulie și sfârșitul lunii octombrie (care sunt lunile cele mai uscate din zonă). Panourile amplasate în numeroase locuri din comitat oferă informații privind nivelul de amenințare la adresa incendiilor pe baza condițiilor meteorologice.
Regiuni Partea de nord a comitatului San Diego este cunoscută sub numele de North County; suburbiile din est sunt cunoscute colectiv ca East County; zonele rurale situate mai la est și care se extind până la linia cu Comitatul Imperial sunt cunoscute sub numele de Mountain Empire; iar suburbiile din sud, care se extind până la granița mexicană, sunt cunoscute colectiv ca South Bay sau South County, incluzând South San Diego, o exclavă a orașului San Diego care nu are legătură terestră cu restul orașului.
Localizare Comitatul San Diego se învecinează la nord-vest cu Comitatul Orange, la nord cu Comitatul Riverside; la est cu Comitatul Imperial; la sud cu Mexicul; și la vest cu Oceanul Pacific.
Climă thumb|stânga|Pădurea Națională Cleveland
Conform sistemului de clasificare climatică Köppen, zona urbană și suburbană a orașului San Diego se află la granița dintre climatul mediteraneean (Csa) la nord și climatul semiarid fierbinte (BSh) la sud și est. Prin urmare, este adesea descrisă ca „mediteraneeană aridă” și „stepă semi-aridă”. Mai la est, prevalează condiții deșertice aride. Clima din vestul comitatului San Diego se caracterizează prin veri calde și uscate și ierni blânde, majoritatea precipitațiilor anuale căzând între noiembrie și martie. Orașul are o vreme blândă, predominant uscată, cu o medie de 201 zile cu temperaturi de peste 21 °C și precipitații scăzute (230 – 330 mm anual). Temperaturile de vară sunt în general calde, cu maxime medii de 21 – 26 °C și minime de 13 – 19 °C. Temperaturile depășesc 32 °C doar patru zile pe an. Majoritatea precipitațiilor apar din noiembrie până în aprilie. Temperaturile de iarnă sunt blânde, cu maxime medii de 19 – 21 °C și minime de 10 – 13 °C.
Clima din zona San Diego, ca și în mare parte din California, variază adesea semnificativ pe distanțe geografice scurte, rezultând în microclimate. În cazul orașului San Diego, acest lucru se datorează în principal topografiei orașului (Golful și numeroasele dealuri, munți și canioane). Frecvent, în special în perioada de "May gray/June gloom" (gri de mai/vreme mohorâtă de iunie), un strat gros marin va menține aerul rece și umed la o distanță de 8-16 km de coastă, dar va ceda locul unui soare strălucitor fără nori la aproximativ 8 – 16 km spre interior. Acest lucru se întâmplă în fiecare an în mai și iunie. Chiar și în absența cerului acoperit din iunie, zonele interioare tind să înregistreze variații de temperatură mult mai semnificative decât zonele de coastă, unde oceanul servește ca influență moderatoare. Astfel, de exemplu, centrul orașului San Diego înregistrează minime medii în ianuarie de 9 °C și maxime în august de 25 °C. Orașul El Cajon, situat la doar 16 km nord-est de centrul orașului San Diego, are o minimă medie în ianuarie de 6 °C și o maximă medie în august de 32 °C. Julian, în zona montană, are o minimă medie în ianuarie de -2 °C și o maximă medie în august de 29 °C. Borrego Springs, în Deșertul Colorado, are o minimă medie în ianuarie de 6 °C și o maximă medie în august de 41 °C.
Precipitațiile de-a lungul coastei ajung la o medie de aproximativ 250 mm pe an, predominant în lunile mai reci, din decembrie până în aprilie. Deși există puține zile umede pe lună în perioada ploioasă, ploile pot fi puternice atunci când apar. Totuși, precipitațiile sunt mai abundente la altitudinile mai mari din San Diego. Unele dintre zonele mai înalte din San Diego, cum ar fi Muntele Palomar și Munții Laguna, primesc între 510 – 1020 mm de ploaie pe an, susținând păduri luxuriante similare celor din Sierra Nevada și din Munții de Coastă din California. Porțiunea Deșertului Colorado a comitatului se află la est de munți și primește cea mai mică cantitate de precipitații; Borrego Springs, cel mai mare centru de populație din deșert, are o medie de doar 130 mm pe an, alături de o rată mare de evaporare.
Comitate adiacente
thumb|Plaja de la Border Field State Park; San Diego este în dreapta, iar Tijuana în stânga. thumb|Gardul de frontieră dintre Tijuana (dreapta) și birourile patrulei de frontieră din San Diego (stânga)
Arii protejate naționale Monumentul Național Cabrillo Pădurea Națională Cleveland (parțial) Complexul de Refugii pentru Animale Sălbatice San Diego, care include: San Diego National Wildlife Refuge San Diego Bay National Wildlife Refuge Tijuana Slough National Wildlife Refuge Seal Beach National Wildlife Refuge (situat în Comitatul Orange)
Există șapte zone oficiale de sălbăticie în comitatul San Diego, care fac parte din National Wilderness Preservation System (NWPS). Patru dintre acestea sunt părți integrante ale Pădurii Naționale Cleveland, în timp ce trei sunt administrate de Bureau of Land Management (BLM). Unele se extind și în comitatele vecine:
Otay Mountain Wilderness (BLM) Pine Creek Wilderness (Pădurea Națională Cleveland) Hauser Wilderness (Pădurea Națională Cleveland) Carrizo Gorge Wilderness (BLM) Sawtooth Mountains Wilderness (BLM) Agua Tibia Wilderness (Pădurea Națională Cleveland), parțial în comitatul Riverside