Secretul lui Wilhelm Storitz (în ) este un roman de Jules Verne. Scris în 1898, romanul nu a fost publicat decât în 1910, după ce a fost remaniat de fiul său, Michel Verne. În 1977 a fost descoperită o versiune a manuscrisului original, fiind publicată pentru prima dată în 1985 de către Société Jules Verne.
Povestea
right|thumb|165px Inginerul de căi ferate Henri Vidal este invitat de fratele său mai mic, Marc, să îl viziteze în Ungaria. Marc este logodit cu fiica doctorului Roderich, Myra, dar aceasta este curtată și de Wilhelm Storitz.
Uniunea celor doi tineri este sabotată de o persoană necunoscută, pe care populația o crede a fi Storitz. Mulțimea înfuriată dă foc casei lui Storitz. Henri și șeful poliției, Stepark, aud o convorbire purtată de acesta și de servitorul său, Hermann, ambii fiind invizibili. Tentativa de a-l captura pe presupusul răufăcător eșuează, dar este urmată de dispariția Myrei.
În ziua următoare începe urmărirea celor doi și se descoperă că, odată uciși, ei redevin vizibili. În final, se descoperă că Myra nu dispăruse, ci stătuse în pat toată ziua în stare de invizibilitate. Din păcate, odată cu moartea lui Storitz este pierdut și secretul antidotului, astfel că Myra rămâne invizibilă pentru totdeauna.
Capitolele cărții Cartea are 19 capitole fără titlu.
Ultimul manuscris trimis lui Hetzel left|thumb|160px Romanul tratează un subiect similar celui al romanului lui H. G. Wells, Omul invizibil, apărut în 1897. Însă, în timp ce Wells se concentrează pe prezentarea tuturor inconvenientelor pe care le aduce invizibilitatea în ceea ce privește eroul, Verne prezintă perspectiva victimelor răzbunării implacabile și misterioase, ceea ce conferă operei o tensiune suplimentară. Rămânând fidel liniei directoare a Călătoriilor extraordinare, Jules Verne descrie în acest roman Ungaria, cu istoria și monumentele sale, exprimându-și respectul față de această națiune.
Prima versiune a romanului a fost finalizată în 1897, posibil după citirea unei traduceri a Omului invizibil a lui Wells.Jules Verne nu citea în engleză. În jurul anului 1901, romanul a fost revizuit masiv, însă Verne nu era convins de calitatea operei sale fantastice, scriindu-i lui Hetzel: Scrisoare către Louis-Jules Hetzel din 14 februarie 1904.
În septembrie 1904, simțindu-și sfârșitul aproape, scriitorul a ținut să-l vadă apărut pe Storitz la începutul anului 1905, împreună cu Invazia mării: Scrisoare către Louis-Jules Hetzel din 26 septembrie 1904.
În luna decembrie a anului 1904, Hetzel l-a vizitat pe Verne la Amiens și, după ce a ascultat subiectul lui Storitz, și-a dat seama că acesta nu este potrivit pentru Magasin, ci ar necesita serializarea într-un revistă pentru adulți. Așteptând ocazia unei astfel de publicări, Jules Verne a renunțat la Storitz în februarie 1905: Scrisoare către Louis-Jules Hetzel din 25 februarie 1905.
Hetzel a fost încântat de titlul Farului, care succeda Invazia mării, "alt titlu de succes". El i-a cerut lui Verne un nou manuscris, iar scriitorul - deja grav bolnav - a înțeles că editorul dorește "Logodnica invizibilă" și i-a trimis manuscrisul însoțit de câteva explicații pe 5 martie, cu 19 zile înaintea morții sale: Scrisoare către Louis-Jules Hetzel datând de duminică, 5 martie 1905.
Jules Verne a decedat pe 24 martie, iar manuscrisul se afla încă în mâinile editorului săuAcest text este parțial realizat pe baza articolului lui Olivier Dumas "Le sort de Storitz" apărut în Buletinul Societății Jules Verne nr. 117, primul trimestru 1996.. Ulterior, adaptând romanul tatălui său, Michel Verne a făcut două modificări fundamentale. Mai întâi, la insistențele lui Louis-Jules Hetzel, a modificat perioada în care se petrece acțiunea, deși nu a înețeles motivul acestei dorințe: Scrisoare către Louis-Jules Hetzel din 9 aprilie 1913.. Într-adevăr, au mai rămas. De altfel, Jules Verne a părăsit rareori cadrul secolului al XIX-ea în operele sale. A făcut acest lucru doar pentru două opere despre Revoluția franceză (Le Comte de Chanteleine et Drumul Franței), pentru trei opere a căror acțiune se petrece în secolul XX (Parisul în secolul al XX-lea, Insula cu elice și Stăpânul lumii - deși pentru ultimele două romane nu se furnizează o dată fixă) și pentru câteva nuvele. În ceea ce privește romanul de față, Verne alesese perioada de pace de la sfărșitul secolului al XIX-lea, diferită de anul dorit de Hetzel, 1757, în care Franța se afla în plin război.
A doua modificare importantă privește sfârșitul romanului. Michel Verne o face pe Myra Roderich să reapară, pe când în versiunea tatălui său ea rămâne invizibilă, fiind vizibilă doar în portretul realizat de logodnicul ei, Marc Vidal.
Începând cu anul 1996, versiunea originală a lui Jules Verne a devenit disponibilă, ea fiind publicată în Éditions de l'Archipel în 1996, apoi la Gallimard-Folio în 1999.
Teme abordate în cadrul romanului
Invizibilitatea, temă similară cu cea din romanul Omul invizibil a lui H. G. Wells Folosirea tehnologiei în scopuri malefice (similar modului de operare a lui Nemo în 20.000 de leghe sub mări și al lui Robur în Robur Cuceritorul și Stăpânul lumii) Comunitatea speriată de folosirea unei tehnologii pe care nu o înțelege și pe care o pune pe seama magiei (la fel cu situația prezentă în Castelul din Carpați)
Lista personajelor
Henri Vidal - 33 de ani, inginer de căi ferate Marc Vidal - 28 de ani, pictor Myra Roderich - 20 de ani, logodnica lui Marc Vidal Haralan Roderich - 28 de ani, fratele Myrei Dr. Roderich - 50 de ani, tatăl Myrei Dna. Roderich - 45 de ani, mama Myrei Wilhelm Storitz - 35 de ani Otto Storitz - mare alchimist, tată al lui Wilhelm, acum decedat Heinrich Stepark - șeful poliției locale Hermann - servitorul lui Wilhelm Storitz Armgard - locotenent, prieten cu Haralan Roderich Mr Neuman''' - judecător
Adaptări
Romanul a fost ecranizat în 1967 de Eric Le Hung pe baza unei adaptări făcute de Claude Santelli. Produs de ORTF, filmul a fost difuzat în cadrul emisiunii de televiziune "Le Théâtre de la jeunesse", avându-i în rolurile principale pe Jean-Claude Drouot, Michel Vitold, Bernard Verley și introducând câteva scene din Castelul din Carpați.
În 2012, INA a lansat pe DVD adatarea în cadrul colecției sale "Les Inédits fantastiques", alături de adaptările după Indiile negre (realizată de Marcel Bluwal) și Maestrul Zacharius (realizată de Pierre Bureau)
Traduceri în limba română
1982 - Clovis Dardentor. Secretul lui Wilhelm Storitz, Ed. Ion Creangă, Colecția "Jules Verne", vol. 32, traducere Tatiana Popescu-Ulmu, 276 pag. 2002 - Secretul lui Wilhelm Storitz, Ed. Corint, traducere Isabelle Pavel, 148 pag., ISBN 973-6533-85-9 2010 - Clovis Dardentor. Secretul lui Wilhelm Storitz'', Ed. Adevărul, Colecția, "Jules Verne", vol. 32, traducere Daniela-Andreea Andronic, 340 pag., ISBN 978-606-539-178-9
Note
Legături externe
Categorie:Jules Verne Categorie:Cărți din 1910 Categorie:Romane din 1910 Categorie:Romane de Jules Verne Categorie:Romane științifico-fantastice