thumb|right|200px|Exemplificare poziția misionarului|alt=|stanga
Comportamentul sexual al oamenilor, denumit și activitățile sexuale umane sau practicile sexuale umane (pe larg, pur și simplu sex), reprezintă maniera în care oamenii experimentează și își exprimă sexualitatea. Acesta include un set de activități care implică, de regulă, o combinație de intimitate fizică, contact fizic cu organele reproductive (organele genitale) sau cu zonele erogene, precum și stimulare erotică. Actele sexuale variază de la activități realizate individual (cum ar fi masturbarea) până la acte realizate cu o altă persoană (de exemplu, contactul sexual, sex nepenetrativ, sex oral etc.) sau cu mai multe persoane (de exemplu, orgii), în diverse tipare de frecvență și dintr-o mare varietate de motive.
Activitățile sexuale normale rezultă, în general, în excitare sexuală și în schimbări fiziologice ale persoanei excitate, dintre care unele sunt mai pronunțate, în timp ce altele sunt mai subtile. Anumite comportamente au ca scop trezirea interesului sexual al unui partener sau îmbunătățirea existente între indivizi (cum ar fi sau BDSM-ul). Obiectivul final al activității sexuale este, în general, acela de a atinge orgasmul.
Anumite activități, cum ar fi strategiile de a găsi sau de a atrage parteneri (flirtul, curtarea și comportamentul de afișare), nu sunt considerate în mod curent drept „sex”, deși sunt folosite adesea pentru a conduce la excitare și la activități sexuale explicite.
Activitățile sexuale umane au o serie de aspecte sociologice, cognitive, emoționale, comportamentale și biologice. Din punct de vedere biologic, acestea se referă la mecanismul reproductiv (instinctul de reproducere), la fiziologia sistemului reproductiv și la impulsul sexual. Aspectele emoționale implică legăturile de și împărtășirea emoțiilor care se formează între parteneri prin implicarea în activități comune. Aspectele fizice ale sexualității variază de la considerații de ordin pur medical la considerații de ordin psihologic sau sociologic.
În anumite culturi, activitatea sexuală este considerată acceptabilă doar dacă se întâmplă în cadrul căsătoriei, în timp ce sau extramatrimonial este considerat tabu. Cu toate acestea, în general, relațiile sexuale premaritale sunt foarte răspândite la nivel mondial. Anumite activități sexuale sunt ilegale la nivel universal sau în unele țări și jurisdicții subnaționale, ori sunt considerate contrare normelor sociale ale anumitor societăți ori culturi. De exemplu, agresiunea sexuală (inclusiv violul) și activitatea sexuală cu o persoană aflată sub vârsta legală a consimțământului sunt infracțiuni pedepsite în majoritatea statelor lumii.
Tipuri Activitatea sexuală poate fi clasificată în mai multe moduri. Practicile pot fi precedate de sau pot consta exclusiv din . Actele care implică o singură persoană (autoerotism) pot include sau masturbarea. Dacă sunt implicate două persoane, acestea se pot angaja în , sex anal, sex oral sau sex manual. Sexul penetrativ între două persoane este descris adesea ca act sexual propriu-zis, însă definițiile pot varia. Dacă există mai mult de doi participanți, activitatea este numită sex în grup. Activitatea sexuală autoerotică poate implica utilizarea de dildo-uri, , -uri și alte , deși aceste dispozitive pot fi folosite și în cuplu.
De asemenea, practicile sexuale pot fi clasificate în funcție de genul și orientarea sexuală a participanților, precum și de tipul de relație dintre aceștia. Relațiile pot fi de căsătorie, de parteneriat intim, relații casual () sau . Activitatea sexuală poate fi privită ca fiind sau , implicând, de exemplu, fetișismul sau activitățile BDSM.
Fetișismul poate îmbrăca multe forme, inclusiv dorința concentrată pe anumite părți ale corpului (), cum ar fi , cel legat de sau fetișismul picioarelor. Obiectul dorinței poate fi reprezentat de pantofi, cizme, lenjerie intimă, haine în general, sau articole din și cauciuc. Unele practici autoerotice neconvenționale pot fi periculoase; printre acestea se numără și (bondage). Riscul de rănire sau chiar de deces care există în versiunile realizate în parteneriat ale acestor fetișuri (sugrumarea, respectiv bondage-ul) crește drastic în cazul autoerotic din cauza izolării și a lipsei de asistență în caz de urgență.
Activitatea sexuală consensuală este aceea în care toți participanții sunt de acord să ia parte și au vârsta necesară pentru a-și exprima consimțământul. Dacă activitatea are loc prin forță sau constrângere, este considerată viol sau o altă formă de agresiune sexuală.
Strategii de împerechere În psihologia evoluționistă și ecologie comportamentală, strategiile umane de împerechere reprezintă un set de comportamente utilizate de indivizi pentru a atrage, selecta și păstra partenerii. Acestea se suprapun parțial cu strategiile reproductive, care cuprind un set mai larg de comportamente legate de momentul reproducerii și de compromisul dintre cantitatea și calitatea descendenților (vezi ).
În comparație cu alte animale, strategiile umane de împerechere sunt unice prin relația lor cu variabilele culturale, cum ar fi instituția căsătoriei.Low, B. S. (2007). Ecological and socio-cultural impacts on mating and marriage . Oxford Handbook of Evolutionary Psychology, 449. Oamenii pot căuta alți indivizi cu intenția de a forma o relație intimă pe termen lung, o căsătorie, o sau o prietenie. Dorința umană de companie este unul dintre cele mai puternice impulsuri, fiind o trăsătură înnăscută a naturii umane care poate fi strâns legată de impulsul sexual. Procesul de împerechere la oameni cuprinde mecanisme sociale și culturale prin care o persoană întâlnește o alta pentru a-i evalua compatibilitatea, procesul de curtare și cel de formare a unei relații interpersonale. Cu toate acestea, există numeroase elemente comune în comportamentul de împerechere al oamenilor și al animalelor neumane.
Etapele excitării fiziologice în timpul stimulării sexuale
Răspunsurile fiziologice din timpul stimulării sexuale sunt destul de similare atât la bărbați, cât și la femei, existând patru faze distincte: Faza de excitare: Tensiunea musculară și fluxul sangvin cresc în și în jurul organelor sexuale, ritmul cardiac și respirația se accelerează, iar tensiunea arterială crește. Bărbații și femeile experimentează adesea o roșeață a pielii (sex flush) la nivelul feței și al părții superioare a corpului. La femei, vaginul începe să se lubrifieze, iar clitorisul se mărește prin tumescență. La bărbați, penisul devine erect. Faza de platou: Ritmul cardiac și tensiunea musculară cresc și mai mult. Vezica urinară a bărbatului se închide pentru a preveni amestecarea urinei cu sperma. Clitorisul femeii se poate retrage ușor, lubrifierea continuă, apare o umflare a labiilor externe, iar mușchii vaginali se strâng, reducând diametrul canalului. Faza de orgasm: Respirația devine extrem de rapidă, iar mușchii pelvieni încep o serie de contracții ritmice. Atât bărbații, cât și femeile experimentează cicluri rapide de contracție ale mușchilor pelvieni inferiori; femeile experimentează adesea contracții uterine și vaginale. Această experiență este descrisă ca fiind intens plăcută. Statisticile arată că un procent de femei nu experimentează declanșarea orgasmului în mod regulat sau recurg uneori la . Frecvența orgasmului la femei este influențată și de o importantă componentă genetică. Faza de rezoluție: Mușchii se relaxează, tensiunea arterială scade, iar corpul revine la starea de repaus. Deși se afirmă adesea că femeile nu experimentează o absolută și pot obține orgasme multiple la scurt timp după primul, unele surse menționează că ambele sexe pot trece printr-o fază în care stimularea ulterioară nu mai produce excitare imediată. Această perioadă poate dura de la câteva minute la câteva zile și este, de regulă, mai lungă la bărbați decât la femei.
Disfuncția sexuală reprezintă incapacitatea de a reacționa emoțional sau fizic la stimularea sexuală în modul specificat pentru o persoană sănătoasă medie; aceasta poate afecta diferite etape ale ciclului răspunsului sexual (dorința, excitarea sau orgasmul). Deși în mass-media disfuncțiile sexuale sunt asociate mai des cu bărbații (ex. disfuncție erectilă), în realitate acestea sunt documentate statistic la un procent considerabil din populația adultă de ambele sexe.
Aspecte psihologice
Activitatea sexuală poate reduce tensiunea arterială și nivelul general de stres. Ea servește la eliberarea tensiunii acumulate, la îmbunătățirea stării de spirit și la crearea unei stări profunde de relaxare, în special în perioada post-coitală. Din perspectivă biochimică, sexul determină eliberarea de oxitocină și , contribuind totodată la stimularea sistemului imunitar.
Motivații Oamenii se angajează în activități sexuale dintr-o multitudine de motive. Deși scopul evolutiv primar este reproducerea, studiile psihologice sugerează că motivațiile umane pot fi grupate în patru categorii generale: atracția fizică, sexul ca mijloc de atingere a unui scop, sporirea conexiunii emoționale și atenuarea insecurității.
Majoritatea oamenilor caută activitatea sexuală datorită plăcerii derivate din excitarea simțurilor, mai ales dacă se finalizează cu orgasm. Excitarea poate fi obținută și din preludiu, flirt, activități fetișiste sau BDSM. De cele mai multe ori, activitatea este generată de atracția față de un anumit partener; totuși, ea poate fi practicată și doar pentru satisfacția fizică în absența unei legături emoționale, cum este cazul . Uneori, o persoană poate întreține relații sexuale exclusiv pentru plăcerea partenerului, din datorie, dragoste sau compasiune.
Relațiile sexuale pot fi dictate și de considerente financiare (prostituție) sau de obținerea unor avantaje. Un alt fenomen studiat este „sexul din ură” (hate sex), care apare între două persoane care se displac profund sau se enervează reciproc, dar unde opoziția și conflictul acționează ca un potențiator al tensiunii sexuale.
Teoria autodeterminării Cercetările aplicate pe baza teoriei autodeterminării arată că persoanele care sunt motivate intrinsec să întrețină relații sexuale (fără presiuni sociale, vinovăție sau constrângere din partea partenerului) raportează o stare de bine psihologică mult mai ridicată. Satisfacerea nevoilor de autonomie, competență și relaționare în interiorul vieții sexuale este direct corelată cu o mai mare apropiere față de partener și cu o calitate superioară a relației de cuplu.
Frecvență Frecvența activității sexuale variază pe o scară largă, de la abstinență completă până la multiple raporturi săptămânale. Frecvența actelor sexuale tinde să scadă odată cu vârsta. Unele femei experimentează o scădere a frecvenței după menopauză, în timp ce la altele ritmul rămâne neschimbat. În secolul al XXI-lea, studiile sociologice au observat o scădere generală a ratei activității sexuale în rândul tinerilor din țările dezvoltate, fenomen descris uneori sub numele de „recesiune sexuală”.
Adolescenți Vârsta la care adolescenții devin activi sexual variază considerabil în funcție de cultură, zonă geografică și epocă. Primul act sexual este adesea privit ca un jalon de tranziție, asociat simbolic cu pierderea virginității. Din punct de vedere legal, tinerii sunt liberi să se angajeze în relații sexuale după ce ating vârsta consimțământului. Cercetările indică faptul că experiențele sexuale sigure și consensuale la sfârșitul adolescenței pot contribui la înțelegerea plăcerii și la dezvoltarea unei imagini corporale pozitive, în timp ce debutul precoce (la vârste foarte fragede) în absența maturității emoționale sau sub presiune poate avea efecte psihologice adverse.Vrangalova, Zhana; Savin-Williams, Ritch C. (August 2011). "Adolescent Sexuality and Positive Well-Being: A Group-Norms Approach". Journal of Youth and Adolescence. 40 (8): 931–944. doi:10.1007/s10964-011-9629-7. PMID 21274608.
Sănătate și siguranță