Folke Bernadotte, Conte de Wisborg, în suedeză: Greve af Wisborg (n. 2 ianuarie 1895 – d. 17 septembrie 1948) a fost un diplomat și aristocrat suedez. El s-a remarcat prin negocierea eliberării a aproximativ 31.000 de prizonieri de război din lagărele de concentrare germane, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv 423 de evrei danezi din lagărul Theresienstadt, ]n data de 14 aprilie 1945 Un evreu discută cu Himmler. Frank Fox. Accesat: 12 decembrie 2010. Sune Persson, Folke Bernadotte and the White Buses [Sune Persson, Folke Bernadotte și „Autobuzele Albe”, Journal of Holocaust Education, Vol 9, Numărul 2-3, 2000, pp. 237-268. Articolul a fost de asemenea publicat în David Cesarani și Paul A. Levine (editori), Bystanders to the Holocaust: A Re-evaluation (Routledge, 2002). Numărul celor salvați nu este cunoscut sau precizat. Printre primele 21.000 de persoane salvate se numărau 8.000 de danezi și norvegieni, 5.911 polonezi, 2.629 francezi, 1.615 apatrizi evrei și 1124 germani. Numărul total al evreilor salvați a fost, în funcție de definiție, între 6.500 și 11.000. A se vedea și Amitsur Ilan, op. cit., p. 37. El a fost contactat de Heinrich Himmler, în 1945, cu o ofertă de pace separată, care a fost ulterior respinsă de aliați.
Bernadotte a fost desemnat în mod unanim de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite ca mediator în conflictul arabo-israelian din 1947-1948. El a fost asasinat în 1948 la Ierusalim de către grupul militant sionist Lehi „Lehi” este un acronim pentru „Lohamei Herut Israel” (în limba ebraică), sau „Luptătorii pentru Eliberarea Israelului”, în cursul desfășurării misiunii de mediere.
Copilăria și tinerețea
Folke Bernadotte s-a născut la Stockholm în Casa de Bernadotte, ca fiu al Contelui Oscar Bernadotte de Wisborg, fost Prințul Oscar al Suediei și Duce de Gotland și al soției lui Ebba Munck de Fulkila. (Oscar Bernadotte fusese exclus de la succesiune ca urmare a contractării unei căsătorii care nu a fost încuviințată de către rege.) Folke Bernadotte era nepotul Regelui Oscar al II-lea.
Bernadotte a urmat cursurile școlii primare din Stockholm, apoi a fost admis la Academia Militară Karlberg, pentru a deveni ofițer de cavalerie. A obținut diploma de ofițer în 1915, devenind locotenent în armata suedeză în 1918; a fost apoi avansat maior.
Bernadotte a reprezentat Suedia la Expoziția Mondială din 1933-1934 de la Chicago, apoi la Expoziția Mondială din 1939-1940 de la New York.
Folke Bernadotte s-a interesat de activitatea cercetașilor suedezi, devenind directorul organizației naționale în 1937. El urmărea să integreze Jewish Virtual Library, Biografia lui Folke Bernadotte. Accesat pe 12 decembrie 2010. cercetașii în planul strategic de apărare a țării odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial.
În anul 1943 Bernadotte a fost numit vicepreședinte a Crucii Roșii Suedeze.
Cariera diplomatică În timpul celui de-al Doilea Război Mondial thumb|right|250px|Contele Folke Bernadotte (stânga) discută cu prizonieri de război australieni în Germania (1943) În calitatea lui de vicepreședinte al Crucii Roșii Suedeze, Contele Bernadotte a încercat în 1945 să negocieze un armistițiu între Germania nazistă și forțele aliate. A condus, de asemenea, câteva misiuni de salvare în Germania: în perioada toamna 1943-toamna 1944, el a organizat schimbul a 11.000 de prizonieri de război din Germania, care au fost repatriați prin Suedia.
Bernadotte a fost rugat de Heinrich Himmler în 1945 să transmită primului ministru britanic Winston Churchill și președintelui Harry S. Truman un proiect de armistițiu, elaborat fără cunoștința lui Hitler. Ideea principală a acestui plan ar fi fost încheierea de către Germania nazistă a unei păci separate cu aliații vestici, care i-ar fi permis să continue lupta împotriva Uniunii Sovietice. Potrivit unei relatări ulterioare a întrevederii, făcută de însuși Contele Bernadotte, acesta i-a spus lui Himmler că acest plan nu are șanse să fie acceptat; cu toate acestea, el a informat atât guvernul suedez, cât și părțile interesate. Planul nu a avut nici un fel de consecință F. Bernadotte, The fall of the curtain : last days of the Third Reich [Ultimele zile ale celui de-al treilea Reich], traducerea engleză a apărut la editura Cassell, din cadrul Grupului Editorial Orion, în 1945.Ilan, op. cit., p. 36-38..
Autobuzele Albe
Contele Folke Bernadotte a negociat transportarea de prizonieri de război norvegieni, danezi și aparținând altor națiuni europene. Inițiativa a fost luată de diplomatul norvegian Niels Christian Ditleff la sfârșitul războiului, și consta în transportarea prizonierilor, din lagăre de concentrare germane la spitale din Suedia.
Bernadotte s-a întâlnit cu Heinrich Himmler în primăvara anului 1945; acesta fusese numit comandant suprem al armatei germane după eșecul atentatului contra lui Hitler din vara anului precedent. Misiunea lui era să depisteze și recupereze prizonieri de război norvegieni și danezi din Germania. El s-a reîntors la 1 mai 1945, imediat după moartea lui Hitler. După un interviu luat lui Bernadotte, ziarul suedez Svenska Dagbladet a anunțat că Bernadotte a salvat 15.000 de persoane din lagărele de concentrare naziste, dintre care aproximativ 8.000 de danezi și norvegieni, precum și 8.000 de femei de cetățenie franceză, poloneză, cehă, britanică, americană, argentiniană și chineză Svenska Dagbladet, 2 mai 1945. Misiunea a durat aproximativ două luni, timp în care personalul Crucii Roșii Suedeze au fost expuși pericolului real de a fi uciși de forțele aliate. thumb|Un Autobuz Alb, astăzi Misiunea acționa cu ajutorul unor autobuze vopsite integral în alb, cu excepția însemnului Crucii Roșii și a steagului suedez de pe părțile laterale și frontală, pentru a se evita doborârea lor de către aliați. Misiunea consta din 308 persoane—în jur de 20 de doctori și restul soldați, 36 de autobuze, 19 camioane, 7 mașini, 7 motociclete, un camion remorcă, o bucătărie de campanie, toate aprovizionate pentru întregul transport cu alimente și benzină, căci aprovizionarea în Germania nu era permisă. Printre cele 21.000 persoane salvate în cursul operației se numără 8.000 danezi și norvegieni, 5.911 polonezi, 2.629 francezi, 1.615 evrei și 1.124 germani.
Operațiunea a continuat și după capitularea Germaniei, în lunile mai și iunie—au fost salvați încă 10.000 de oameni.
În total au fost salvate aproximativ 31.000 de persoane , dintre care între 6.500-11.000 de evrei Werner, Emma. „A Conspiracy of Decency: The Rescue of the Danish Jews During World War II.” [O conspirație a omeniei. Salvarea evreilor danezi în timpul celui de-al doilea război mondial], Westview Press, 2002 ISBN 978-0-8133-3906-1Buckser, Andrew. After the Rescue: Jewish Identity and Community in Contemporary Denmark[Comunitatea evreilor din Danemarca în perioada postbelică]. Editura Palgrave Macmillan, 2003. ISBN 978-1-4039-6270-6Persson, Sune. „Folke Bernadotte and the White Buses” [Folke Bernadotte și Autobuzele Albe], Journal of Holocaust Education, Vol 9, Numărul 2-3, 2000, p. 237-268. Articolul a fost de asemenea publicat în Cesarani, David & Levine, Paul A. (editori), Bystanders to the Holocaust: A Re-evaluation. Routledge, 2002..
Contele Bernadotte a relatat și el acțiunea Autobuzele Albe în cartea saThe End. My Humanitarian Negotiations in Germany in 1945 and Their Political Consequences [Capitularea Germaniei. Negocierile mele umanitare din Germania și consecințele lor], apărută pe 15 iunie 1945 în limba suedeză. El relatează negocierile cu Himmler și alți înalți demnitari naziști, precum și acțiunea de salvare de la lagărul de concentrare de la Ravensbrück.
Felix Kersten și controversa legată de Autobuzele Albe După război au existat unele critici, fie legate de misiunea Autobuzelor Albe propriu-zisă, dar și legate de persoana Contelui Bernadotte.
Pe de o parte se remarcă neînțelegerea de lungă durată dintre Contele Bernadotte și Felix Kersten, masseurul personal al lui Himmler, care a înlesnit accesul lui Bernadotte la Himmler Raymond Palmer. Felix Kersten and Count Bernadotte: A Question of Rescue, Journal of Contemporary History, vol. 29 (1994) pp. 39-51 Yehuda Bauer, Jews for Sale? Nazi-Jewish Negotiations, 1933-1945[Evrei de vânzare? Tratativele germano-evreiești, 1933-1945], Editura Universității Yale, 1994, pp. 241-149.. Meritele lui Kersten au fost în mod constant negate de Bernadotte Palmer, pp 46-48.. Istoricul britanic Hugh Trevor-Hope a adus disputa în fața publicului larg Amitzur Ilan, op. cit., p. 41. atunci când a publicat un articol H.R. Trevor-Roper. Kersten, Himmler and Count Bernadotte, The Atlantic, vol. 7 (1953), pp. 43-45 pe baza unor documente provenite de la Kersten. Articolul declara că rolul lui Bernadotte a fost „doar al unui ofițer însărcinat cu transportul”. Potrivit articolului, Kersten ar fi declarat că Himmler i-ar fi spus că Bernadotte nu dorea salvarea evreilor, și că el înțelegea „necesitatea luptei noastre contra evreimii mondiale” (Himmler dixit).
Trevor-Roper a început să retracteze aceste acuzații la scurtă vreme după publicarea articolului. La data publicării articolului, Kersten tocmai fusese propus de către guvernul olandez pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru a fi zădărnicit un plan nazist de deportare a întregii populații olandeze—o propunere bazată în primul rând pe declarațiile lui Kersten Trevor-Roper (1953). Cu toate acestea, o investigație olandeză ulterioară Louis de Jong, 1972, în traducerea germană: H.-H. Wilhelm și L. de Jong. Zwei Legenden aus dem dritten Reich : quellenkritische Studien, [Două legende ale celui de-al treilea Reich: studii critice] Deutsche Verlags-Anstalt 1974, pp. 79-142. a demonstrat că asemenea plan nu a existat niciodată și că documentele lui Kersten erau parțial falsificate. Ca urmare a acestor revelații, Trevor-Roper a spus : „Nu mai sunt foarte sigur dacă Bernadotte a refuzat să ia evrei. Mă îndoiesc de unele documente. Dacă a refuzat, a făcut-o pur și simplu pentru că i se ordonase să ia numai danezi și norvegieni.”, în Barbara Amiel, A Death in Jerusalem [Moarte la Ierusalim], (recenzia cărții), The National Interest, numărul din vara 1995. ziaristei Barbara Amiel, în 1995, că nu mai este sigur de alegațiile privind pe Bernadotte, și că probabil acesta ar fi pur și simplu executat ordine legate de salvarea deportaților norvegieni și danezi vezi și Ilan, op. cit., p. 262, pentru retractări timpurii ale lui Trevor-Roper. Vezi și H.R. Trevor-Roper. Introduction to Felix Kersten: The Kersten Memoirs 1940-1945 [Memoriile lui Felix Kersten, 1940-1945], Editura Hutchinson, 1956. Textul a fost retipărit cu modificări minore în revista americană Commentary, vol. 23 (1957), pp. 356-364, sub titlul: H.R. Trevor-Roper, The Strange Case of Himmler's Doctor [Ciudatul caz al doctorului lui Himmler]. Alți istorici s-au îndoit de la început de versiunea lui Kersten, ajungând la concluzia că ele se bazau pe un fals sau o manipulare puse la cale de Kersten Ilan, op. cit., pp 43-45. G. Fleming, Die Herkunft des 'Bernadotte-Briefs' an Himmler vom 10. März 1945 [Proveniența „scrisorilor Bernadotte” către Himmler de la 10 martie 1945], Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte, vol. 24, 1978, pp. 571-600..