Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei (în , în , în ), întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a municipiului Suceava (în nord-estul României). Ea este localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70 de metri față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei.

Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei și nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăți: Cetatea de Scaun și Cetatea de Apus (Cetatea Șcheia), ambele fiind construite de voievodul Petru Mușat ( 1375 – 1391).

Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru al II-lea (Petru Mușat), a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitrașcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei a fost consolidată și completată în cadrul unui vast proiect, fiind deschisă ca spațiu muzeal.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuită din următoarele 4 obiective: Fortul mușatin – datează din secolul al XIV-lea și are codul SV-II-m-A-05449.01 Incinta exterioară – datează din perioada 1476–1478 și are codul SV-II-m-A-05449.02 Șanț de apărare – datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și are codul SV-II-m-A-05449.03 Zid de contraescarpă – datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea și are codul SV-II-m-A-05449.04

La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din fața Cetății de Scaun, care este localizat la „Câmpul Șanțurilor”, la marginea de est a orașului și pantele de nord ale dealului și datează din epoca medievală (secolele XIV–XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390.

Poziția Geografică thumb|right|252x252px|Cetatea Sucevei văzută de pe platou. Situată pe un pinten de deal, cetatea a fost afectată și de alunecări de teren. În imagine se văd trei bastioane reconstruite parțial, dunga albă indicând nivelul la care se aflau ruinele la mijlocul secolului al XX-lea. În depărtare se vede turnul Bisericii Sfântul Dumitru, construit de Alexandru Lăpușneanu și având 40 metri înălțime.Cetatea de Scaun a Sucevei este situată în partea de est a municipiului Suceava, în nord-estul României, pe un pinten terminal al unui platou care domină valea râului Suceava. Fortificația se află la aproximativ 70 m deasupra luncii râului, poziția sa oferind o perspectivă largă asupra văii și asupra terenurilor din împrejurimi.

Cetatea este amplasată într-o zonă de contact între platourile și dealurile Podișului Sucevei și lunca râului Suceava. Cetatea ocupă una dintre pozițiile dominante ale acestei structuri de relief, la marginea platoului, deasupra văii Sucevei.Amplasarea pe un pinten înalt a avut o importanță strategică deosebită. Diferența de nivel față de lunca râului și deschiderea vizuală asupra văii permiteau supravegherea unei întinderi considerabile din jurul cetății.

Poziția dominantă oferea, de asemenea, avantaje defensive, întrucât accesul către fortificație era condiționat de configurația terenului și de pantele naturale ale platoului. Surse istorice și arheologice descriu cetatea ca fiind amplasată astfel încât să domine o parte importantă a văii Sucevei și a orașului medieval.

Din punct de vedere geografic, cetatea se află la aproximativ 47°38′27″ latitudine nordică și 26°16′21″ longitudine estică. Amplasarea sa la marginea estică a orașului medieval a făcut posibilă integrarea fortificației în sistemul defensiv al Sucevei. Poziția Cetății de Scaun trebuie privită în relație cu celelalte fortificații medievale ale Sucevei.

În partea de nord-vest a orașului se afla Cetatea Șcheia, amplasată pe Dealul Șeptilici, în timp ce Cetatea de Scaun ocupa poziția dominantă de la marginea estică a orașului. Astfel, cele două fortificații contribuiau la supravegherea și apărarea zonei din jurul capitalei medievale a Moldovei.

Istoric Construcția cetății thumb|right|Intrarea în Cetatea de Scaun a Sucevei (2025)|252x252px stanga|miniatura|295x295px|Petru al II-lea Musat, este domnitorul care a construit Cetatea de Scaun al Sucevei. În anul 1388, voievodul Petru al II-lea, mai cunoscut ca Petru Mușat (1375–1391), a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello (1386–1434).

Cetatea Sucevei ('u gorodea Soceavea) este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea, în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul „...Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388.” Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 56

Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției.620 de ani de atestare documentară a Cetății de Scaun a Sucevei , 11 februarie 2008, Narcisa Elena Balaban, Ziarul Lumina, accesat la 16 iunie 2013Datarea construcției se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

Petru Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 de metri, iar cele de sud și de nord 36 de metri). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 metri.

Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.

Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri. În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 metri) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare.I. Constantinescu - „România de la A la Z. Dicționar turistic” (Ed. Stadion, București, 1970), p. 351

Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400–1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate.E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 57

Epoca lui Stefan cel Mare thumb|275x275px|Cetatea de Scaun a Sucevei – perspectivă aeriană (2019)|stangaVoievodul Ștefan cel Mare (1457–1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 de metri de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 metri, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 metri față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul din sud-vest al fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest al zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin).

În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcție a cetății din timpul lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 metri) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare.