Un conclav papal s-a desfășurat între 6 și 11 august 1492 pentru alegerea unui nou papă care să-i succeadă lui Inocențiu al VIII-lea, decedat la 25 iulie 1492. Dintre cei 27 de membri ai Colegiului Cardinalilor, au participat toți, cu excepția a patru. La al patrulea scrutin, conclavul l-a ales pe cardinalul Rodrigo Borja, vicecancelar al Bisericii Catolice. După ce a acceptat alegerea, el și-a luat numele pontifical de Alexandru al VI-lea.
Evenimentul a fost primul conclav papal desfășurat în Capela Sixtină. Cardinalul Rodrigo Borja a fost ales în unanimitate la al patrulea scrutin. Alegerea a rămas cunoscută pentru acuzațiile potrivit cărora Borja ar fi cumpărat voturile electorilor, promițându-le funcții lucrative și alte avantaje materiale. Îngrijorările legate de acest conclav s-au numărat printre motivele pentru care papa Iulius al II-lea—care, la momentul alegerii, era unul dintre principalii candidați și participanți, în calitate de cardinal Giuliano della Rovere—a instituit în 1503 norme mai stricte împotriva simoniei, la scurt timp după moartea lui Alexandru al VI-lea în același an. Se relatează că, la conclavul din 1492, Carol al VIII-lea al Franței ar fi finanțat cu 200.000 de ducați (la care se adăugau 100.000 de ducați din partea dogelui Genovei) alegerea lui Giuliano della Rovere.
Cardinali electori Dintre cei 23 de cardinali care au participat la conclav, paisprezece fuseseră creați cardinali de papa Sixt al IV-lea.Pastor, Ludwig. 1906. The History of Popes. K. Paul, Trench, Trübner & Co., Ltd. p. 416 Cardinalii creați de Sixt al IV-lea, cunoscuți drept „cardinalii sixtini” și conduși de Giuliano della Rovere, controlaseră conclavul din 1484, alegându-l pe unul dintre ei, Giambattista Cibo, ca papă Inocențiu al VIII-lea.Signorotto, Gianvittorio, and Visceglia, Maria Antonietta. 2002. Court and Politics in Papal Rome, 1492–1700. Cambridge University Press. , p. 17 Din 1431, componența Colegiului Cardinalilor se transformase radical, crescând numărul cardinalilor-nepoți (de la 3 la 10), al cardinalilor coroanei (de la 2 la 8) și al reprezentanților puternicelor familii nobiliare romane (de la 2 la 4).Burke-Young, Francis A. 1998. "The Cardinals of the Holy Roman Church: Papal elections in the Fifteenth Century: The election of Pope Alexander VI (1492) ." Retrieved 28 August 2009 Cu excepția a trei demnitari ai Curiei și a unui preot cu îndatoriri pastorale, cardinalii erau „principi cu preocupări lumești, în mare măsură dezinteresați de viața spirituală fie a Bisericii Latine, fie a credincioșilor ei”.
La moartea lui Inocențiu al VIII-lea, numele cardinalilor Gherardo și Sanseverino (ambii creați in pectore) nu fuseseră făcute publice, ceea ce îi făcea neeligibili să participe la conclav; numirile amândurora au fost însă făcute publice printr-un act al Colegiului în perioada de sede vacante, Gherardo fiind susținut de Giovanni Battista Orsini, iar Sanseverino de Ascanio Sforza. Lui Gherardo i-a fost atribuit titlul de Santi Nereo e Achilleo, despre care se credea că Inocențiu al VIII-lea intenționase să i-l acorde; lui Sanseverino i-a fost atribuită modesta și nedorita diaconie a San Teodoro, pentru a se asigura că viitorul pontif îi va confirma atribuirea.
Potrivit relatării episcopului și ambasadorului Giovanni Andrea Boccaccio, cel puțin șapte cardinali se considerau papabile și își demontaseră mobilierul din palate ca măsură de precauție împotriva tradiționalei jefuiri de către populația Romei a reședinței celui ales papă: da Costa, di Campofregoso, Michiel, Piccolomini, Domenico della Rovere, Savelli și Zeno.
Elector NaționalitateSource: the respective biographical entries by Miranda, Salvador (1998–2009) The Cardinals of the Holy Roman Church: conclave of 1492 . Retrieved 28 August 2009 Ordin și titluMiranda, Salvador (1998–2009) The Cardinals of the Holy Roman Church: conclave of 1492 . Retrieved 28 August 2009 Creat cardinal Creat de NoteRodrigo BorjaRegatul ValencieiCardinal-episcop de Porto și Santa Rufina20 februarie 1456creat in pectore; numirea făcută publică la 17 septembrie 1456Calixt al III-leaVicecancelar al Sfintei Biserici Romane, administrator al Valencieiales papă Alexandru al VI-leaCardinal-nepot, Casa BorgiaOliviero CarafaNapolitanCardinal-episcop de Sabina18 septembrie 1467Paul al II-leaVicedecan al Colegiului CardinalilorCardinal al coroanei lui Ferdinand I al NeapoleluiGiuliano della RovereSavonaCardinal-episcop de Ostia și Velletri16 decembrie 1471creat in pectore; numirea făcută publică la 22 decembrie 1471Sixt al IV-leaDecan al Colegiului Cardinalilor, cardinal-nepot, episcop de Bologna, administrator al AvignonuluiViitorul papă Iulius al II-leaGiovanni Battista ZenoVenețianCardinal-episcop de Frascati21 noiembrie 1468Paul al II-leaCardinal-nepotGiovanni MichielVenețianCardinal-episcop de Palestrina21 noiembrie 1468Paul al II-leaCardinal-nepotJorge da CostaPortughezCardinal-episcop de Albano16 decembrie 1476Sixt al IV-leaArhiepiscop de Lisabona; cardinal al coroanei lui Afonso al V-lea al PortugalieiGirolamo Basso della RovereSavonaCardinal-preot de S. Crisogono10 decembrie 1477creat in pectore; numirea făcută publică la 12 decembrie 1477Sixt al IV-leaCardinal-nepot; episcop de Recanati și MacerataDomenico della RoverePiemontezCardinal-preot de S. Clemente10 februarie 1478Sixt al IV-leaCardinal-nepot; arhiepiscop de TorinoPaolo di CampofregosoGenovezCardinal-preot de S. Sisto15 mai 1480Sixt al IV-leaFost conducător al Genovei; arhiepiscop de GenovaGiovanni ContiRomanCardinal-preot de S. Vitale15 noiembrie 1483Sixt al IV-leaGiovanni Giacomo SclafenatiMilanezCardinal-preot de S. Cecilia15 noiembrie 1483Sixt al IV-leaEpiscop de ParmaLorenzo Cibò di MariGenovezCardinal-preot de S. Marco9 martie 1489Inocențiu al VIII-leaCardinal-nepot; arhiepiscop de BeneventoArdicino della PortaMilanez (Novara)Cardinal-preot de Ss. Giovanni e Paolo9 martie 1489Inocențiu al VIII-leaEpiscop de AleriaAntoniotto PallaviciniGenovezCardinal-preot de S. Prassede9 martie 1489Inocențiu al VIII-leaEpiscop de OrenseMaffeo Gherardi, O.S.B.Cam.VenețianCardinal-preot de Ss. Nereo e Achilleo9 martie 1489 (creat in pectore)Inocențiu al VIII-leaNumirea nu fusese făcută publică înainte de moartea lui Inocențiu al VIII-lea; patriarh al VenețieiFrancesco PiccolominiSienezCardinal-diacon de S. Eustachio5 martie 1460Pius al II-leaCardinal protodiacon, episcop de Siena, viitorul papă Pius al III-lea, cardinal-nepotRaffaele RiarioSavonaCardinal-diacon de S. Lorenzo in Damaso12 decembrie 1477Sixt al IV-leaCamerlengo al Sfintei Biserici Romane, cardinal-nepotGiovanni Battista SavelliRomanCardinal-diacon de S. Nicola in Carcere Tulliano15 mai 1480Sixt al IV-leaFost guvernator al BologneiGiovanni ColonnaRomanCardinal-diacon de S. Maria in Aquiro15 mai 1480Sixt al IV-leaGiambattista OrsiniRomanCardinal-diacon de S. Maria Nuova15 noiembrie 1483Sixt al IV-leaAscanio SforzaMilanezCardinal-diacon de Ss. Vito e Modesto6 martie 1484creat in pectore; numirea făcută publică la 17 martie 1484Sixt al IV-leaFamilia Sforza, membru al familiei conducătoare din MilanoGiovanni de' MediciFlorentinCardinal-diacon de S. Maria in Domnica9 martie 1489Inocențiu al VIII-leaViitorul papă Leon al X-lea, membru al familiei conducătoare din FlorențaFederico SanseverinoNapolitanCardinal-diacon de S. Teodoro9 martie 1489 (creat in pectore)Inocențiu al VIII-leaNumirea nu fusese făcută publică înainte de moartea lui Inocențiu al VIII-lea
Cardinali absenți Nu există dovezi că cei 4 cardinali absenți ar fi încercat să ajungă la Roma pentru conclav. Elector Naționalitate Ordin și titlu Creat cardinal Creat de NoteLuis Juan del Mila y BorjaCatalanCardinal-preot de Ss. IV Coronati20 februarie 1456creat in pectore; numirea făcută publică la 17 septembrie 1456Calixt al III-leaProtoprezbiter al Colegiului Cardinalilor; episcop de Lleida; retras de factoCardinal-nepotPedro González de MendozaCastilianCardinal-preot de S. Croce in Gerusalemme7 mai 1473Sixt al IV-leaArhiepiscop de Toledo; nu părăsise Peninsula Iberică de la crearea sa ca cardinalCardinal al coroanei Regilor CatoliciAndré d'EspinayFrancezCardinal-preot de Ss. Silvestro e Martino ai Monti9 martie 1489Inocențiu al VIII-leaArhiepiscop de Bordeaux și Lyon; cardinal al coroanei lui Carol al VIII-lea al FranțeiPierre d'AubussonFrancezCardinal-diacon de S. Adriano9 martie 1489Inocențiu al VIII-leaMare Maestru al Ordinul OspitalierilorOcupat cu apărarea Rodosului împotriva turcilor
Procedură
Potrivit dispozițiilor Ubi periculum și Ne Romani, conclavul ar fi trebuit să înceapă la 4 august, la zece zile după moartea lui Inocențiu al VIII-lea; acesta a fost însă amânat pentru a se aștepta sosirea anevoioasă a vârstnicului Gherardo, care aducea o scrisoare din partea Consiliului celor Zece al Veneției prin care se cerea primirea sa în Colegiu. Cardinalii hotărâseră încă de la prima lor reuniune, din 24 iulie, să folosească Capela Sixtină pentru scrutin și pentru întrunirile conclavului.
Johann Burchard, maestrul de ceremonii pontificale german, care a prezidat conclavul, precum și pe cel precedent, din 1484, a ținut un jurnal amănunțit, consemnând că fiecărui cardinal îi erau puse la dispoziție:Chamberlin, 2003, p. 169
Liturghia Sfântului Duh (celebrată de Giuliano della Rovere, și nu de Borja, care, în calitate de decan, ar fi fost în mod tradițional celebrantul) și apoi un discurs al lui Bernardino López de Carvajal, un spaniol și ambasador pe lângă Ferdinand și Isabella, despre „relele care afectau Biserica” au precedat deschiderea conclavului la 6 august 1492.Bellonci, Maria. 2003. Lucrezia Borgia. Sterling Publishing Company, Inc. , p. 7 Un alt spaniol, Gonzalo Fernández de Heredia, arhiepiscop de Tarragona, a fost numit prefect al Vaticanului. Două funcții importante din perioada de sede vacante au fost ocupate de compatrioți ai cardinalului Borja și se crede că ambii au fost aleși de Borja, în calitatea sa de decan, pentru a-și consolida poziția înaintea conclavului.
Restul zilei de 6 august a fost consacrat redactării și semnării capitulației conclavului, despre care—deși textul nu s-a păstrat—se știe că limita numărul noilor cardinali pe care îi putea crea noul papă.
Numărarea voturilor + Naționalitatea cardinalilor electoriȚarăNumăr de electoriStatele Papale, Savonacâte 4Genova, Milano, Neapole, Venețiacâte 3Florența, Portugalia, Spaniacâte 1
Se spune că primul scrutin („scrutin”), desfășurat la 8 august, s-a încheiat cu nouă voturi pentru Carafa, câte șapte pentru Borja, Costa și Michiel și cinci pentru Giuliano della Rovere, Sforza neprimind, în mod remarcabil, niciun vot.Bellonci, 2003, p. 6
La al doilea scrutin, Carafa a primit nouă voturi, Borja opt, Michiel șapte, iar Giuliano della Rovere cinci.
Potrivit ambasadorului florentin și unuia dintre paznicii conclavului, până la 10 august avuseseră loc trei scrutine fără rezultat, favorabile lui Costa și Carafa,Pastor, 1902, p. 381 fără ca nimic să indice că Borja ar putea fi ales.Setton, Kenneth Meyer. 1984. The Papacy and the Levant, 1204–1571: The 13th & 14th Centuries. , p. 433 Potrivit lui Sigismondo de' Conti, secretar pontifical și cronicar, votul a fost unanim la al patrulea scrutin, desfășurat în dimineața zilei de 11 august, deși Borja avea numai 15 voturi înainte de accessus;Bellonci, 2003, p. 8 alte relatări afirmă că Borja a primit toate voturile, cu excepția propriului său vot, pe care i l-a acordat lui Carafa.
Potrivit Enciclopediei Catolice, alegerea lui Rodrigo Borja s-a datorat „aproape în întregime” lui Giambattisti Orsini.
Acuzații de simonie
Potrivit lui Pastor, 'corupția din timpul pontificatului papei Inocențiu al VIII-lea crescuse într-o asemenea măsură, încât devenise posibil ca, prin mituire, să se obțină alegerea unui asemenea succesor precum papa Alexandru al VI-leaPastor, The History of the Popes vol V, p. 170