thumb|333px|Bancnotă ucraineană, de 1.000 de karbovaneți, emisă în 1919 thumb|333px|Prima bancnotă pe polimer emisă de România (și în Europa), în 1999, cu valoarea nominală de de lei (ROL), avers Notafilia este partea numismaticii care se ocupă cu studierea și colecționarea bancnotelor.
Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin, cu scopul evitării transportului monedelor metalice. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Monedele metalice sunt reprezentate simbolic pe bancnotele dinasiei Song.
Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de Marco Polo,Marco Polo, Milionul (1958), pp. 92-93 la sfârșitul secolului al XIII-lea.
Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în 1658.
În Franța, primele bancnote au apărut în secolul al XVIII-lea, în legătură cu sistemul lui Law, dar ele au fost precedate de proto-billets (scrisori de schimb), cu mult înainte. Primele bancnote emise de Banque de France (în ) au apărut în 1803.
Colecționarul caută bancnote în stare cât mai bună, pe cât posibil, fără să fie rupte, pliate sau înțepate ori murdare.
Colecționarii de bancnote se numesc notafili.
Etimologie Termenul notafilie este obținut din două elemente: cuvântul latinesc nota „semn de recunoaștere”, „semn distinctiv”, „marcă”, „adnotare”, „notă”G. Guțu, Dicționar latin-român și cuvântul grecesc vechi philos „prieten”.Nouveau dictionnaire étymologique et historique par †Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand
Istoria unui agrement Notafilia cunoaște primele sale dezvoltări la Londra, la mijlocul secolului al XX-lea, când întreprinderea Stanley Gibbson a căutat să-și extindă oferta în materie de filatelie. În 1961, Internationl Bank Note Society (IBNS)Site oficial al IBNS. vede lumina zilei. În Franța, primele cataloage adevărate care repertoriau diferitele cupiuri cât și cotele lor au apărut la începutul anilor 1970, însă referința în materie rămâne ediția anuală a catalogului american „World Paper Money” conceput la origine de numismatul german Albert Pick (numele „Pick” alăturat unei cifre, în general, face referire la o vinietă). Deși notafilia pare recentă, comparată, de exemplu, cu filatelia sau colecționarea de stampe, se poate estima că interesul pentru bancnote a crescut odată cu apariția primelor viniete în culori gravate în tipar adânc, bogat ilustrate, iar aceasta, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Notafilia este legată de numismatică, întrucât colecționarii de monede pot uneori să asocieze cele două pasiuni ale lor care trimit la instrumente de plată, la fel ca și scripofilia, activitate care constă în colecționarea de acțiuni și de obligațiuni perimate.
Primele bancnote românești thumb|Bilet ipotecar de 10 lei, emis în 1877 Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei, de către Ministerul de Finanțe, pentru a obține fondurile necesare susținerii financiare a Războiului de Independență.
La 1 aprilie 1880, este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie.
Criterii de colecționare Bancnotele se pot colecționa după anumite criterii: Tematică (de exemplu: personalități, floră, faună, relief, arhitectură, evenimente etc.) Epocă Suport (hârtie, polimer) Număr de serie Valoare nominală Continente Țări Conservare Erori Supratipar
Gradul de conservare a unei bancnote Există mai multe variante de scări privitoare la starea de conservare a bancnotelor. Oferim, în continuare, una dintre aceste variante: Bancnotă nouă (română: Nouă, UNC, engleză: UNC, franceză: Neuf) Caracteristici: bancnotă ireproșabilă, fără niciun defect de circulație sau de mânuire; este o bancnotă care nu a circulat. Unii colecționari dovedesc acest lucru prin existența în colecția lor a unor bancnote cu serii consecutive. Bancnotă aproape nouă (română: aUNC, engleză aUNC, franceză: pr.Neuf) Caracteristici: ușoare urme de numărare sau un ușor pliu, la margine, ca urmare a strângerii excesive cu banda de hârtie; Bancnotă splendidă (română, franceză: SPL, engleză AU) Caracteristici: O bancnotă splendidă este nouă, dar care a fost pliată, pe mijloc în două, fără ca hârtia să se „spargă”, poate avea un defect minor, ca de exemplu o îndoitură într-un colț, un defect la margine, urmă de înțepare cu ac cu gămălie etc. Bancnotă superbă (română, franceză: SUP, engleză: XF) Caracteristici: Două sau trei urme de înțepături, câteva ușoare îndoituri, dar, cu un aspect general foarte frumos, fără pete importante sau alt defect major. Bancnota trebuie privită cu cea mai mare atenție, întrucât diferența cu o bancnotă FFF este uneori greu de evaluat. Bancnota trebuie privită atât pe avers cât și pe revers, urmele îndoiturilor trebuie să fie curate (dar nu spălate!) Bancnotă foarte foarte frumoasă (română: FFF, engleză: VF, franceză: TTB) Caracteristici: Foarte foarte frumos nu semnifică mare lucru și reprezintă, de multe ori, calitatea de risc, întrucât predispune la contradicții. Cel mai simplu este să se procedeze prin eliminare: o bancnotă frumoasă care nu poate fi clasificată ca superbă este o bancnotă FFF. Bancnota a circulat și are diverse defecte, dar aspectul său general și prospețimea sa sunt conservate; este o bancnotă circulată clasică; Bancnotă foarte frumoasă (română: FF, engleză: F, franceză: TB) Caracteristici: O bancnotă în stare de conservare foarte frumoasă este într-o stare mijlocie și, prin urmare, rămâne „prezentabilă”, fără rupturi mari sau pete importante. Foarte frumoasă este o bancnotă întreagă, care a circulat mult, poate avea numeroase urme de înțepături, îndoituri, adesea murdare, mici despicături, cu defecte la margini, colțuri rotunjite etc. Bancnotă frumoasă (română: F, engleză: G, franceză: B) Caracteristici: este o bancnotă care a circulat mult, cu numeroase urme de înțepături, îndoituri, este murdară, are despicături, dar fără lipsuri importante (fără precizări). Tehnic, puține diferențe față de bancnotele foarte frumoase, aprecierea făcându-se pe aspectul general, sau este vorba de o bancnotă care ar fi FFF, dar are un defect grav. Această calificare este în mod deosebit folosită pentru bancnotele din secolul al XIX-lea. Bancnotă destul de frumoasă (română: DF, engleză: POOR, franceză: AB) Caracteristici: Calitatea DF este minimum acceptabilă pentru o bancnotă. Foarte puțin folosit pentru bancnotele obișnuite, calificativul „destul de frumoasă” este uneori necesar dacă bancnota este pătată grav, în caz de lipsă materială importantă sau o ruptură mare. Acest calificativ se poate potrivi la unele bancnote din secolul al XIX-lea. Calificativul DF este mai răspândit decât M (mediocru), care era folosit mai de mult. Acest din urmă calificativ, M, mai este folosit foarte rar, în cazuri extreme, în care calificativul DF este prea mare.
Glosar
Pagini pe Wikipedia ilustrate cu bancnote
Philippines peso bills Bancnote filippineze, pe Wikipedia în limba engleză Chilean peso Bancnote chiliene pe Wikipedia engleză Argentine peso Bancnote din Argentina pe Wikipedia engleză Australischer Dollar Bancnote australiene pe Wikipedia în limba germană Barbados-Dollar Bancnote din Barbados pe Wikipedia germană Renminbi Yuan Bancnote chinezești, pe Wikipedia germană :fr:Baht, ansamblu de bancnote curente în Thailanda. :fr:Ringgit, Bancnotă de Un Ringgit din Malaysia. :fr:Roupie indienne, Bancnotă de 10 Roupii indiene, portretul lui Gandhi. :fr:René Magritte, articol ilustrat printr-o bancnotă de 500 de franci belgieni. :fr:Nicolae Bălcescu, articol ilustrat prin două bancnote cu valori nominale de 100 de lei, edițiile 1952 și 1966. :fr:Dollar, Bancnotă de un USD. :fr:Yen, bancnote în circulație în Japonia. :fr:Kip, bancnote în circulație în Laos :fr:Kyat, bancnotă de 500 kyat din Birmania Bancnote euro Leu românesc Leu moldovenesc Coroană cehoslovacă Robert Kalina Karl Landsteiner Nicolae Bălcescu Avram Iancu Lucian Blaga Micul prinț
Note
Bibliografie G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983 Nouveau dictionnaire étymologique et historique par †Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Librairie Larousse, Paris, 1977 ISBN 2-03-020210-X Marco Polo, Milionul, cartea minunatelor călătorii ale lui...,Traducere din limba italiană de Romolo Ottone, Editura științifică, București, 1958, 264 p.+10 f.pl. Hans L. Grabowski, Wolfgang J. Mehlhausen: Handbuch Geldscheinsammeln. Ein Leitfaden für Geldscheinsammler und solche, die es werden wollen. Tips, Tricks und Infos vom Fachmann.Gietl-Verlag, Regenstauf 2004, ISBN 3-924861-90-0. Pick, Albert (1994). Standard Catalog of World Paper Money: General Issues. Colin R. Bruce II and Neil Shafer (editors) (7th ed.). Krause Publications. ISBN 0-87341-207-9. Pick, Albert (1990). Standard Catalog of World Paper Money: Specialized Issues. Colin R. Bruce II and Neil Shafer (editors) (6th ed.). Krause Publications. ISBN 0-87341-149-8. Albert Pick: Standard catalog of world paper money. Battenberg, München 1975, ISBN 0-87341-002-5. Edited by George S. Cuhaj: Standard Catalog of World Paper Money, Modern Issues, Vol 3 (1961-Present), ed. a 15-a, Krause Publications, 2009 - Edited by George S. Cuhaj: Standard Catalog of World Paper Money, General Issues, Vol 2 (1368-1960), ed. a 12-a, Krause Publications, 2010 -
Vezi și Bancnotă Monedă Numismatică Faleristică Exonumie Filatelie
Legături externe
Site consacrat colecțiilor de bancnote, de fotografii de bancnote . Monnaies du Monde → Importantă colecție de bancnote din lumea întreagă. Totul despre bancnotele emise de Banca Franței Portal francofon al primei colecții mutualizate de bancnote . Site consacrat notafililor din toate țările care doresc să-și expună în comun bancnotele pentru constituirea celei mai exhaustive colecții pe Internet. Daniel Denis - Expert în bancnote pentru Interpol Catalog al bancnotelor lumii Colecționarul Român: Pagină de Notafilie Allnumis: Catalog de bancnote Magazinuldebancnote: Bancnote pentru colectionari