Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, construită de Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492 și refăcută în anii 1884-1904 de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, prin demolare și reconstruire pe aceeași fundație și aproximativ în forma sa inițială, înlăturându-se adaosurile ulterioare. Este situată în centrul orașului, pe Str. Anastasie Panu nr. 65, în preajma vechii Curți Domnești, între Palatul Culturii și Casa cu arcade (Casa Dosoftei).

Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți domnești și pentru faptul ca aici au fost unși aproape toți domnii Moldovei, de la Despot Vodă până la Grigore Alexandru Ghica, bisericii i s-a spus „Sfântul Nicolae-Domnesc”, spre a o deosebi de alte construcții cu același hram.Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed. Junimea, Iași, 1980), p. 77 În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pentru o perioadă de câțiva ani (1677-1682), Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană.

Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare .

Istoric Ctitoria lui Ștefan cel Mare thumb|250px|right|Pisania din vremea lui Ștefan cel Mare

Începând din secolul al XV-lea, domnitorii Moldovei au construit curți domnești în principalele orașe ale țării. Acolo locuia domnitorul când poposea la Iași. Curtea domnească din Iași este menționată documentar pentru prima dată într-un document din 8 octombrie 1434.Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 77

Orașul Iași a început să se dezvolte în vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a refăcut curțile și a poruncit construirea unei biserici cu hramul „Sfântul Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est.

În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află o placă cu următoarea pisanie în limba slavonă:

În cronicile moldovenești există divergențe cu privire la anii construirii acestui lăcaș de cult. Grigore Ureche scrie în letopisețul său că biserica ar fi fost clădită de Ștefan după lupta cu turcii de la Cătlăbuga din 16 noiembrie 1485: Mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru.Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă, în Elvira Sorohan (red.) - Cartea cronicilor (Ed. Junimea, Iași, 1986), p. 169-170. Această afirmație este contrazisă de Axinte Uricariul, în aceeași cronică, cu câteva rânduri mai jos, acesta trimițând cititorul la pisania de deasupra ușii de intrare în biserică, unde scrie că în anul 1491 au început lucrările la această biserică: Vă leato 6999 (1491). Într-acesta an să știi cetitoriule că au zidit Ștefan vodă bisérica lui sfeti Nicolae din târgul Iașii; de nu crezi, caută la vă leatul ce scrie deasupra ușii biséricii, iară nu cum scrie înapoi.Grigore Ureche - Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită de P.P. Panaitescu (Ed. de stat pentru literatură și artă, București, 1956), p. 99

După mutarea la Iași a capitalei țării, în această biserică au fost miruiți, după stilul ungerii împăraților bizantini, și încoronați aproape toți domnitorii Moldovei, fiind considerată ca biserică domnească.N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 192 Dimitrie Cantemir descrie acest obicei în lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae (1714-1716). La o milă de Iași, alaiul domnitorului nou-ales era întâmpinat de caimacamii puși de el, prin scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri, oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca.Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei (Ed. Minerva, București, 1981), p. 103-104 În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute crucea și evanghelia, după care era condus în biserică. Domnul pășea până la altar, îngenunchea în fața ușilor împărătești, iar mitropolitul îi punea patrafirul pe cap și citea cu glas tare rugăciunea pentru înscăunarea domnilor drept-credincioși, ungându-i fruntea cu Sfântul Mir. După această ceremonie, domnul se ridica în picioare și intra în altar unde săruta Sfânta Masă și icoanele. Se ducea apoi în mijlocul bisericii unde mitropolitul îi punea pe cap o coroană de aur împodobită cu pietre scumpe, în timp ce psalții cântau „Axion estin” („Cuvine-se cu adevărat”), îl apuca de brațul drept, iar postelnicul de brațul stâng și îl urcau pe tronul domnesc cu trei trepte, care se afla în partea dreaptă a bisericii. În această vreme, în jurul cetății erau trase câteva salve de tun. Odată ce se sfârșea slujba religioasă, domnitorul era înveșmântat în tinda bisericii cu straie domnești, după care ieșea din biserică. Ajuns în curte, el încăleca pe cal și se ducea la curtea domnească, însoțit de mitropolit și de boierii din Sfatul Domnesc, unde se urca pe tronul domnesc din sala sfatului, iar boierii se așezau pe scaunele lor, după rânduială.Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei (Ed. Minerva, București, 1981), p. 84-85

Printre domnitorii care au fost unși în Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, cronicile îi amintesc pe următorii: Gheorghe Ștefan (1653, 1653-1658) Deci, după obiceiŭ, au mărsŭ Ștefan Gheorghie logofătul cu câteva gloate de țară la beséreca lui Svetii Nicolai și i-au cetit molitva de domnie Ghedeon episcopul de Huși, fiindŭ mitropolitul Varlaam ieșit la munte, la mănăstirea Sacul. Au stătutŭ domnŭ Gheorghie Ștefan-vodă în anul 7161 (=1653). - Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, cap. 17, al. 63, Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711) Turcul aga, vădzind că strîgă cu toții într-un cuvânt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrasco beizădeoa. Și beizădeoa au îmbrăcat pe turc c-un contăș cu soboli. Ș-au ședzut amîndoi în scaone. Ș-au început a da din pușci și a dzice surlele, și toți boierii și slujitorii, căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco beizădè. Și dup-aceea au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit molitfeli de domnie dup-obiceiu. - Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 120, Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) Așijderea și din Iași eșitu-i-au înainte căimăcamii cu slujitorime și cu orășeni și i-au băgat cu mare cinste în Sfetii Nicolae, timpinîndu-l și arhiereii cu tot clirosul bisericii. Și l-au încununat spre domniie părintele Gheorghie mitropolitul. - Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 318 și Constantin Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749, 1769-1769) Și agiungînd aproape de scaon, eșitu-i-au înainte caimacamii cu toți boerii și slujitorii și cu alți orășeni tocma la Valea Adincă, de s-au împreonat după obiceaiu, aducîndu-l cu frumoasă politie pîn'la Sfetîi Nicolae, unde l-au întîmpinat mitropolitul țărîi chir Antonie cu alți episcopi și cu tot clirosul besericii. Și intrînd în beserică, l-au blagoslovit spre domniia Moldovii, și eșind din beserică cu tot senatul, au întrat în curțile domnești și au șădzut în scaon. - Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 337. Ultimul domnitor care a fost uns în acest lăcaș de cult a fost Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), la 2 octombrie 1849. Înainte de a participa la alegerea mitropoliților Moldovei, membrii Sfatului Domnesc veneau aici pentru a asculta liturghia.

De asemenea, aici se desfășurau principale ceremonii religioase ale Curții domnești cu prilejul sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou, Bobotează și Paști.Sorin Iftimi - Contribuții privitoare la istoria bisericilor ieșene (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p. 11

În secolul al XVI-lea, probabil în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), bisericii i-a fost adăugat un pridvor având deasupra sa o clopotniță de piatră.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 46 Călătorul rus Trifon Korobeinikov care a vizitat orașul Iași în 1593, consemna existența în oraș a peste zece biserici de piatră și de lemn, dintre care de catedrală slujește biserica Sf. Neculai făcătorul de minuni, mai mare și mai înaltă decât biserica Sf. Neculai-Gostuneanul [o biserică din Moscova].N.A. Bogdan - Orașul Iași (monografie istorică și socială) (1913; reeditată la Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 191 Tot el menționează existența pridvorului cu o clopotniță deasupra sa, precum și faptul că biserica era pictată și în exterior. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - Iașii vechilor zidiri (ed. a II-a revăzută, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 52

În decursul timpului, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” a suferit avarii provocate de incendii și cutremure, fiind reparată în mai multe rânduri. Unii cercetători presupun că prima reparație a fost făcută după invazia turcilor din 1538, când este posibil ca lăcașul de cult să fi suferit ceva stricăciuni.Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - Istoria orașului Iași, vol. I (Ed. Junimea, Iași, 1980), p. 78 Alte stricăciuni au fost provocate probabil de focul pus de tătari în 1650 Mitropolia Moldovei și Sucevei - Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 78, când, după relatările lui Miron Costin, (...) au arsŭ atuncea tot orașul. Unde și unde au rămas câte o dugheniță. Curtea cea domnească, casele boierilor și tot orașul într-o mică de ceas cenușe au stătutŭ (...).Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, cap. 17, al. 30

Biserica a fost profanată în perioada 20-28 iulie 1672, cu prilejul trecerii prin Iași a sultanului Mehmed al IV-lea în drumul său spre Camenița, când a fost transformată temporar în moschee. În următorii trei ani, lăcașul de cult a rămas închis până la urcarea pe tron a domnitorului Antonie Ruset (1675-1678), când a fost resfințită. Cu privire la aceste evenimente, cronicarul Ion Neculce a relatat următoarele: Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn’ la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă.Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 47

Refacerile lui Antonie Ruset și cele ulterioare thumb|250px|right|Porțiune rămasă pe latura sudică din zidul construit de Antonie Ruset

În anul 1676, după ce fusese închisă timp de peste trei ani, biserica era aproape cu totul ruinată , fiind descoperită și având clopotnița stricată. În primăvara acelui an, domnitorul Antonie Ruset, grec de origine, fiindu bun și milostiv, s-au apucat a face lucruri dumnedzăiești, beserici, să rămâie pomană. Au dires clopotnița la Sfetei Neculaiu, o au șindilit pestetot și au făcut zidǔ împregiur și au zugrăvitǔ pristolul, cum să vede, și au adus și apă pe vale, păn-în zidul aceștii beserici, carei pe urmă cu vremea s-au astupat, netocmind-o nime.Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei (Ed. Minerva, București, 1986), p. 64-65