Gheorghe Panaiteanu-Bardasare (n. 22 aprilie 1816 în cartierul Burdujeni, atunci sat în județul Botoșani, SuceavaOprescu... pag. 136 - d. 9 noiembrie 1900, IașiOprescu... pag. 138) a fost un pictor, grafician și profesor român. A fost un pictor care s-a format la școala müncheneză, cu respect față de meșteșugul picturii, a fost conștiincios în tot ce a realizat în acest domeniu și a fost plin de bune intenții, zel și pricepere în activitatea pedagogică pe care a desfășurat-o. El a fost un reprezentant tipic al stilului academist în România, stil care era „... o expresie a postulatului armonist atât în sfera esteticului cât și în cea socială”. Cu toate acestea, Panaiteanu-Bardasare a fost mai puțin reprezentativ ca Gheorghe Tattarescu, cel care s-a identificat în arta românească cu acest curent.
A urmat Academia Mihăileană din Iași în perioada 1835-1840, făcând parte din prima generație de elevi a acesteia. Aici l-a avut ca profesor pe Giovanni Schiavoni cu care mai apoi a avut o strânsă relație de prietenie. Din 1840 prin intermediul unei burse, a studiat la Academia de Arte Frumoase din München. Revenit în țară de la München după 18 ani, pune bazele învățământului superior de artă, prin înființarea Școlii de Belle Arte din Iași (26 octombrie 1860). Totodată, alături de Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu, fondează și Pinacoteca Națională din Iași, pe lângă Universitatea din Iași, unde se vor păstra mari valori ale artei plastice românești și străine și la conducerea căreia va fi numit.
Timp de aproape patruzeci de ani, Bardasare a făcut să supraviețuiască aceste doua instituții, cărora le-a dedicat, de fapt, tot restul vieții, în detrimentul picturii. El are marele merit de a fi format o serie de mari artiști: Constantin Stahi, Emanoil Bardasare, Ludovic Bassarab, Theodor Buiucliu, Ștefan Șoldănescu, Octav Băncilă s.a. A fost un pedagog înnăscut. A expus lucrări, împreună cu elevii săi, la expozițiile organizate de Școala de Arte Frumoase și la expozițiile artiștilor în viață, deschise alternativ la București și Iași, apoi numai la București. Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică.
Biografie Gheorghe Panaiteanu-Bardasare s-a născut la 22 aprilie 1816 la Burdujeni în familia băcanului Panait Bardasare, probabil de origine greacă. Temându-se de prigoana turcilor pe timpul Eteriei pentru că avea legături comerciale cu grecii, Panait, tatăl, și-a luat familia și a fugit la Suceava, din Bucovina austriacă. După ce-au trecut evenimentele, familia s-a întors în Burdujeni unde nu au mai găsit nimic, totul fiind distrus. Ca urmare, Panait și-a dat fiul spre îngrijire unor călugări greci din Botoșani. Așa a ajuns Panaiteanu să cunoască foarte bine limba greacă și să cânte muzică religioasă. A urmat Academia Mihăileană din Iași în perioada 1835-1840,Nota biografică Panaiteanu-Bardasare Gheorghe pe pagina Personalități a Colegiului Național din Iași. Pagină accesată pe 30 mai 2014. făcând parte din prima generație de elevi a acesteia. Aici l-a avut ca profesor pe Giovanni SchiavoniOprescu... pag. 188 cu care mai apoi a avut o strânsă relație de prietenie.Oprescu... pag. 137 Printre primii elevi ai Academiei s-au numărat și Gheorghe Lemeni (1813-1848),www.colegiulnationaliasi.ro: Gheorghe Lemeni - accesat 8 noiembrie 2020 bursier și el la München cu o bursă de la Eforia Școalelor, Gheorghe Năstăseanu, bursier la Roma, Alexandru Asachi și Dimitrie Asachi, fiii lui Gheorghe Asachi, Gheorghe Giușcă, și Theodor Codrescu.Oprescu... pag. 184
Artistul român a fost înscris la Academia Mihăileană sub numele de Panaitescu, așa cum reiese din catalogul anului 1837. El era „... fiul lui Panaite, din Burdujeni, au intrat la Academie la 19 ani, la 1836 septembrie 20”. Declarația aparține arhimandritului Sofronie Macriș, alias Sofroni Burdujani, egumen al Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni, care a întemeiat o școală de limbă greacă pe lângă acest lăcaș religios.Ion Solcanu și Victor Macarie... pag. 726 Numele de Panaitescu a fost folosit pe tot parcursul său școlar din Academie, parcurs care așa cum rezultă din cataloage, totalizează un număr de șase semestre."Albina Românească" nr. 23 din 1840
A terminat academia în 1840 cu titlul „În arta picturii totdeauna primul” ( în limba latină: „ex arte pingendi semper primum” ).Atanasiu: citat din Arta română din 1908Elena Zara: Despre Panaiteanu, București, 1937 A obținut o bursă de studii la Academia de Arte Frumoase din München.„George Panaiteanu-Bardasare”, în Rudolf Suțu, Iașii de odinioară. Volumul 2, Editura „Viața Romînească”, Iași, 1928, p. 257-262. Chiar din primul an de studii devine membru extraordinar în Societatea artistică din München, oraș în care va sta peste 18 ani. Specializare în litografie, la Institutul particular condus de Ferdinand Piloty și Iacob Melher (?). Interesul pentru pictura de gen și portret l-a determinat să ia lecții de la Richard Lauchert, artist renumit în vreme. Dacă scenele de gen erau dominate de sentimentalism și duioșie, ceea ce le făcea atractive pentru un anumit public, în schimb s-a dovedit un adevărat maestru al portretului. La München a urmat perceptele neoclasiciste devenind cel mai convins adept. Litografia o cunoștea încă de la Iași unde desenase Portretul reginei Victoria și pe cel al țarului Nicolae I al Rusiei. În momentul în care nu a mai avut bursă, vânzarea litografiilor pe care le făcea a devenit un mijloc de trai în capitala Bavariei.
Revenit în țară, pune bazele învățământului superior de artă, prin înființarea Școlii de Belle Arte din Iași (26 octombrie 1860). Totodată, alături de Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu, fondează și Pinacoteca Națională din Iași, pe lângă Universitatea din Iași, unde se vor păstra mari valori ale artei plastice românești și străine și la conducerea căreia va fi numit.Ștefan Dimitrescu, „Pinacoteca Națională din Iași” , Boabe de grâu, august 1932, p. 62-73. La conducerea Pinacotecii a fost ajutat de G. Schiller, cel care a fost elevul lui Giovanni Schiavoni. Deoarece Schiller își făcuse un renume de restaurator de pictură, el s-a ocupat de această activitate la Pinacotecă. Renumele său a fost din păcate demantelat de starea de ruină în care se află astăzi lucrările ce au trecut prin mâna sa.
Timp de aproape patruzeci de ani, Bardasare a făcut să supraviețuiască aceste doua instituții, cărora le-a dedicat, de fapt, tot restul vieții, în detrimentul picturii. El are marele merit de a fi format o serie de mari artiști: Constantin Stahi, Emanoil Bardasare, Ludovic Bassarab, Theodor Buiucliu, Ștefan Șoldănescu, Octav Băncilă s.a. A fost un pedagog înnăscut. A expus lucrări, împreună cu elevii săi, la expozițiile organizate de Școala de Arte Frumoase și la expozițiile artiștilor în viață, deschise alternativ la București și Iași, apoi numai la București. Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică.
Înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.Rusu, Olga (2008). Patrimoniul cultural ieșean: Cimitirul „Eternitatea”. Iași: Alfa. p. 190
Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare.
Fondatorii de instituții în domeniul artelor Marele merit al lui Gheorghe Asachi, atunci când a înființat Academia Mihăileană, a fost să-și dea seama cu o clarviziune care uimește și în ziua de astăzi, că arta, atunci când i se conferă un rol educativ în societate, nu poate fi o manifestație întâmplătoare și sporadică.Oprescu... pag. 181 Ea are nevoie de pregătiri caracterizate de perseverență, chiar de sacrificii și are nevoie de un anume climat moral, de un anumit mediu. Asachi a postulat ideea că formarea tinerilor artiști nu poate fi lăsată la voia hazardului și mai ales la discreția aptitudinilor unor meșteri care stăpâneau unele procedee tehnice încercate și des folosite, chiar dacă acestea erau deseori mai eficiente, din cauza ignoranței, ca noile influențe venite din Apusul Europei.Oprescu... pag. 182 Cum în Muntenia la nivelul anului 1835 erau doar câțiva profesori de desen în școlile secundare, Asachi a înțeles că schimbarea mentalităților claselor boierești și negustorești față de profesia de artist nu era posibilă decât prin înființarea secției Clasul de zugrăvitură în cadrul Academiei Mihăilene de la Iași, pe care o vedea ca o școală superioară de artă similară academiilor occidentale.Oprescu... pag. 183
Cu toate lipsurile inerente începutului, personalul școlii era străin, așa cum a fost Giovanni Schiavoni. Asachi a vrut ca arta care se preda să aibă un sens românesc, arta pură și cea aplicată să aibă o direcție utilitară și didactică și nu în ultimul rând, școala trebuia să corespundă necesităților bisericii ortodoxe din Principatele românești, ea având de furnizat viitorii pictori religioși. De asemenea, nu era de ignorat producția de materiale de propagandă prin intermediul litografiei și gravurilor și nici producția de lucrări cu scene istorice. Școala a avut și adversari, rusofilii, conservatorii și boierii, care l-au acuzat pe Asachi și grupul lui de tineri artiști de idei subversive. Ca urmare, Academia s-a închis în anul 1845, cursurile de artă având deja în acel an o vechime de zece ani. Revoluția din 1848 nu a făcut decât să întârzie redeschiderea Academiei așa cum existase ea înainte sau sub o altă formă.Oprescu... pag. 184
Expozițiile Academiei Mihăilene Pentru fixarea unor criterii solide de apreciere artistică, s-au înființat expozițiile de artă prin intermediul cărora s-a dorit educarea gustului publicului și familiarizarea lui cu lucrări de pictură sau sculptură. Expozițiile erau de două feluri. Unele permanente în galerii și pinacoteci și altele ocazionale, care se organizau la sfârșitul anului școlar, ele fiind destinate elevilor. Se mai organizau și expoziții al căror scop era socializarea dintre artiști și amatorii de artă.Oprescu... pag. 186
Expozițiile de la Academia Mihăileană se organizau regulat și în cadrul lor se lua decizia de acordare a unor burse de studii în străinătate a celor mai buni artiști. Înființarea unei Pinacoteci autentice nu putea fi vorba în acea epocă, Pinacoteca din Iași luând ființă în anul 1860. Construirea unui muzeu în București s-a derulat mai târziu, după întoarcerea de la studii a lui Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Existând preocupări vechi și în Muntenia, încă din anul 1835, primul „Muzeu de obiecturi de istoria naturală și antichități” l-a avut ca director pe Carol Wallenstein de Vella din anul 1837. Aici s-au adunat ulterior obiecte de artă ca portretele unor personalități, mulaje, copii după mari maeștrii.
Fondatorii Școlii de Belle Arte de la Iași O dată cu venirea lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor s-au creat premisele pentru o existență durabilă a unor instituții cum au fost școlile de arte frumoase și pinacotecile. Astfel de instituții apar de obicei în condiții de stabilitate politică, de relativă liniște socială, de entuziasm și satisfacții de natură națională.Oprescu... pag. 187 Înființarea Școlii de Belle Arte din Iași a presupus existența a două fenomene care au precedat-o: O teamă a autorităților moldovene, dar și a celor centrale, față de tot ce venea de la Paris, considerând ideile venite din capitala Franței ca fiind revoluționare și cei care le aduceau la Iași erau persoane care au avut un îndelung contact intelectual cu mediul parizian. De aceea școala de la Iași trimitea elevi la studii îndeosebi la Roma, Viena sau München și mai deloc la Paris. Pe de altă parte, chiar trimițându-i în alte capitale europene contactul cu ideile din Franța nu putea fi estompat. O dovada fiind Gheorghe Năstăseanu care a mers la Roma dar s-a infestat cu ideile de libertate și democrație și a și participat activ la Roma, pe baricade, împotriva Papei.Oprescu... pag. 185