Ernst Rudolf Neubauer () a fost un poet și revoluționar pașoptist (membru al Legiunii Academice) austriac. Este cunoscut pentru faptul că i-a fost profesor de istorie poetului Mihai Eminescu și a fost primul director a instituției care astăzi se numește Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți.
Viața stanga|miniatura|241x241px|Anton Elfinger - Legiunea Academică din Viena (reprezentare satirică din 1848) Ernst Neubauer a urmat liceul în Jihlava (pe atunci oraș germanofon, parte a Imperiului Habsburgic, astăzi oraș ce aparține de Republica Cehă). A studiat apoi dreptul la Universitatea Carolină din Praga și filosofie la Universitatea din Viena. Acolo, el a participat la Revoluția de la 1848-1849 și a fost rănit în martie 1848 în timpul luptelor de stradă. A publicat în ziarul radical Der frei Wiener. În timpul asediului Vienei, el a servit ca aghiotant lui Wenzel Messenhauser și a fost împușcat. Neubauer a fost foarte aproape de a-și pierde viața. Experiența aceasta el a descris-o mai târziu în ciclul de poeme "Legionarul".
În anul 1850 a fost trimis la periferia extremă a monarhiei într-o "Colonie penală educațională" în Bucovina. Promovat la un liceu la Cernăuți, Ernst Neubauer a dezvoltat o vie activitate de învățământ de peste 25 de ani de predare de literatură și de istorie. El a promovat elevi supradotați cum ar fi Karl Emil Franzos și Mihai Eminescu. I-a mai fost profesor și lui Eduard Reiss, viitorul primar al Cernăuților. miniatura|289x289px|Gimnaziul de Stat Chezaro-Crăiesc din Cernăuți miniatura|286x286px|Obergymnasium vom Radautz (actualul Colegiu Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți) Pe lângă activitatea didactică, Neubauer s-a dedicat jurnalismului. În 1862 el a fondat propria tipografie și a editat primul ziar în limba germană din Bucovina, distribuit la nivel național și ziarul oficial "Bucovina", care a fost editat până în 1869. Suplimentul "Duminica în Jurnalul Oficial al Bucovinei" a devenit un forum literar pentru tineri scriitori Bucovina. Printre angajații săi se numărau Iurie Fedkowicz, Isidor Vorobchievici și Ludwig Adolf Staufe-Simiginowicz. După șapte ani de Neubauer e forțat să-și vândă tipografia și casa, pentru a-și achita datoriile. Prima carte publicată de Fedkowicz a fost dedicată lui Neubauer.
A cercetat elementele culturii și dialectului vorbit de huțului, în speranța de a le descoperi originea. De asemenea, în colaborare cu ilustratorul Franz Xavier Knapp, a publicat Bucovina Ilustrată (1857) o colecție de texte cu 18 litografii prin care a promovat peisajul bucovinean în restul imperiului.
În anul 1872 a fost numit director la Liceul din Rădăuți, ce avea să poarte mai târziu numele de Liceul Eudoxiu Hurmuzachi. Ca membru în consiliul școlar el a fost onorat să se retragă în 1884 și s-a dedicat în întregime activității sale literare.
„Din păcate, magnifica lucrare poetică "Ideon" a fost cu greu studiată în termeni literari până astăzi. Lucrările dramatice ale lui Neubauer, care erau reprezentate la Cernăuți în acea vreme, sunt și astăzi uitate: "Fata din Kaliczanka" (1865), "Comerțul pentru suflet și altele" și altele" - Peter Rychlo (profesor de germanistică al Universității din Cernăuți). miniatura|284x284px|Dezvelirea monumentului său funerar din cimitirul Rădăuți - iunie 1891 Neubauer a fost înmormântat la cimitirul municipal din Rădăuți. Piatra sa de mormânt, aflată în cimitirul orașului Rădăuți, a fost declarată monument istoric ().
Opera Cântece patriotice austriece, 1849 Cele patru puncte cardinale ale căsătoriei, în 1855 Cântece din Bucovina, 1855 Povestiri din Bucovina, 1868 Despre Tristan și Isolda, 1876 Prințul Constantin Brâncoveanu, 1877 Ideon, Hamburg 1882
Note
Categorie:Nașteri în 1828 Categorie:Decese în 1890 Categorie:Poeți austrieci