Ion Gigurtu (n. 24 iunie 1886, Turnu Severin – d. 24 noiembrie 1959, Râmnicu Sărat) a fost un inginer român, om politic de extremă dreaptă, pro-german și pentru 40 de zile cel de-al 42-lea prim-ministru al României în anul 1940 (Guvernul Ion Gigurtu). Gigurtu a fost și un om de afaceri, director general al societății „Mica”, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase.
Biografie Ion Gigurtu era strănepotul lui Nicolae Bălcescu, fiindcă mama acestuia, Olga Gigurtu, era fiica lui Barbu Bălcescu, fratele mai mic al lui Nicolae.
A absolvit liceul la Craiova și a devenit inginer de mine, de la Academia de Mine din Freiburg și Berlin-Charlottenburg.
Gigurtu a fost ales deputat în 1926, ajungând să ocupe o serie de funcții de mare importanță în statul român cum ar fi cea de Ministru al Industriei și Comerțului, în guvernul Octavian Goga (28 decembrie 1937 - 10 februarie 1938), de Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, în guvernul Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 - 11 mai 1940) și ulterior de Președinte al Consiliului de Miniștri (4 iulie - 4 septembrie 1940).
Ajuns la putere, Ion Gigurtu a inițiat o politică pro-Axa Berlin-Roma-Tokyo, luând inclusiv măsuri antisemite. NYT 5 iulie 1940, NYT 7 iulie 1940, NYT 30 iulie 1940,NYT 9 august 1940 Această politică a inclus acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei, Gigurtu declarând că România trebuia să facă sacrificii teritoriale pentru a demonstra orientarea sa nazistă și aderarea sa totală la Puterile Axei.Le Figaro, 9 august 1940, NYT, 9 august 1940 Astfel, la sfârșitul lunii august 1940, în urma întâlnirii dintre acesta și Hitler, România era nevoită să accepte arbitrajul acestuia,Constantiniu, Florin: Între Hitler și Stalin; România și pactul Ribbentrop - Molotov, București, Danubius, 1991.Constantiniu, Florin: Hitler, Stalin și România - România și geneza Operațiunii „Barbarossa”, București, Univers Enciclopedic, 2002 prin care a fost obligată sa cedeze Ungariei 43.492 km2 din teritoriul Transilvaniei, inclusiv orașul Cluj. Armata ungară urma să preia stăpânirea peste aceste teritorii la data de 15 septembrie 1940.Le Figaro 31 august 1940, 1 septembrie 1940 Cu această ocazie, Germania Nazistă a încheiat și două tratate cu Bucureștiul și Budapesta, prin care se acorda un statut separat și preferențial populației germane din Transilvania.ibid Totodată, sub presiunile exercitate de Germania, Ion Gigurtu a fost de acord și cu restituirea către Bulgaria a 8.000 km2 din Dobrogea de Sud (județele Durostor și Caliacra).Le Figaro 23 august 1940
Pe plan intern, Ion Gigurtu a dus o politică antisemită prin interdicția căsătoriilor dintre creștini și evrei,Le Figaro, 23 iulie 1940 precum și prin clasificarea prin lege a evreilor în funcție de data venirii lor în România.Le Figaro, 3 august 1940, Le Figaro 4 august 1940
Guvernul lui Ion Gigurtu a demisionat pe 4 septembrie 1940, în urma protestelor masive organizate de legionari împotriva rezultatelor arbitrajului lui Hitler, prin care România a cedat două cincimi din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei.Le Figaro, 2 septembrie 1940, Le Figaro, 5 septembrie 1940 Preluând conducerea țării, generalul Ion Antonescu a dispus arestarea lui Ion Gigurtu în contextul cedării nordului Transilvaniei către Ungaria.NYT, 14 octombrie 1940, TIME, "At last chaos", 4 decembrie 1940 Ulterior însă, acesta a fost eliberat.
Conform amintirilor lui Mircea Ionnițiu, secretar personal al Regelui Mihai și martor ocular la evenimentele din 23 august 1944, după înlăturarea de la putere a lui Ion Antonescu, în discuțiile ad-hoc care au avut loc la Palat, numele lui Ion Gigurtu a fost vehiculat ca posibil candidat pentru funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri.Mircea Ionnițiu - Amintiri și reflecțiuni, Editura Enciclopedică, 1993, ISBN 973-45-0039-2, pag. 53
După război, Gigurtu a fost arestat, împreună cu soția sa, în noaptea de 5/6 mai 1950 (noaptea demnitarilor). Acesta a fost judecat și condamnat de regimul comunist la 15 ani de închisoare pentru participarea la represiunea împotriva comuniștilor. A fost deținut în penitenciarele Ministerului Afacerilor Interne, la Malmaison, precum și la Sighet. A murit în închisoare, iar soția sa a fost de asemenea arestată și întemnițată.
Din lucrările sale Desvoltarea industriei în România, Craiova, 1916 Posibilitățile de refacere și desvoltare ale industriei în România, București, 1919 Industria mecanică metalurgică, Craiova, f.a.
Note
Bibliografie Lucian Predescu, Enciclopedia României Cugetarea, Editura Cugetarea — Georgescu Delafras, București, 1941 Cicerone Ionițoiu, Cartea de Aur a rezistenței românești împotriva comunismului, Hrisovul s.a., București, 1995
Bibliografie suplimentară
Vezi și Constantin Argetoianu Max Auschnitt Nicolae Malaxa Dumitru Mociorniță Jacob Muschong
Categorie:Nașteri în 1886 Categorie:Nașteri pe 24 iunie Categorie:Decese în 1959 Categorie:Decese în iulie Categorie:Bancheri români Categorie:Industriași români Categorie:Oameni de afaceri români Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Prim-miniștrii României Categorie:Români care au murit în detenție Categorie:Români din secolul al XIX-lea Categorie:Români din secolul al XX-lea ^ Categorie:Universitatea Tehnică din Berlin Categorie:Fasciști români Categorie:Fasciști creștini Categorie:Frontul Renașterii Naționale Categorie:Membri ai Partidului Național Creștin Categorie:Antisemitism