William Ford Gibson () este un scriitor canadian de origine americană. Romanele lui de ficțiune speculativă i-au atras numele de „profetul întunecat” al genului cyberpunk. Gibson a inventat termenul de „cyberspațiu” în povestirea sa „Burning Chrome” (1982) și a popularizat conceptul mai târziu în romanul său de debut, Neuromantul (1984). Închipuindu-și cyberspațiul, Gibson a creat o iconografie a erei informaționale înainte de apariția Internetului în anii '90. Tot lui Gibson i se datorează prezicerea apariției programelor de reality-tv și stabilirea conceptelor de bază a dezvoltării mediilor virtuale precum jocurile video și World Wide Web.

Pentru că familia lui s-a mutat foarte des în timpul copilăriei lui, Gibson a devenit un adolescent timid și izolat, care prefera să citească literatură științifico-fantastică. După ce și-a petrecut adolescența într-un internat privat din Arizona, Gibson a evitat recrutarea în armată pe timpul războiului din Vietnam emigrând în Canada în 1968, unde a devenit preocupat de contracultură și, după ce s-a stabilit în Vancouver, a devenit scriitor profesionist. Și-a păstrat cetățenia dublă. Primele lucrări ale lui Gibson tratează un viitor apropiat sumbru, povestirile lui analizând efectele ciberneticii și rețelelor de calculatoare asupra oamenilor – o „combinație între calitatea slabă a vieții și calitatea înaltă a tehnicii”. Povestirile i-au fost publicate în revistele populare de literatură științifico-fantastică. Temele, decorurile și personajele dezvoltate în aceste povestiri culminează în primul său roman, Neuromantul, care a avut un mare succes atât din partea criticilor cât și a cititorilor, declanșând mișcarea literară cyberpunk.

Deși mare parte din reputația lui Gibson a rămas legată de Neuromantul, opera sa a continuat să evolueze. După ce a dezvoltat acțiunea din Neuromantul cu încă două romane, formând astfel distopica trilogie Sprawl, Gibson a devenit un autor important al altui subgen literar SF —steampunk — cu romanul de istorie alternativă din 1990 The Difference Engine, scris în colaborare cu Bruce Sterling. În anii '90, el a compus trilogia Bridge, care analizează societatea urbană a viitorului apropiat și capitalismul târziu. Cele mai recente romane ale lui — Pattern Recognition (2003), Spook Country (2007) și Zero History (2010) — descriu lumea contemporană și l-au plasat pe autor în rândurile celor mai buni scriitorii de literatură mainstream.

Gibson este la această oră unul dintre cei mai cunoscuți scriitori nord-americani de științifico-fantastic, considerat de The Guardian în 1999 drept „cel mai important romancier din ultimele două decenii”. Gibson a scris mai mult de 20 de povestiri și 10 romane de succes (dintre care unul în colaborare), și a contribuit cu articole la câteva publicații majore. A colaborat intens cu actori, producători de film și muzicieni. Filozofia lui a influențat scriitori de științifico-fantastic, savanți, oameni de cultură și tehnicieni.

Biografie

Copilăria și adolescența William Ford Gibson s-a născut în orașul de coastă Conway, Carolina de Sud și și-a petrecut o mare parte din copilărie în Wytheville, Virginia, un orășel din munții Apalași unde s-au născut și au crescut părinții lui. Tatăl său era manager al unei mari companii de construcții, fapt pentru care familia trebuia să se mute des. În Norfolk, Virginia, Gibson a urmat cursurile școlii elementare Pines, unde lipsa de încurajare din partea profesorilor spre lectură i-a nemulțumit părinții. Pe când Gibson era încă un copil, abia la un an de la începerea cursurilor școlii elementare Pines, tatăl său a murit accidental, sufocându-se într-un restaurant în timpul unei călătorii de afaceri. Doamna Gibson nu a fost capabilă să-i dea vestea cea rea, așa că a pus pe altcineva să-l informeze. Tom Maddox comenta că Gibson „a crescut într-o Americă tulburătoare și suprarealistă, parcă desprinsă din visele lui J. G. Ballard”.

La câteva zile după decesul soțului, doamna Gibson s-a mutat împreună cu William din Norfolk la Wytheville. Gibson a descris mai târziu Wytheville ca pe „un loc unde epoca modernă ajunsese oarecum, dar era privită cu mare neîncredere” și pune începuturile relației sale cu științifico-fantastic-ul, „cultura lui literară nativă”, pe seama sentimentului de exil forțat. La vârsta de 12 ani, „Gibson nu voia nimic altceva decât să fie scriitor de cărți științifico-fantastice”. A petrecut câțiva ani lipsiți de importanță într-un liceu obsedat de basketball, liceul George Wythe, și a stat mai tot timpul în camera lui, ascultând muzică și citind. La vârsta de 13 ani, fără știrea mamei, a cumpărat o antologie de povestiri Beat, și astfel a fost expus lucrărilor lui Allen Ginsberg, Jack Kerouac și William S. Burroughs; ultimul dintre ei a avut cel mai pronunțat efect asupra lui Gibson, schimbându-i atitudinea față de literatura științifico-fantastică.

Ca adolescent, timid și retras, Gibson a crescut într-o monocultură pe care o găsea a fi „foarte problematică”, a respins în mod voit religia și s-a refugiat în lectura lucrărilor de științifico-fantastic și a operelor lui Burroughs și Henry Miller. Nemulțumită de rezultatele lui școlare, doamna Gibson l-a amenințat că îl trimite la internat; spre surprinderea ei, William a fost entuziasmat. Pentru că nu-și putea permite financiar să opteze pentru internatul lui preferat din California de Sud, mama, „cronic neliniștită și depresivă patologic”, rămasă în Wytheville de la moartea soțului, l-a trimis la școala de băieți din Tucson, Arizona. Lui William nu i-a plăcut felul în care era organizată școala, dar mai târziu a recunoscut că a fost forțat acolo să socializeze. La testul de aptitudini, a avut 5 din 150 de puncte la matematică și 148 din 150 de puncte la literatură, spre surprinderea profesorilor.

Evitarea armatei, exilul și contracultura După moartea mamei pe când el avea 18 ani, Gibson a părăsit școala fără să-și ia diploma și a devenit foarte izolat pentru mult timp, călătorind în California și Europa și cufundîndu-se în contracultură. În 1967, a hotărât să se mute în Canada pentru a evita înrolarea în armată pentru războiul din Vietnam. La apel, a informat în mod cinstit biroul de recrutare că intenția lui în viață era să încerce toate substanțele psihotrope care există. Gibson a observat că „a reușit cu adevărat să evite recrutarea, pentru că nu a mai fost solicitat”; după ce s-a întors de la comisia de recrutare, a cumpărat un bilet de autobuz către Toronto și a plecat după o săptămână sau două. În documentarul biografic No Maps for These Territories din 2000 Gibson declară că decizia lui a fost motivată mai puțin de dezacordul față de război și mai mult de dorința de „a se culca cu hipiote” și a priza hașiș. Acest subiect a fost dezvoltat într-un interviu din 2008:

În Toronto, a fost decepționat de comunitatea americană de „dezertori”, mai ales datorită ratei mari a depresiilor, sinuciderilor și abuzului de substanțe primejdioase. A apărut, în timpul „Verii de Dragoste” din 1967, într-un reportaj realizat de CBC, unde a vorbit despre cultura hippie din Yorkville, Toronto, pentru care a fost plătit cu 500 de dolari – echivalentul chiriei pe 20 de săptămâni – bani cu care și-a finanțat următoarele călătorii. După o scurtă vizită în Districtul Columbia, Gibson și-a petrecut restul anilor '60 în Toronto, unde a întâlnit-o pe Deborah Jean Thompson, originară din Vancouver, cu care a călătorit mai apoi prin Europa. Gibson își amintește că și-au îndreptat atenția asupra țărilor europene cu regimuri fasciste și a celor cu rată de schimb valutar favorabilă, printre care Grecia și Turcia, pentru că nu-și permiteau „să meargă nicăieri unde moneda era cât de cât puternică”.

Cei doi s-au căsătorit și s-au mutat la Vancouver, British Columbia în 1972, Gibson îngrijind de primul lor copil în timp ce soția câștiga bani din slujba de profesoară. În perioada anilor '70, Gibson a trăit mai ales din vânzarea de obiecte sub-evaluate de Armata Salvării către negustorii de antichități specializați. Dându-și seama că e mai ușor să meargă la școală și să ia bursă decât să muncească, s-a înscris la cursurile universității British Columbia (UBC), de unde a căpătat o diplomă în literatură în 1977. În timpul studiului literaturii, a fost expus unei game mai largi de opere de ficțiune decât ar fi avut posibilitatea în particular; Gibson recunoaște că a prins idei care i-ar fi fost inaccesibile în cultura științifico-fantastică, printre care înțelegerea postmodernismului. La această universitate a participat la primul lui curs de științifico-fantastic, la sfârșitul căruia a fost încurajat să scrie prima lui povestire, „Fragments of a Hologram Rose”.

După absolvire, primele scrieri și evoluția genului cyberpunk După ce s-a gândit să-și aleagă drept subiect pentru lucrarea de diplomă „romanele din genul științifico-fantastic tare – literatură fascistă”, Gibson s-a oprit din scris în anul de după absolvire și, după cum spunea un critic, și-a lărgit colecția de discuri cu muzică punk. În această perioadă a avut diverse slujbe, inclusiv un contract pe 3 ani ca asistent universitar la un curs de istoria filmului la universitatea sa. Entuziasmat de cele ce a văzut la o convenție de științifico-fantastic din Vancouver în 1980 sau 1981, Gibson s-a împrietenit cu John Shirley, compozitor de muzică punk și scriitor. Cei doi au devenit prieteni pe viață. Shirley l-a convins pe Gibson să-și vândă primele lui povestiri și să se apuce serios de scris.

Prin intermediul lui Shirley, Gibson a venit în contact cu autorii de științifico-fantastic Bruce Sterling și Lewis Shiner; citind lucrările lui Gibson, ei și-au dat seama că erau, după cum a spus Sterling, „material incendiar” și că era nevoie să „lăsăm deoparte orice preconcepție și să ne alăturăm acestui tip din Vancouver; acesta era drumul de urmat de acum înainte.” Gibson l-a întâlnit pe Sterling la o convenție de științifico-fantastic din Denver, Colorado în toamna anului 1981, unde a citit Burning Chrome – prima povestire despre cyberspațiu – unei audiențe formate din patru persoane, iar mai târziu a declarat că Sterling „a înțeles-o din prima”.

În octombrie 1982, Gibson a călătorit la Austin, Texas pentru ArmadilloCon, unde a apărut alături de Shirley, Sterling și Shiner într-o conferință numită „Behind the Mirrorshades: A Look at Punk SF”, unde Shiner nota că „a apărut ideea unei mișcări coerente”. După un sfârșit de săptămână în care au discutat despre rock and roll, MTV, Japonia, modă, droguri și politică, Gibson s-a întors la Vancouver, declarând pe jumătate în glumă că „s-a format o nouă Axă”. Sterling, Shiner, Shirley și Gibson, împreună cu Rudy Rucker, au pornit să formeze nucleul unei mișcări literare radicale cyberpunk.

Cariera literară Primele povestiri Primele scrieri ale lui Gibson sunt în general povestiri din viitorul apropiat ce tratează influențele ciberneticii și tehnologiei cyberspațiului (realitatea simulată de computer) asupra umanității. Folosirea temei ghetoului puternic tehnologizat, a stimulilor înregistrați sau transmiși (devenind mai târziu pachete „sim-stim” folosite mult în Neuromantul) și a amestecului distopic de tehnologie și umanism, toate acestea sunt evidente încă din prima lui povestire, „Fragments of a Hologram Rose” (1977). Obsesia tematică de mai târziu a fost descrisă de prietenul și partenerul de scris, Bruce Sterling, în introducerea la antologia lui Gibson Burning Chrome, drept „combinația clasică a lui Gibson de viață de joasă speță și tehnologie de înalt nivel.”