Istoria Cubei este caracterizată de dependența față de puterile străine — Spania, SUA și URSS. Pe insula Cuba au existat mai multe culturi amerindiene înainte de sosirea exploratorului genovez Cristofor Columb în 1492. După sosirea expediției spaniole conduse de Columb, Spania a cucerit Cuba și a numit guvernatori spanioli care să conducă Havana. Administratorii au fost vasalii Viceregatului Noii Spanii și autorităților locale din Hispaniola. În 1762-63, Havana a fost pentru scurt timp ocupată de Marea Britanie, înainte de a se întoarce sub controlul Spaniei în schimbul Floridei. O serie de rebeliuni în timpul secolului 19, au eșuat în a sfârșii conducerea spaniolă și care a costat viața a sute de mii de cubanezi. În orice caz, Războiul Hispano-American a rezultat în retragerea Spaniei de pe insulă în 1898, și a urmat mai bine de trei ani de conducere militară americană. Cuba a căpătat oficial indepedența în 1902.Istoria Cubei este caracterizată de dependența față de puteri externe—Spania, SUA și URSS. Insula Cuba a fost locuită de diverse culturi amerindiene înainte de sosirea exploratorului genovez Cristofor Columb în 1492. După sosirea sa în cadrul unei expediții spaniole, Spania a cucerit Cuba și a numit guvernatori spanioli pentru a conduce în Havana. Administratorii din Cuba se aflau sub autoritatea Viceregelui Noii Spanii și a autorităților locale din Hispaniola. În 1762–63, Havana a fost ocupată pentru scurt timp de Marea Britanie, înainte de a fi restituită Spaniei în schimbul Floridei. O serie de rebeliuni din secolul al XIX-lea nu au reușit să pună capăt dominației spaniole și au provocat moartea a sute de mii de cubanezi. Cu toate acestea, Războiul hispano-american a dus la retragerea Spaniei de pe insulă în 1898, iar după trei ani și jumătate de administrație militară americană ulterioară, Cuba și-a dobândit independența oficială în 1902.
În anii ce au urmat independenței, Republica Cubaneză a văzut o semnificativă dezvoltare economică, dar de asemenea corupția politică și o succesiune de lideri despotici, culminând cu răsturnarea dictatorului Fulgencio Batista de către Mișcarea de la 26 Iulie, condusă de Fidel Castro, Che Guevara și Raúl Castro, între 1953-1959 a Revoluției Cubaneze.În anii care au urmat independenței sale, republica cubaneză a cunoscut o dezvoltare economică semnificativă, dar și corupție politică și o succesiune de lideri despotici, culminând cu înlăturarea dictatorului Fulgencio Batista de către Mișcarea „26 Iulie”, condusă de Fidel Castro, Che Guevara și Raúl Castro, în timpul Revoluției cubaneze din perioada 1953–59. Noul guvern s-a aliat cu Uniunea Sovietică și a îmbrățișat comunismul. Cantități masive de feronerie militară sovietică avansată, inclusiv baterii de rachete sol-aer, veneau către insulă iar în octombrie 1962, a avut loc Criza Rachetelor din Cuba. Cuba a fost oficial un stat ateist din 1962 până în 1992. După Invazia Cehoslovaciei a Țărilor Pactului de la Varșovia (1968), Fidel Castro a făcut o declarație publică a sprijinului Cubei. Discursul lui Castro a marcat startul absorbției totale a Cubei în Blocul Răsăritean.Noul guvern s-a aliniat Uniunii Sovietice și a adoptat comunismul. Cantități masive de echipament militar sovietic avansat, inclusiv baterii de rachete sol-aer, au ajuns pe insulă, iar în octombrie 1962 a avut loc Criza rachetelor din Cuba. Cuba a fost oficial ateă din 1962 până în 1992. În urma invaziei Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia (1968), Fidel Castro și-a declarat public sprijinul pentru aceasta. Discursul lui Castro a marcat începutul absorbției complete a Cubei în Blocul Estic. Până la mijlocul anilor 70, puțin a mai rămâne din sistemul politic sau economic al Cubei. În timpul Războiului Rece,Cuba a sprijinit de asemenea politicile Uniunii Sovieitce în Afganistan, Polonia, Angola, Etiopia, Nicaragua și El Salvador. Intervenția Sovietico-Cubaneză în Angola a contribuit la căderea regimului apartheid din Africa de Sud.Până la mijlocul anilor 1970, puține elemente mai rămăseseră din sistemul politic sau economic al Cubei. În timpul Războiului Rece, Cuba a sprijinit, de asemenea, politica sovietică în Afganistan, Polonia, Angola, Etiopia, Nicaragua și El Salvador. Intervenția sovieto-cubaneză în Angola a contribuit la prăbușirea regimului de apartheid din Africa de Sud.
Economia extrem de slabă a Cubei a fost susținută exclusiv de subvențiile sovietice. Odată cu Dizolvarea URSS-ului în 1991, subvențiile au dispărut iar Cuba a plonjat într-o severă criză economică cunoscută ca Perioada Specială care s-a terminat la finalul lui 2000 când Venezuela a început să-i furnizeze Cubei subvenții prin petrol. În 2019, Miguel Diaz-Canel a fost ales ca președinte al Cubei de către Adunarea Națională. Țara a fost politic și economic izolată de către Statele Unite după Revoluție, dar gradual, a primit acces la comerțul exterior și călătoriile într-un efort de a normaliza relațiile diplomatice care au progresat. Economia extraordinar de slabă a Cubei era susținută exclusiv de subvențiile sovietice. Odată cu dizolvarea URSS în 1991, subvențiile au dispărut, iar Cuba a fost aruncată într-o gravă criză economică, cunoscută sub numele de Perioada Specială, care s-a încheiat în anul 2000, când Venezuela a început să furnizeze Cubei petrol subvenționat. În 2019, Miguel Díaz-Canel a fost ales președinte al Cubei de către Adunarea Națională. Țara a fost izolată politic și economic de Statele Unite începând de la Revoluție, dar a dobândit treptat acces la comerțul exterior și la călătorii, pe măsură ce eforturile de normalizare a relațiilor diplomatice au progresat.
Reformele asupra economiei domestice au început să modernizeze economia socialistă din Cuba.Reformele economice interne încep, de asemenea, să modernizeze economia socialistă a Cubei.
Note
Categorie:Istoria Cubei