George Nathaniel Curzon, Primul Marchiz Curzon de Kedleston, KG, GCSI, GCIE, PC, (), cunoscut și ca The Lord Curzon of Kedleston între 1898 – 1911 și ca The Earl Curzon of Kedleston între 1911 – 1921, a fost om de stat britanic, membru al Partidului Conservator, Vicerege al Indiei și Ministru de externe. Linia Curzon, care este actuala frontieră de est a Poloniei, a primit numele său.
Tinerețea Curzon a fost cel mai mare fiu și al doilea copil al baronului Alfred Curzon, (1831–1916), Rector al Kedleston in Derbyshire, și al soției acestuia, Blanche (1837–1875). El s-a născut la Kedleston Hall, în conacul unde familia sa de origine normandă locuia din secolul al XII-lea. Mama sa i-a murit pe când George avea doar 16 ani. Tatăl lui avea să mai trăiască 41 de ani. Niciunul dintre părinți nu i-a influențat în mod hotărâtor viața lui Curzon. Tatăl său era un reprezentat tipic al vechii aristocrații britanice, care apăra tradiția familiei, care cerea ca moșierii să-și ducă viața pe moșie și să nu colinde în lumea largă. Din acest motiv el nu a apreciat călătoriile fiului său în Asia dintre anii 1887 – 1895. O influența mult mai importantă asupra tânărului Curzon a avut-o guvernanta sa, Ellen Mary Paraman, o femeie brutală, dar cu pregătire medie sanitară, care i-a stimulat combativitatea și curiozitatea pentru observația științifică. Paraman îl forța periodic să defileze prin sat purtând o pălărie conică cu etichete precum „mincinos”, „turnător” sau „laș”. Curzon avea să scrie mai târziu că niciun copil născut într-o familie bună și înstărită nu a plâns mai mult decât elEmpire, Niall Ferguson . thumb|175px|left|Curzon la Eton, aproximativ 1870 Curzon a fost educat la colegiile EtonEton, the Raj and modern India; By Alastair Lawson; 9 March 2005; BBC News. și Balliol. La Eton, el a devenit favoritul lui Oscar Browning. Relațiile mult prea apropiate cu acesta din urmă, au dus la demiterea profesorului, suspectat de homosexualitate". . . Oscar Browning (1837-1923), who had been sacked from Eton in September 1875 under suspicion of paederasty, partly because of his involvement with young George Nathaniel Curzon" in Michael Kaylor, Secreted Desires 2006 p.98"His intimate, indiscreet friendship with a boy in another boarding-house, G. N. Curzon [...] provoked a crisis with [Headmaster] Hornby [….] Amid national controversy he was dismissed in 1875 on the pretext of administrative inefficiency but actually because his influence was thought to be sexually contagious" in Richard Davenport-Hines, Oscar Browning DNB. Cât timp a studiat la Eton, Curzon a fost antipatizat și simpatizat în măsură egală de profesorii și colegi săi. Capacitatea lui Curzon de atragere în egală măsură a simpatiilor și antipatiilor a fost o constantă a vieții sale. La Universitatea Oxford, el a fost președinte al Oxford Union și secretar al Oxford Canning Club. Deși nu a reușit să obțină titlul academic „First-class Honours” în „Literae Humaniores”, el a reușit totuși să câștige premiul „Arnold” cu un eseu cu privire la Sir Thomas More. Despre acest premiu, Curzon avea să mărturisească mai târziu că nu știa mai nimic despre Thomas More înainte de a fi început studiul, lucrarea fiind terminată chiar în dimineața în care trebuia predată. A fost ales în 1883 reprezentant al studenților în consiliul de conducere al All Souls College.
Un accident de călărie din adolescență, care i-a afectat șira spinării, l-a marcat pe Curzon toată viața. El a suferit de insomnii provocate de durerile cronice și a fost obligat să poarte un corset metalic, ceea ce a contribuit la impresia neplăcută de aroganță și duritate.
Începuturile carierei de parlamentar
Curzon a devenit secretar privat al lui Lord Salisbury în 1885, iar în 1886 a fost ales membru al Camerei Comunelor al Parlamentului Regatului Unit. În discursul său inaugural, el a atacat proiectul autonomiei Irlandei („Home Rule”) și naționalismul irlandez. Acest discurs a fost considerat elocvent dar suficient și arogant. Discursurile care au urmat, care au vizat de cele mai multe ori Irlanda și reformarea Camerei Lorzilor s-au înscris pe aceeași linie.
În această perioadă el a călătorit în întreaga lume: Imperiul Rus și Asia Centrală (1888 – 1889), Persia (1889 – 1890), Siam, Indochina Franceză și Coreea (1892), Afghanistan și Munții Pamir (1894). El a publicat de asemenea o serie de cărți legate de Asia centrală și răsăriteană și chestiunile politice legate de aceste regiuni. Curzon a fost un călător înrăit și curajos, iubitor al Orientului, geograf amator. A fost răsplătit cu medalia de aur de către Royal Geographical Society pentru explorarea izvoarelor râului Amu Darya (Oxus). Principalul obiectiv al călătoriilor sale nu a fost unul științific, ci unul politic: studierea problemelor Asiei și a influențelor asupra Indiei Britanice. În același timp, călătoriile i-au alimentat mândria și încrederea în misiunea sa pentru creșterea prestigiului imperiului.
Prima căsătorie (1895–1906) left|thumb|150px|Mary Victoria Leiter, pictură de Alexandre Cabanel, 1887. În 1895, Curzon s-a căsătorit cu baroana Mary Victoria Leiter, fiica lui Levi Ziegler Leiter, un milionar american luteran de origine germană, coproprietar al magazinului universal Field & Leiter din Chicago. Soția s-a îmbolnăvit grav în vara anului 1904. O recidivă a bolii din iulie 1906 i-a adus moartea la doar 36 de ani. Mary Victoria a fost înmormântată în cimitirul bisericii din Kedleston, unde Curzon a ridicat un monument în memoria sa. Deși George Curzon nu a fost un om foarte religios, el avea să spună în anii care aveau să vină că nu se teme de moarte, deoarece într-o viață viitoare urma să își reîntâlnească în Rai soția moartă de tânără.
Cei doi au avut trei fiice: Mary Irene, care avea să moștenească titlul tatălui ei de baroană de Ravensdale, Cynthia, care s-a căsătorit cu un controversat om politic, Oswald Mosley, și Alexandra Naldera ("Baba"), care s-a căsătorit cu Edward "Fruity" Metcalfe, prieten al regelui Edward VIII. Mosley a exercitat o fascinație puternică asupra femeilor din familia Curzon. Irene a avut o aventură romantică mai înainte ca cei doi să se căsătorească fiecare cu alți parteneri, Baba i-a devenit amantă, la fel ca a doua soție a lui George Curzon, Grace.
Vicerege al Indiei (1898–1905)
255px|thumb|right|Convoiul lordului Curzon spre stupa Sanchi, 28 noiembrie 1899 thumb|right|250px|Lordul Curzon şi maharajahul din Gwalior, fotografiați lângă niște tigri vânați , 1901 În inauarie 1899, Curzon a fost numit Vicerege al Indiei. El a primit titlul de „baron Curzon de Kedleston” în cadrul nobilimii irlandezehttp://www.london-gazette.co.uk/issues/27016/pages/6140 London Gazette, nr. 27016, 21 octombrie 1898, p. 6140. El a fost primit printre aristocrații irlandezi pentru a-i permite accesul în Camera Comunelor la reîntoarcerea în Londra, cât timp tatăl lui era încă în viață.
Curzon a sosit în India la scurtă vreme după înfrângerea răscoalelor de la frontiere din 1897–1898 și și-a concentrat atenția asupra triburilor de la granița de nord-vest. El a înființat o nouă provincie – Provincia Frontierei Nord-Vestice – și a inaugurat o nouă politică de pacificare a zonei, bazată pe un amestec de forță și concesiuni. În timpul administrației sale a avut loc o singură rebeliune importantă în 1901.
În contextul „Marelui Joc” geostrategic dintre Regatul Unit și Imperiul Rus pentru controlul Asia Centrală, Curzon s-a remarcat prin neîncrederea față de intențiile Rusiei. Curzon a încurajat comerțul britanic cu Persia și a făcut o vizită în regiunea Golfului Persic în 1903. La sfârșitul aceluiași an, Curzon a trimis în mod ostentativ o expediție în Tibet sub conducerea lui Francis Younghusband, pentru devansa eforturile rușilor. După o serie de conflicte sângeroase cu militarii tibetani slab înarmați, misiunea britanică și-a croit drum până în capitala Lhasa, unde a fost semnat un tratat în septembrie 1904. Britanicii nu au semnalat nicio prezență rusă în capitala tibetană.
În perioada mandatului său, Curzon a format mai multe comisii care să investigheze problemele legate de învățământ, irigații, poliție și administrație publică. Pe baza rapoartelor acestor comisii, Curzon a luat o serie de inițiative legislative în cursul celei de-al doilea său mandat ca vicerege al Indiei. El a fost numit pentru a doua oară Guvernator-general în august 1904. Sub conducerea sa, a avut loc împărțirea provinciei Bengal. O bună parte a populației s-a opus în mod activ împărțirii provinciei, care a fost revocată șase ani mai târziu.
Curzon a participat activ în rezolvarea problemelor militare. El a fondat în 1901 Corpul de Cadeți Imperiali (ICC). ICC a fost un corp de elită, creată pentru ca să asigure principilor și aristocraților indieni pregătire militară. O parte dintre acești cadeți indieni au primit funcții onorifice în armata indiană, care nu le dădea dreptul să ocupe funcții de comandă. Acest ultim amănunt a dus la eșecul inițiativei ICC și la creșterea resentimentelor în rândul indienilor. Deși ICC și-a încetat activitatea în 1914, ea a deschis calea „indianizării” corpului de ofițeri ai armatei locale, care a început șovăielnic în 1917. Neînțelegerile în domeniul militar dintre comandantul suprem din India, Herbert Kitchener, și Curzon au dus la înfrângerea celui din urmă, lipsit de sprijinul guvernului național. Curzon a demisionat în august 1905 și s-a reîntors în Anglia. În timpul mandatului său, Curzon a inițiat lucrările de restaurare a Taj Mahal-lui. thumb|right|Soţii Curzon călare pe elefantul Lakshman Prasad, 29 decembrie 1902, Delhi
Foametea din India
În timpul mandatului lui Curzon a avut loc una dintre cele mai grave foamete în India. În timpul acesteia au pierit între 6,1 și 9 milioane de oameni Mike Davis, Late Victorian Holocausts, 1, Verso, 2000, ISBN 1-85984-739-0 p. 158.Curzon este criticat în zilele noastre pentru faptul că nu a combătut în mod eficient foameteaMike Davis, Late Victorian Holocausts.De fapt,el a pus în aplicare o serie de măsuri, inițiind ajutorarea directă a aproximativ 3 până la 5 milioane de oameni,a scăzut taxele și a cheltuit sume importante pentru deschiderea unor sisteme noi de irigațieDavid Gilmour, Curzon și Ruling Caste. În lucrarea Curzon , autorul afirmă că aproximativ 3,5 milioane de oameni au beneficiat de ajutoare de hrană, iar, în Ruling Caste, se vorbește de un număr și mai mare:5 milioane.. Tot la fel de adevărat este faptul că viceregele Indiei a declarat că orice guvern care va pune în pericol poziția financiară a Indiei în interesul filantropiei risipitoare va fi supus unor critici severe, iar un guvern care va dărui pomeni nediscriminatorii va fi vinovat de crimă" Mike Davis, Late Victorian Holocausts, 1, Verso, 2000, ISBN 1-85984-739-0, p. 162. De asemenea, el a tăiat din rațiile pe care le-a caracterizat drept „periculos de mari” și a înăsprit criteriile de eligibilitate pentru ajutoareDavis, Mike, Late Victorian Holocausts, 1, Verso, 2000, ISBN 1-85984-739-0, p. 164.
Reîntoarcerea în Regatul Unit Refuzul lui Arthur Balfour din 1905 de a-l recomanda pentru acordarea titlului de conte, a fost repetat și de premierul liberal Sir Henry Campbell-Bannerman, care a format noul guvern la o zi după reîntoarcerea fostului vicerege în țară.
Curzon a respectat dorințele regelui și sfaturile medicilor și nu a candidat la alegerile generale din 1906, fiind exclus din viața publică pentru prima oară în ultimii 20 de ani ai vieții sale. Din punctul de vedere al lui Curzon, acesta a fost cea mai gravă pierdere personală, punctul de minim al carierei sale.
Mary a murit în 1906, iar Curzon și-a dedicat timpul treburilor domestice, inclusiv găsirii unei noi case. În 1907, el a fost ales Cancelar al Universității Oxford, funcție de care s-a achitat în mod strălucit.
Membru al nobilimii Irlandei (1908)