280px|right|thumb|Soldat bizantin, frescă din biserica mânăstirii Sfântu Luca din Beoția, Grecia. Armata bizantină reprezintă totalitatea forțelor armate ce au servit Imperiul Roman de Răsărit. Secole de invazii, războaie civile și au dus la dispariția Imperiului Roman de Apus. Din secolul IV d.Hr., moștenirea Romei a fost transferată în capitala estică, Constantinopol.
Tipuri de trupe Infanterie Tradiția militară a bizantinilor o originat din perioada Romană târzie, luând ca model armatele elenistice târzii și tratatele de război, armatele lor conținând mereu infanteriști profesionali. Acestea fiind spuse, în Evul Mediu, cavaleria s-au dovedit a fi mai de folos, devenind principala trupă ofensivă a bizantinilor. Echipamentul infanteriei era unul divers, în special cel al Thematelor (armatelor provinciale), dar, în general, un infanterist din Evul Mediu era asemănător cu un soldat elenistic de mai demult, având o suliță mare, o spadă sau un topor, plumbata (săgeți mici cu plumb), scuturi ovale, circulare sau în formă de lacrimă, coifuri din metal sau căciuli groase din stofă și armură din piele. Ostașii mai bogați puteau avea și armură lamelată de fier sau cu zale, dar tipic acestea se găseau la cavalerie sau la ofițeri; multe manuale militare din secolele X și XI nici nu menționează posibilitatea infanteriei de a purta asemenea feluri de armură. Raportat la infanteria romană sau elenistică, infanteria bizantină era doar ușor echipată cu armură, forța lor venind din disciplina și organizarea lor bună.
Akriți Akriții (singular, ακρίτας; plural, ακρίτες) erau apărătorii granițelor din Anatolia. Au apărut după cuceririle arabe din secolul al VII-lea și au fost dezvoltați în perioada Dinastiei Isauriene (sec. VIII-IX), fiind la apogeul lor în perioada Dinastiei Macedoniene (sec. IX - prima jumătate a sec. XI). Aceștia erau greci, în principal din Cappadocia și Pontus, care primeau pământ în schimb pentru serviciul militar. Cu scopul de apărare a granițelor, fiecare akrit avea dreptul să-și ridice, să-și echipeze și să-și antreneze propria mică armată din populația locală. Pe lângă luptele cu inamicii, cântecele akritice sugerează că akriții se și luptau unii cu alții în mici războaie civile, prin care își măreau proprietățile. Akriții mai bogați ar fi echipați cu mai multă armură și arme, pe când companiile lor ar fi echipați cu scuturi ca cele ale infanteriei, armură din lână, cu zale sau chiar lamelată (κλιβάνιον), spade, buzdugane, sulițe, topoare de război sau arcuri.
Cavalerie
Cavaleria bizantină era ideală pentru câmpiile Anatoliei și ale Siriei Nordice, principalele câmpuri de luptă din secolul al VII-lea încolo împotrivă forțelor islamice. Cavaleria era bine echipată, folosind lănci, buzdugane și spade, cât și arcuri, ajutând împotriva inamicilor mai rapizi, în special împotriva arabilor și turcicilor în Răsărit și împotriva pecenegilor și maghiarilor în Apus.
Până în perioada anilor 900-1200, cavaleria deja se împărțise în kataphractoi, koursorses și arcași călare ușori.
Catafracți
Cavaleria grea persană s-au dovedit foarte folositoare împotriva armatei Bizanțului, așadar determinându-i să imite aceste trupe și numindu-le "catafracți". Cuvântul catafract (din grecescul κατάφρακτος, adică "acoperit în întregime de armură") era cuvântul folosit de vorbitorii limbii grecești și, ulterior, ai limbii latine, pentru a descrie cavaleria grea. Din punct de vedere istoric, catafracții erau cavaleriști bine acoperiți în armură și bine înarmați, fiind folosiți încă din Antichitate până în Evul Mediu Târziu. Inițial, termenul se refera la un tip de armură menit să acopere tot corpul călărețului, cât și armura menită să acopere corpul calului, dar ulterior a început să fie folosit pentru a-l descrie pe călăreț în sine.
Pronoiari Pronoiarii au apărut în secolul al XII-lea, în timpul domniei lui Manuel I Comnen (1143-1180). Plata acestora nu consta în bani, ci în pământ. Numele acestora vine de la pronoia, un privilegiu fiscal bizantin. De obiecei, pronoiarii erau cavaleriști, fiind echipați cu zale și lănci.
Putere militară
Note
Legături externe http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/gabrmetz/gabr0015.htm http://www.neobyzantine.org/byzantium/army/index.php http://www.roman-empire.net/army/army.html
Categorie:Forțe armate după stat Categorie:Imperiul Bizantin Categorie:Armata bizantină