Noapte pe insula Rodos (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1850 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, după o călătorie efectuată împreună cu amiralul Fiodor Litke pe țărmurile Asiei Mici și în insulele egeene grecești. Ea înfățișează peisajul mediteranean al insulei Rodos, cu o vegetație subtropicală și o arhitectură medievală mixtă occidentalo-otomană, impresionându-i prin ineditul ei pe privitorii contemporani ai artei ruse. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou este un exemplu tipic de peisaj nocturn din lucrările timpurii ale lui Aivazovski, pictor format la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg sub influența directă a curentului romantic, și se află expus în prezent la Muzeul Național de Artă al Republicii Belarus din orașul Minsk.

Descriere Pictura Noapte pe insula Rodos înfățișează peisajul mediteranean al insulei Rodos (o bogată vegetație subtropicală și o arhitectură medievală mixtă ce combină elemente otomane și elemente occidentale din vremea cruciadelor), care era neobișnuit în acea vreme pentru privitorii artei ruse. Acest peisaj este surprins în timpul nopții, permițându-i artistului să creeze pe pânză o atmosferă unică plină de mister a unui colț de lume cunoscut atât prin frumusețea sa naturală, cât și prin istoria sa bogată. În această compoziție, ca și în cele mai multe lucrări ale lui Aivazovski, ies în evidență trei elemente: marea, cerul și lumina. Lumina strălucitoare a lunii pline, înconjurate de nori subțiri și transparenți, se reflectă pe suprafața apei și face vizibil întregul peisaj. Reflexiile nocturne în apa mării a razelor de lună, ce străbat prin norii străvezii, sunt redate de artist „cu o precizie aproape iluzorie, înșelătoare” și creează un efect magic profund, caracteristic romantismului. Nu se observă figuri umane, dar deplasarea lină pe apa mării a unei corăbii cu pânzele ridicate sugerează prezența omului și îi stimulează pe privitori să-și imagineze povești marinărești. Lipsa din cadru a figurilor umane simbolizează, ca și în alte lucrări ale lui Aivazovski, lipsa de însemnătate a omului în fața imensității naturii.

Compoziția lucrării se caracterizează prin echilibru structural, în care cerul și marea sunt separate de o linie orizontală, și prin dinamismul creat de reflectarea luminii lunii în apa calmă a mării. Aivazovski a folosit o paletă de culori vibrante, în care predomină variantele subtile de albastru, de la tonurile întunecate ale mării până la tonurile deschise ale cerului luminat de lună. Potrivit istoricului de artă Nadejda Usova, directorul adjunct pentru cercetare științifică și educațională al Muzeului Național de Artă al Republicii Belarus, „cu câteva tușe precise de pensulă, el [artistul – n.n.] împrăștie reflexiile luminii lunii pe valurile de coastă, creând o cale luminată de lună, întreruptă de crestele valurilor și înfățișată în așa fel încât jocul luminii pe apă conferă licăriri și sclipire întregii compoziții”.

Peisajul nocturn al insulei Rodos, creat de Aivazovski, combină într-un mod poetic senzația de pace profundă adusă pe pământ de căderea nopții cu emoția provocată de imaginea mării nemărginite și se remarcă prin caracterul său patetic. Pictura lui Aivazovski îi face pe privitori să admire frumusețea naturii și, în același timp, îi îndeamnă la o contemplare filozofică a misterului nopții. Noapte pe insula Rodos are dimensiunile de 121 x 192 cm.

Istoric

Ideea de a realiza această pictură i-a venit lui Aivazovski (1817–1890) după o călătorie pe țărmurile Asiei Mici și în insulele Arhipelagului grecesc, pe care pictorul a făcut-o, împreună cu amiralul Fiodor Litke, în primăvara anului 1845. Reîntors în Rusia în 1844, cu doi ani mai devreme, după ce urmase studii în Italia începând din 1840, Aivazovski fusese numit pictor al Statului Major al Forțelor Navale Ruse, slujbă care i-a permis să călătorească cu flota militară rusă și să urmărească exercițiile acesteia. Amiralul Litke conducea o expediție geografică de-a lungul coastei Mării Negre și prin Marea Egee, care-l avea ca oaspete de seamă pe Marele Duce Constantin Nicolaevici (1827–1892), al doilea fiu al țarului Nicolae I (1825–1855) și fratele mai mic al viitorului țar Alexandru al II-lea (1855–1881), după ce condusese anterior, în vara anului 1836, o expediție maritimă de câteva luni în Golful Finlandei, în care Aivazovski îl însoțise, de asemenea, pe marele duce Constantin. În cursul expediției din 1845, călătorii au poposit pe coastele Anatoliei, Levantului și insulelor egeene Chios, Creta, Lesbos, Patmos, Rodos și Samos și în orașele Mytilene, Sinop și Smirna. Cu acel prilej, Aivazovski a vizitat pentru prima dată Constantinopolul, fiind captivat de frumusețea orașului și afirmând entuziasmat într-o scrisoare din 16 martie 1846 către contele că „probabil că nu există nimic mai măreț în lume decât acest oraș, unde atât Napoli, cât și Veneția sunt uitate”. Călătoria a fost „extrem de plăcută și interesantă”, iar artistul a făcut sute de în creion ale orașelor de pe coastele insulelor Chios, Creta și Rodos, precum și schițe de peisaje din Constantinopol și din ținuturile Levantului, pe care le-a adus cu el la Feodosia și care i-au servit timp de mulți ani ca subiecte de inspirație pentru tablourile viitoare, inclusiv pentru Noapte pe insula Rodos. Jurnalul Marelui Duce Constantin Nicolaevici descrie locurile vizitate de călători și îl menționează adesea pe Aivazovski, consemnând, spre exemplu, că artistul a făcut schițe ale unor momente din cursul călătoriei sau că a fost încântat de tabieturile pitorești ale turcilor.

Aivazovski a pictat Noapte pe insula Rodos în anul 1850, înfățișând orașul Rodos „cu turnurile sale înalte de pe coastă” într-o notă mai romantică, care îi fusese conferită stilului său artistic de căsătoria în 1848 cu guvernanta engleză Julia Iakovlevici Graves. Această influență se observă, de asemenea, în pictura Dimineață cețoasă și în diverse scene din seria „Ciumaki”. Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu a reprodus imagini din propriile schițe, pe care le realizase în 1845, ci s-a folosit de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:

Artistul rus a călătorit la Paris în toamna anului 1856 pentru a participa la o expoziție mondială de artă organizată acolo și a pictat în lunile următoare aproximativ 25 de tablouri. Pictura Noapte pe insula Rodos a fost expusă atunci la Paris, alături de alte două picturi mai vechi (Furtună la Muntele Athos și O mare calmă în largul țărmurilor Asiei Mici) și de alte patru tablouri din seria „Bogățiile Rusiei”, pe care artistul le pictase acolo în iarna anului 1856. Ziarele franceze au publicat cronici elogioase în care au evidențiat talentul artistului rus. Cu ocazia expoziției, artistul rus a întâlnit o serie de personalități ale epocii, printre care s-a aflat compozitorul italian Gioacchino Rossini. Ziarele franceze au publicat cronici elogioase în care au evidențiat talentul artistului rus. Pentru aceste lucrări, Aivazovski a fost acceptat ca membru în Legiunea de Onoare, devenind primul artist rus care a primit acest ordin. Toate picturile expuse atunci de Aivazovski (inclusiv Noapte pe insula Rodos), precum și restul picturilor realizate în acea iarnă la Paris, au fost cumpărate de colecționari și au rămas în străinătate.

Noapte pe insula Rodos se află în prezent în colecția Muzeului Național de Artă al Republicii Belarus din orașul Minsk și a fost expusă acolo în perioada 6 ianuarie – 6 februarie 2010 în cadrul proiectului „Expoziția unui singur tablou” (). Această pictură a fost inclusă, alături de alte 12 tablouri ale lui Aivazovski și de tablouri ale altor pictori marini, în vara anului 2017 și în perioada 3 aprilie – 1 iulie 2018 în cadrul expoziției „Aivazovski și pictorii marini” ().

Note

Legături externe

Categorie:Picturi din 1850 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi nocturne Categorie:Rodos Categorie:Picturi aflate la Muzeul Național de Artă al Republicii Belarus