Miron Scorobete () a fost un poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru în Consiliul Eparhial și în Adunarea Eparhială ale Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, vicepreședinte al organizației Frăția Ortodoxă. Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.
Biografie Miron Scorobete, fiu de țărani, s-a născut la 1 mai 1933 în comuna Răchitova, județul Hunedoara.Șerbănescu, Mircea, Mic dicționar al literaturii științifico-fantastice românești în revista Paradox nr. 4 din 1980, pag. 22 A făcut școala în satul Poieni, la Petroșani, Călan, și școala normală din Deva. A absolvit Liceul Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. Debutează în literatură la revista „Steaua”, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris în colecția Luceafărul”. A fost redactor la revista "Tribuna" (1957-1970), redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la "Renașterea Română" (1994-1995) și redactor-șef adjunct la "Cetatea culturală". A colaborat la majoritatea revistelor literare din țară, între care: Tribuna, Steaua, România literară, Luceafărul, Scrisul bănățean, Renașterea, Gândirea, Cetatea culturală, Ateneu, Literatorul, Argeș, Steaua Dobrogei.
Menționat în ediția jubiliară a Bibliei 2001 (versiunea Bartolomeu Valeriu Anania) pentru contribuția avută la realizarea acestei monumentale lucrări.
A fost distins cu ordine și medalii, între care: Steaua Republicii, Meritul cultural, A XXV-a Aniversare a Eliberării de sub jugul fascist, Centenar Lucian Blaga
A debutat cu poemul „Străbunii” în Almanahul literar, numărul 50, ianuarie 1954, sub patronajul poetului A. E. Baconski.
Volume publicate:
Manuscris, versuri, Colecția “Luceafărul”, Editura pentru literatură, 1961
Fântâni, versuri, Editura tineretului, 1966
Drumul Gomorei, proză parabolică, Editura tineretului, 1966
Comoara din Peștera scheletelor (aventuri pentru copii), Editura tineretului 1969
Ultima vânătoare de toamnă (versuri), Editura pentru literatură, 1969
Femeia venită de sus (proză simbolică), Editura Albatros, 1971
Crâncena luptă dintre “ate” și “abile” (povestiri s.f.), Editura Albatros, 1976
Meduza (roman), col. Scorpionul, Editura Dacia, 1976
Povești din curtea mea (povestiri pentru copii), Editura Facla, 1980;
Trofeul (povestiri s.f.), Editura Dacia, 1980;
Sus în satul de argint (poezii pentru copii), Editura Ion Creangă, 1981;
Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx (interviuri și evocări, în colaborare cu Vasile Rebreanu), Editura Dacia, 2 volume, 1979,1981;
Marile vacanțe (roman de aventuri), Editura Dacia, 1984;
Imperiul unei singurătăți (poezii), Editura Cartea Românească, 1985;
Scrisori din Isihia (poezii), Editura Dacia, 1987;
Die grossen Ferien (Kurzroman), Dacia Verlag, 1989;
Valahia în Cartea Genezei (sub pseudonimul S. Coryll), Editura Promedia Plus, 1996;
Norul de martori (studiu religios), Editura Sedan, 2003;
Dacia edenică (studiu interdisciplinar), 2006.
Sub tipar Libelula albastră.
Poveștile Dianei și ale Marei
Codul lui Buonarroti - roman ezoterico-digital
Pe culmea cea mai înaltă a Munților Carpați - teatru radiofonic difuzat la Postul de Radio-Televiziune Cluj
Străinul fioros.
În țara zmeilor cu creasta verde - teatru pentru copii reprezentat la Teatrul „Puck” din Cluj-Napoca
Referințe critice Alexandru Piru, Poezia, II; Petru Poantă, Radiografii, I, 1978; T. Popescu, Cărți cu iesire la mare, 1980; V. Stirbu, în Scinteia, nr. 12; 302, 1982; Ion Oarcăsu, în Steaua, nr. 8, 1983; Petru Poantă, Radiografii, II, 1984; Cornel Robu, în Echinox, nr. 5-6, 1984; Nicolae Manolescu, în România literară, nr. 46, 1985;
Popa, Marian. Dicționar de literatură română contemporană. București: Editura Albatros, 1971
Chițimia, I. C, Al. Dima (Coordonatori). Dicționar cronologic. Literatura română. București: Editura științifică și enciclopedică, 1979
Societatea Română de Radiodifuziune. Primăveri hertziene. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star, 1999
Poantă, Petru. Dicționar de poeți, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 1999, 2000
Zaciu, Mircea, Marian Papahagi, Aurel Sasu. Dicționarul scriitorilor români. București: Editura Albatros, 2002
Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj. Cuvinte. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2006
Poezie florală românească. Antologie de Vistian Goia. Cluj-Napoca: Editura Limes, 2007
Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj. 100 de ani de viață literară transilvană. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2008
Robu, Cornel, Scriitori români de science-fiction. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2008
Societatea Română de Radiodifuziune. Microfonul cu cerneală. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star, 2009
Who’s Who în România. Ediție Princeps. București: Pegasus Press, 2002 și edițiile în limba engleză.
Aprecieri critice Nina Cassian„Familiarizat cu ideile, Miron Scorobete știe să le descopere lirismul, iar înclinația spre meditație nu-l duce la abstractizări reci. Lui Miron Scorobete nu-i sunt străine nici sarcasmul, nici darul subtil al analizei sentimentelor, nici solemnitatea, nici cântecul.”
Matei Călinescu„Impresionează, în prima linie, la Miron Scorobete, densitatea expresiei lirice, laconismul de bună calitate, precizia sugestivă a imaginii. Adaptarea diferențiată a formei la conținut, notația riguroasă și plastică vădesc o maturitate care ar putea părea surprinzătoare la un debutant; o maturitate însă deloc primejdioasă pentru că se însoțește mereu cu mărturia unei sensibilități proaspete, animată de elanuri și fervori specific adolescentine.”
Matei Călinescu
Acad. Fănuș Neagu„Pe Miron Scorobete îl iubesc pentru poezia pe care a scris-o, pentru omenia care-l caracterizează, pentru tinerețea pe care o poartă în suflet. Inima lui e foarte tânără. Scorobete e un om de o civilizație rar întâlnită, un băiat de o frumusețe morală cum ușor nu mai găsești în lumea noastră și, în același timp, dovedește o robustețe în ceea ce privește prieteniile de invidiat.”
Acad. Eugen Simion„Semne ale unei individualități poetice certe dezvăluie volumul lui Miron Scorobete Manuscris. Deosebit, în raport cu alte debuturi, mi se pare la Miron Scorobete echilibrul dintre expresie și ideea poetică.”
Acad. Nicolae Manolescu„Fântânile lui Miron Scorobete sunt mult mai libere, de o structură mai muzicală, părând niște cântece, niște «ariettes oubliés» în felul lui Verlaine"
Doina Antonie„Întrupată din fum, arbori, pădure bătrână, cuiburi, colinde cu irozi, lut, spini, iederi, salcâmi, turle, țărână, cartea lui Miron Scorobete (Ultima vânătoare de toamnă) este rustică numai aparent […] căci acestea sunt doar chei ce închid în zgomotul lor metalic cântul și gândul citadinului contemporan. Suntem în fața unei sensibilități neliniștite ale cărei zămisliri își întrepătrund sferele, contopindu-se unele cu altele. Încă o dată, o carte despre timp cu aripile sale necruțătoare, despre vântul dragostei cald sau hain, despre moarte și tristețe, fiindcă sunt doar câteva lucrurile ce unesc oamenii.”
Mircea Zaciu„Poeții au în proză o curioasă capacitate de a sonda realitatea cu un al șaselea simț, capabil să le reveleze fața ascunsă a lunii. E ceea ce face și Miron Scorobete.”
Petru Poantă„Miron Scorobete nu este propriu-zis ceea ce se numește un autor de science-fiction. Fie că poetizează, fie că parodiază mecanismele speciei, el mizează în primul rând pe un anumit farmec al situațiilor, liric în substanță.”
„Regăsim în frumoasele versuri ale lui Miron Scorobete și duhul pătimaș al lui Ioan Alexandru precum și spiritualitatea elevată a lui V. Voiculescu și a lui Nichifor Crainic. Cu discreția bunului isihast Miron Scorobete reabilitează, surprinzător, în 1987, poezia religioasă, mult mai fățiș decât Ioan Alexandru sau Adrian Popescu…”
Ion Lungu„Miron Scorobete este, înainte de toate, un mare și original poet, creator de viziuni cu rezonanțe profunde și răspunzând în străvechi existențe mitice, ca și în prezentul tensionat de întrebări chinuitoare și mereu reînnoite speranțe. În scrisul său, de o frumusețe aparte se reflectă frumusețea însăși a poporului român, virtuțile sale multimilenare.”
Adrian Păunescu„Sunt cărți care reușesc prin talentul autorilor să dea supremul fior pe care îl caută omul în viață și în literatură: fiorul existenței. O asemenea carte au adus la judecata noastră Vasile Rebreanu și Miron Scorobete, cu discreția, cu bunul simț și cu îndărătnicia de aisberg a unor caractere pe care împrejurările nu le-au putut modifica.”
Ion Oarcăsu„Încep să privesc lumea și, privind, s’o reconstitui prin ochiul poetului Miron Scorobete; un ochi matur, melancolic și rafinat care-și rotește razele peste o natură solemnă însă răvășită, cu aspect de gravură modernă […] Ochiul potului vede, percepe nu numai forme ale materiei, distanțe, mărimi, incidente fenomenale, ci comunică stări de spirit, neliniști; e un ochi intelectual, complex și complicat, în care se răsfrâng spaimele nebănuite ale inconștientului, amintiri livrești sau dorințe obscure, alături de imagini culese dintr’o natură care se pregătește de o lungă hibernare […] Același ochi dinăntru, comunicând cu simțul extern, așterne o aură străveche și o liniște de început de lume […] Astfel el sugerează direct vechimea lucrurilor, creează arhaitatea lor imemorială, printr’un stil eliptic, matur, de o sobrietate expresivă care atinge transparența […] Parcă auzi vocea straniei zeități baudelaireene a Frumuseții întronând în lume simetria deplină prin nemișcare și extaz estetic prelungit.”
Pr. Călin Sămărghițan “Acesta este unul din punctele cheie ale cărții, unde originalitatea acesteia depășește orice așteptare, chiar având în vedere subiectul ei, Valahia în Cartea Genezei, afirmație ce deschide o cu totul nouă și inedită perspectivă folcloristicii românești (care face un mare pas înainte, sau, mai bine spus, un salt înspre cele mai neștiute străfunduri de istorie), dar și literaturii noastre în general. Dacă pentru G. Călinescu, prestigiul literaturii este acela că lucrează nu cu documente ci cu monumente, iată că, datorită acestui minuțios studiu, Miorița, păstrându-și nealterat caracterul de monument literar, (re)devine și un document unic, de excepțională însemnătate atât literară cât și spirituală. După cum ne lasă autorul a înțelege, argumentele sale le depășesc pe cele expuse în cartea ce cuprinde doar o parte a cercetărilor, cercetări care aruncă în aer pentru a reclădi un profil absolut nou al domeniului.”
Negoiță Irimie„Se știe că Nichita avea să-i păstreze poetului Miron Scorobete o nedezmințită considerație. Astfel, la cea de a II-a Conferință Națională a Tinerilor Scriitori, prezidată de mereu tânărul Arghezi, Nichita Stănescu spunea pe glas înalt că «nu numai ploaia ci și adevărata poezie vine de la Cluj», citând numele poetului Miron Scorobete.”
Vasile Rebreanu„Miron Scorobete e un profund. Dar și indefinibil, tocmai pentru că nu se încadrează în nici unul din așa-zisele «curente literare». El e «modern» și «tradițional». Dar mereu cu o rostire surprinzătoare, imprevizibilă. Aș spune, cu îndrăzneală și adevăr, că Miron Scorobete este un clasic. Un mare poet al prezentului, dar și al viitorului care poetului îi va fi un favorit și un prieten.
Ion Vlad„Miron Scorobete a fost și pentru mine continuă să fie un om de o discreție intelectuală deosebită și de o sensibilitate reală, așa cum poemele sale o dovedesc.”
Mircea Vaida-Voevod„Miron Scorobete știe că în poezie e condensat întreg universul. E încifrat în semne și simboluri, în structura ascunsă a metaforei. Într’un cosmos fictiv, personajul lui Miron Scorobete aduce poezia ca formulă inefabilă a științei zborului. Scriitorul propune o carte cu narațiuni neobișnuite, viziuni inedite, originale, în care auzim sunând «cornul» simbolic al poetului de excepție din Ultima vânătoare de toamnă.”