Maximilian al III-lea Iosif (), aparținând Casei de Wittelsbach, a fost principe elector al Sfântului Imperiu Roman și Duce de Bavaria din 1745 până în 1777.
Biografie
Născut la München, Maximilian Iosif a fost fiul cel mare al împăratului Carol al VII-lea și a soției acestuia, Maria Amalia de Austria, fiica împăratului Iosif I al Sfântului Imperiu Roman.
După decesul tatălui său în ianuarie 1745, el a moștenit la vârsta de 18 ani o țară care era pe cale să fie invadată de armatele asutriece. Maximilian Iosif a oscilat între „partida păcii”, condusă de mama sa, Maria Amalia de Austria, și de comandantul armatei, Friedrich Heinrich von Seckendorff, și „partida războiului”, condusă de ministrul de externe, Ignaz conte de Törring. După înfrângerea decisivă din Bătălia de la Pfaffenhofen la 15 aprilie, Maximilian Iosif a abandonat pretențiile imperiale ale tatălui său și a încheiat cu împărăteasa Maria Tereza a Austriei, Tratatul de pace de la Füssen, acceptând totodată să-l susțină în alegerile electorale imperiale pe soțul împărătesei, Marele Duce Francisc Ștefan de Toscana. În timpul Războiului de Șapte Ani, forțele bavareze au luptat de partea habsburgilor.
Sora lui Maximilian Iosif, Maria Iosefa de Bavaria, s-a căsătorit în 1765 cu fiul Mariei Tereza, împăratul Iosif al II-lea. O slăbire pe termen lung a Prusiei nu era în interesul Bavariei. Maximilian Iosif a încercat, pe cât posibil, să nu implice Bavaria în războaie. În afară de trupele raionale, a prezentat doar o forță mică de 4000 de oameni. Principele elector și-a retras trupele auxiliare în 1758/1759. Împreună cu principele elector de Wittelsbach Carol Theodor a impus neutralitatea imperiului în timpul conflictului.
Maximilian Iosif a fost un conducător luminat progresiv care a făcut mult pentru a îmbunătăți dezvoltarea țării sale. El a încurajat agricultura, industria și exploatarea mineralelor țării și a abolit cenzura iezuită a presei. În 1747 a fost înființată fabrica de porțelan din Nymphenburg în timp ce Codex Maximilianeus bavaricus civilis a fost scris în 1756. Prima instituție academică din München, Academia de Științe bavareză, a fost fondată în 1759 de Maximilian Iosif.
În timpul foametei din 1770 Maximilian Iosif a vândut bijuteriile coroanei pentru a plăti aprovizionarea populației cu porumb. În același an a emis un edict împotriva extravaganței Bisericii contribuind astfel la sfârșitul erei rococo în Bavaria. De asemenea, el a interzis impozitul Oberammergau. În 1771 el a instituit obligativitatea frecventării școlii.
În decembrie 1777, în timp ce Maximilian trecea cu trăsura pe lângă un turn cu ceas, mecanismul acestuia s-a rupt și ceasul a bătut de 77 de ori. Maximilian Iosif a spus că acesta era un semn rău și că probabil anii săi de viață s-au terminat. În câteva zile, el s-a îmbolnăvit, boala sa fiind necunoscută tuturor celor 15 de medici consultați. La Crăciun a devenit clar că era o formă virulenta de variolă.Paul Bernard: Joseph II and Bavaria: Two Eighteenth Century Attempts at German Unification. Hague: Martin Nijoff, 1965, p. 40.
Maximilian al III-lea Iosif a murit pe 30 decembrie 1777, la vârsta de 50 de ani fără urmași. A fost înmormântat în biserica Theatinerkirche din München. Note
Arbore genealogic
</div>
Categorie:Nașteri în 1777 Categorie:Nașteri pe 28 martie Categorie:Decese în 1727 Categorie:Decese pe 30 decembrie Categorie:Duci de Bavaria Categorie:Casa de Wittelsbach Categorie:Compozitori germani Categorie:Electori de Bavaria Categorie:Oameni din München Categorie:Cavaleri ai Lânii de Aur Categorie:Decese cauzate de variolă