The Quarrymen (scris și „The Quarry Men”) este o formație muzicală britanică de skiffle și rock 'n' roll, înființată la început în Liverpool în 1956, și care a evoluat în decursul a patru ani în The Beatles. Formată la început din John Lennon și mai mulți colegi de școală ai săi, The Quarrymen și-au luat numele de la un vers din imnul școlii Quarry Bank High School unde învățau Lennon și majoritatea membrilor formației. Mama lui Lennon, Julia Lennon, și-a învățat fiul să cânte la banjo după care le-a arătat lui Lennon și lui Eric Griffiths cum să-și acordeze chitarele la fel ca pe banjo, și i-a învățat acorduri și cântece simple.
Lennon a fondat o formație de skiffle denumită pentru scurt timp Blackjacks, dar i-a schimbat numele înainte de a interpreta în public. Unele relatări afirmă că Lennon a fost cel care a ales noul nume, dar altele îl creditează pe prietenul său, Pete Shotton, cu meritul acesta. The Quarrymen au cântat la petreceri, reuniuni de la școală, în cinematografe și la concursuri de skiffle pentru amatori înainte ca Paul McCartney să se alăture formației în octombrie 1957. George Harrison a venit și el la începutul lui 1958 la recomandarea lui McCartney, deși Lennon s-a opus la început, considerând că Harrison (care avea doar 14 ani când a făcut cunoștință cu Lennon) era prea mic.
Formația a făcut o înregistrare de amatori în 1958, cântând „That'll Be the Day” a lui Buddy Holly și „In Spite of All the Danger” - un cântec scris de McCartney și Harrison. La începutul lui 1960, formația a început să exploreze diverse alte nume. După ce Lennon l-a recrutat pe colegul lui de școală Stuart Sutcliffe, formația a încercat numele de Silver Beetles și alte variații, rămânând la numele de The Beatles în august 1960 când au cântat prima oară la Hamburg. În 1997 cei cinci membri fondatori ai formației (adică toți cu excepția lui Lennon) s-au reunit și au cântat la aniversarea de 40 de ani a momentului când Lennon și McCartney s-au întâlnit pentru prima oară. Formația a hotărât să continue să cânte și, din 1998, au cântat în mai multe țări din toată lumea. Griffiths a murit în 2005, iar Shotton s-a retras din activitate pe motive de sănătate. În 2011, trei dintre membrii fondatori încă mai cântă sub titulatura „The Quarrymen”.
Primii ani Pe la jumătatea anilor 1950, în Regatul Unit a revenit la modă stilul muzical „skiffle” apărut în SUA și care fusese popular acolo în perioada interbelică. Pe lângă moda de a asculta acest gen de muzică în rândul adolescenților britanici, a apărut și o altă modă de înființare de formații care interpretează genul. Una din principalele atracții ale lui era aceea că nu era nevoie de pricepere deosebită sau de instrumente costisitoare. Primii artiști skiffle britanici au fost muzicieni de jazz tradițional. În anii 1950, cel mai de succes promotor britanic al genului a fost Lonnie Donegan. Repertoriul inițial al formației The Quarrymen conținea mai multe cântece înregistrate de Donegan.Spitz (2005) p. 52 Când Lennon a vrut să încerce și el să cânte, a luat lecții de chitară împreună cu colegul lui de școală de la Quarry Bank, Griffiths, la Hunt's Cross, Liverpool, deși Lennon a renunțat la scurt timp la lecții pentru că se axau mai mult pe teorie și nu pe interpretarea efectivă.Spitz (2005) p. 48
Cum Griffiths știa deja să cânte la banjo, mama lui Lennon le-a arătat cum să acordeze primele patru corzi ale chitarelor la aceleași note ca un banjo, i-a învățat acordurile re, do și re7, și cântecul „Ain't That a Shame” de Fats Domino.”The Beatles Anthology” DVD (2003) (Episode 1 - 0:14:29) Lennon povestește cum mama sa l-a învățat „Ain't That a Shame”. Ei au exersat acasă la mătușa lui Lennon de pe 251 Menlove Avenue unde stătea Lennon, sau acasă la Griffiths în Halewood Drive.Spitz (2005) p49 Ei au învățat să cânte „Rock Island Line”, „Jump Down Turn Around (Pick a Bale of Cotton)”, „Alabamy Bound” și „Cumberland Gap”, după care au învățat și „That's All Right” și „Mean Woman Blues”.”The Beatles Anthology” DVD (2003) (Episode 1 - 0:12:39) Harrison vorbește despre Lonnie Donegan și despre influența lui „Rock Island Line”.
Împreună cu Griffiths, Lennon a înființat propria sa formație de skiffle (numită la început „The Blackjacks”) în vara lui 1956, și l-a recrutat pe Shotton, prietenul lui cel mai bun, deși Shotton nu știa să cânte la niciun instrument.[ AMG biography] Accesat la: 29 ianuarie 2007 Shotton a ales să cânte la washboard, întrucât acesta necesită simpla lovire a instrumentului, găsit de mama lui în șopron, împreună cu două degetare din cutia ei de cusut.Spitz (2005) p50 După o săptămână Shotton l-a chemat pe Bill Smith, un alt coleg de școală, să cheme la un contrabas artizanal, iar Griffiths l-a invitat pe colegul lui Rod Davis (care tocmai își cumpărase un banjo). După câteva zile, s-a renunțat la numele the Blackjacks. Atât Lennon cât și Shotton au fost creditați cu noul nume, Quarrymen bazat pe un vers din imnul școlii: „Quarrymen, old before our birth. Straining each muscle and sinew”. Alegerea numelui a fost ironică, Lennon considerând textul „strângând din fiecare mușchi” (Straining each muscle and sinew) ridicol.
The Quarrymen thumb|200px|left|Washboard din secolul al XX-lea, similar celui la care cânta Shotton Formația făcea la început repetiții acasă la Shotton în Vale Road, dar, din cauza zgomotului, mama acestuia le-a cerut să folosească adăpostul antiaerian antifonat din fundul curții.Spitz (2005) p51 Bill Smith a cântat la doar două spectacole și venea rareori la repetiții, așa că Lennon a hotărât că e mai bine ca el să fie înlocuit de prietenul lui, Len Garry. Când s-a luat hotărârea, s-a întâmplat ca Smith să aibă la el contrabasul artizanal și, de teama unei reacții violente a lui Smith, Lennon și Shotton au hotărât să intre în garajul părinților lui Smith și și-au „recuperat” instrumentul. Un alt amic al lui Lennon, Ivan Vaughan, cânta ocazional la repetiții când Garry nu putea veni.Spitz (2005) p53 Colin Hanton era ucenic la firma de tapițerie a lui Guy Rogers din Speke, și făcea naveta la serviciu cu același autobuz cu care Griffiths se ducea la școală. Hanton i-a spus că are o baterie, dar că este doar amator. Griffiths s-a dus acasă la Hanton să-l vadă cum cântă. Griffiths l-a invitat pe Hanton să facă parte din The Quarrymen, întrucât cu un baterist, formația beneficia de un avantaj net în fața altor formații din Liverpool, având astfel posibilitatea să cânte și rock 'n' roll, nu doar skiffle.
Locul de repetiții s-a mutat din frigurosul adăpost antiaerian în casa lui Hanton sau a lui Griffiths—tatăl lui Griffiths murise în al Doilea Război Mondial, iar mama lui muncea toată ziua. Formația a vizitat-o și pe mama lui Lennon pe Blomfield Road nr. 1, ascultându-i colecția de discuri rock 'n' roll ale lui Elvis, „Let the Good Times Roll” a lui Shirly and Lee, și „Be-Bop-A-Lula” a lui Gene Vincent, pe care și le-au adăugat la repertoriu.Spitz (2005) p55 Un alt coleg de școală, Nigel Walley, a dat și el din când în când câte o mână de ajutor, cântând la contrabas artizanal, dar într-o zi și-a uitat instrumentul într-o stație de autobuz și s-a hotărât să devină manager al formației. Deși el nu a adus formației prea multe contracte plătite, el a trimis fluturași la teatrele și sălile de dans locale, și a pus afișe concepute de Lennon: „Country-and-western, rock n' roll, skiffle band — The Quarrymen — Open for Engagements — Please Call Nigel Walley, Tel.Gateacre 1715” (Formație de country-and-western, rock n' roll, skiffle — The Quarrymen — disponibilă — contactați Nigel Walley...).Spitz (2005) p54 Walley a obținut două recitaluri în pauza dintre filme la cinematograful Gaumont (de lângă Penny Lane) sâmbăta după-amiaza, iar Quarrymen au cântat și la petreceri și în concursuri de skiffle din zona Liverpool.Spitz (2005) p56
Impresarul canadian Carroll Levis a organizat un concurs de skiffle, la care le-a cerut tuturor celor opt grupuri participante să cânte doar câte trei minute fiecare. The Quarrymen a interpretat „Worried Man Blues”, și au fost aplaudați generos, dar o formație din Țara Galilor pe nume Sunnyside Skiffle Group „a țopăit pe toată scena” și le-a luat prim-planul staticilor Quarrymen; galezii au fost invitați de Levis să cânte o a doua piesă la sfârșitul concursului.Spitz (2005) p57 Lennon s-a certat cu Levis în culise, spunând că Sunnyside Skiffle Group aduseseră un autobuz plin cu susținători care să-i aplaude, și că Levis le-a creat un avantaj incorect. După concurs, Levis a folosit un aplauzometru (o mașină care măsoară în decibeli reacția publicului la fiecare formație) pus în funcțiune în vreme ce formațiile care cântau se îndreptau spre culise. The Quarrymen și Sunnyside Skiffle Group au ieșit la egalitate, obținând 90 de puncte pe aparat dar, după un al doilea teste, The Quarrymen au pierdut la limită.Spitz (2005) p58 thumb|right|175px|Griffiths, Davis și mama lui Lennon știau să cânte la banjo, iar Lennon a învățat acorduri de banjo pe chitară Când juca golf cu Dr. Joseph Sytner, Walley—care se lăsase de școală la 15 ani pentru a deveni jucător profesionist de golf la Lee Park Golf Club—l-a întrebat pe dr. Sytner dacă fiul lui, Alan, ar putea să-i angajeze pe The Quarrymen să cânte la The Cavern, în Mathew Street, unul dintre cele trei cluburi de jazz pe care le gestiona. Sytner a sugerat ca formația să cânte întâi la clubulde golf, ca să o poată evalua.Spitz (2005) p59 Formația s-a instalat în foaierul de la parterul clubului de golf, și au fost surprinși să vadă cum aproape o sută ed oameni s-au strâns să asculte. Chiar înainte de interpretare, lui Davis i s-a stricat fermoarul de la pantaloni, și a trebuit să și-i acopere cu un banjo. Interpretarea a avut succes, într-o pălărie plimbată prin public strângându-se aproape 15 lire, mult mai mult decât câștiga orice altă formație.Spitz (2005) p60
Alan Sytner l-a sunat pe Walley după o săptămână și a oferit formației un interludiu de skiffle între două formații de jazz la The Cavern.Spitz (2005) p61 Înainte de a cânta la The Cavern, The Quarrymen au cântat gratis pentru clubul de tineret Sf. Petru, de la biserica St. Barnabas, și au fost invitatul principal la o serată dansată la Quarry Bank School. Atunci, Lennon l-a auzit pentru prima oară pe Little Richard cântând „Long Tall Sally” acasă la colegul lui de clasă, Michael Hill, lângă Penny Lane, și i s-a părut că Richard cântă mai bine ca Elvis.Spitz (2005) p62 Formația a învățat să cânte numeroase piese ale lui Elvis, printre care și „Don't Be Cruel”, „All Shook Up” și „Heartbreak Hotel”, precum și cântece ale lui Eddie Cochran și Jerry Lee Lewis.Spitz (2005) p63
Înainte de a cânta la clubul Cavern, formația a discutat în contradictoriu despre set list, întrucât la club nu erau permise cântece rock 'n' roll, dar skiffle-ul era tolerat, fiind considerat o variantă de jazz. După ce a început cu un cântec skiffle, Lennon le-a cerut celorlalți să cânte „Don't Be Cruel”. Davis l-a avertizat pe Lennon că publicul „o să[-i] mănânce de vii”, dar Lennon l-a ignorat și a început să cânte el, obligându-i și pe ceilalți să-l urmeze. La jumătatea cântecului, Sytner și-a făcut loc prin public și i-a dat lui Lennon un bilet pe care scria „Cut out the bloody rock 'n' roll” (Termină naibii cu rock 'n' rollul).Spitz (2005) p65