Departamentul Essonne este un departament francez situat la sud de Paris, în regiunea Île-de-France. Este parțial integrat în aglomerația pariziană și își trage numele de la râul Essonne, al cărui curs traversează teritoriul departamentului pe un ax sud-nord până la confluența sa cu Sena.
Oficial creat la 1 ianuarie 1968 prin divizarea fostului departament Seine-et-Oise, acesta poartă codul Insee și codul poștal 91 și acoperă un teritoriu de 1.804 km², fiind locuit în 2022 de 1.324.546 de persoane. Reședința sa este Évry-Courcouronnes (Évry până la sfârșitul anului 2018).
Geografie Localizare Departamentul Essonne este situat în regiunea Île-de-France, iar 40% din teritoriul său este integrat în aglomerația pariziană. Din punct de vedere geologic, acesta aparține Bazinului Parisian. Patru regiuni naturale se întind pe teritoriul său, fiind delimitate de cursuri de apă.
Pe două treimi din nord-vestul departamentului, la vest de râul Essonne și la nord de Louette , se află regiunea Hurepoix. În sud-vest, delimitată de Louette și Essonne, se întind vastele câmpii ale Beauce. În extremitatea sud-estică, aproximativ în valea râului École , se află Gâtinais-ul francez, iar în nord-est, pe malul drept al Senei, începe podișul Brie.
Acest teritoriu fertil prezintă și astăzi un peisaj foarte diversificat: o urbanizare relativ densă în centrul-nord, în zona râurilor Orge , Sena și Essonne, existența simultană a târgurilor, a culturilor horticole și a spațiilor împădurite protejate în văi, precum și vaste suprafețe de mari culturi cerealiere pe platourile din vest și sud, unde se află sate. În 2003, aproximativ 78% din teritoriu era încă considerat zonă rurală.
Aceste râuri și pâraie au săpat substratul sedimentar al teritoriului, caracteristic Bazinului Parisian, compus în principal din nisip, marne și calcar, fiind pe alocuri completat de argilă, ghips și cretă sau compactat pentru a forma gresia silicioasă (meulière).
Relieful se desfășoară sub forma unui vast podiș în jumătatea vestică a departamentului, care coboară în pantă lină spre câmpia Senei în nord-est, fiind străbătut de văi mai mult sau mai puțin adânci.
Cel mai înalt punct al departamentului se află la 178 de metri, în Pecqueuse, în timp ce cel mai jos punct este situat pe malul Senei, la 31 de metri, în Vigneux-sur-Seine.
Cel mai jos punct se află, de altfel, la granița cu departamentul vecin din nord și nord-est, Val-de-Marne, în timp ce platoul vestic se întinde de la Hauts-de-Seine, în nord-vest, până la Eure-et-Loir, în sud-vest, trecând prin Yvelines, la vest.
La sud, Beauce acoperă o mare parte din nordul departamentului Loiret, fiind completată de Gâtinais, care se extinde și spre sud-est, în Seine-et-Marne. La est, podișul Brie constituie peisajul tipic al aceluiași departament Seine-et-Marne.
În prezent, comunele situate la extremitățile cardinale ale departamentului sunt Bièvres la nord, Varennes-Jarcy la est, Angerville la sud și Chatignonville la vest.
Centrul geografic al departamentului este situat în comuna Lardy, la marginea pădurii Célestins (48° 31′ 30″ N, 2° 15′ 00″ E).
Pe lângă prefectura Évry-Courcouronnes și centrele administrative Corbeil-Essonnes, Étampes și Palaiseau, mai multe orașe se remarcă în departament prin importanța lor istorică, culturală, economică și administrativă. Printre acestea se numără Arpajon, Dourdan, La Ferté-Alais, Milly-la-Forêt și Montlhéry.
Aceste orașe sunt conectate la rețeaua de infrastructuri de transport care traversează departamentul, formată din drumurile naționale 118 în nord-vest, 20 în centru, 7 în est, 6 în nord-est și 104 de la vest la est, autostrăzile A10 de la nord la sud-vest și A6 de la nord la sud-est, rețeaua expres regională din Île-de-France, cu liniile B în nord-vest, C în centru și D în est, liniile de autobuz și aeroportul Paris-Orly, situat în nordul departamentului, la granița cu Val-de-Marne.
Hidrografie Departamentul Essonne este traversat de numeroase cursuri de apă de dimensiuni și importanțe variate. În primul rând, fluviul Sena străbate nord-estul teritoriului, intrând dinspre est la Le Coudray-Montceaux și parcurgând douăzeci și patru de kilometri până la Vigneux-sur-Seine.
Mai mulți afluenți ai Senei traversează departamentul. Pe malul drept, râul Yerres străbate șaptesprezece kilometri în Essonne, între Quincy-sous-Sénart și Crosne, înainte de confluența sa situată în departamentul Val-de-Marne, la Villeneuve-Saint-Georges.
Pe malul stâng, râul École traversează o scurtă porțiune în sud-est, între Oncy-sur-École și Soisy-sur-École, confluența sa fiind situată în Seine-et-Marne, la Saint-Fargeau-Ponthierry. Râul Essonne intră în departament prin sud, la Boigneville, și se varsă în Sena la Corbeil-Essonnes, după un traseu de patruzeci și patru de kilometri.
Râul Orge își începe cursul în Essonne la Dourdan și se varsă în Sena la Viry-Châtillon și Athis-Mons, după ce străbate patruzeci și unu de kilometri. Râul Bièvre face o scurtă incursiune în extremitatea nord-vestică a departamentului, între Bièvres și Verrières-le-Buisson.
Mai mulți sub-afluenți ai fluviului Sena sunt distribuiți pe teritoriul departamentului.
La extremitatea nordică, râul Sygrie izvorăște de pe platoul Vélizy și se varsă în Bièvre pe malul stâng. În nord-vest, râul Yvette , alimentat de Mérantaise , Vaularon și Rouillon , modelează valea Chevreuse. În vest, râurile Salmouille și Rémarde , alimentate de Prédecelle , coboară de pe platoul Limours. Pe malul drept, râul Renarde își are originea în Beauce.
În sud, râul Juine , alimentat de Louette și Chalouette , se varsă în Essonne pe malul stâng. În extremitatea nord-estică a departamentului, râul Réveillon se varsă în Yerres, la Yerres.
Mai multe lacuri și întinderi de apă, naturale sau artificiale, sunt distribuite pe teritoriul departamentului.
Pe malul Senei se află lacul Viry-Châtillon, lacul Draveil și lacul Vigneux-sur-Seine. Pentru reglarea și retenția apelor, lacul Saulx-les-Chartreux și bălțile de la Saclay sunt astăzi zone protejate.
De asemenea, lacul Vert-le-Petit, lacul Tigery, bălțile Veyssière și Trévoix, precum și lacul Montalbot contribuie la patrimoniul hidrografic al departamentului.
În cele din urmă, departamentul este traversat de la sud la nord de apeductele Vanne și Loing, care, prin prelungirea sa formată de apeductele Arcueil și Cachan și de rezervorul Montsouris, asigură alimentarea Parisului cu apă potabilă.
În Essonne, acesta își începe traseul complet subteran la Soisy-sur-École (48° 28′ 47″ N, 2° 30′ 15″ E) și traversează comunele Champcueil, Chevannes, Mennecy, Ormoy, Villabé, Lisses, Courcouronnes, Ris-Orangis, Grigny, Viry-Châtillon, Savigny-sur-Orge și Paray-Vieille-Poste, unde părăsește teritoriul departamental trecând pe sub aeroportul Paris-Orly (48° 43′ 15″ N, 2° 21′ 28″ E).
Relief și geologie
Departamentul Essonne ocupă un teritoriu cu o pantă relativ lină, coborând de la Beauce, în sud-vest, spre valea Senei, în nord-est.
Cel mai înalt punct al departamentului se află în vest, pe teritoriul comunei Pecqueuse, la o altitudine de 178 de metri, în locul numit Chaumusson, în apropierea fostei linii feroviare Paris - Chartres prin Gallardon (48° 39′ 20″ N, 2° 04′ 49″ E). Cel mai jos punct se află la 31 de metri altitudine, la Vigneux-sur-Seine, lângă stația de epurare de pe malul Senei (48° 43′ 26″ N, 2° 26′ 08″ E).
Jumătatea sudică a departamentului este ocupată de vastul podiș al Beauce, străbătut de văile râurilor Essonne și École în est, Juine în centru și Orge în nord-vest.
Nord-vestul departamentului alternează între platouri și văi adânci, cu, de la sud la nord: platoul Limours, mica vale a râului Salmouille, platoul Courtabœuf, valea adâncă a râului Yvette, platoul Saclay, valea adâncă a râului Bièvre (afluent al Senei) și, în final, contraforturile platoului Villacoublay.
Nord-estul departamentului este ocupat de câmpia râurilor Sena, Essonne și Orge, cu un relief relativ puțin pronunțat până la albia fluviului. Pe malul drept al Senei începe platoul Brie, traversat de valea puțin adâncă a râului Yerres.
Din punct de vedere geologic, departamentul Essonne este integrat în Bazinul Parisian, având un substrat relativ omogen pe întreg teritoriul, cu unele variații între sud și nord-est.
În sud-est, substratul este format din straturi succesive de nisip de Fontainebleau și calcar. În nord-vest și în est, calcarul este înlocuit de marnă, iar în văile râurilor Yvette și Bièvre, nisipul compactat formează blocuri de gresie silicioasă (meulière).
În centrul teritoriului, ghipsul se amestecă cu calcarul și marnele. În valea râurilor Essonne și Orge, se adaugă un strat de argilă cu silex, iar în extremitatea estică, în Gâtinais, la adâncime, apare un strat de cretă.
La nord-est de Sena, platoul Brie este alcătuit din straturi succesive de marne, nisip și calcar.
Departamente limitrofe
Climă Clima din Essonne este măsurată la stația meteorologică departamentală din Brétigny-sur-Orge (48° 35′ 40″ N, 2° 19′ 11″ E), situată aproximativ în centrul teritoriului, la o altitudine de 78 de metri, într-o zonă geografic reprezentativă.
Totuși, variații relativ semnificative pot fi observate pe baza datelor colectate de la stații meteorologice din departamentele limitrofe, precum Orly și Vélizy-Villacoublay în nord, Melun în est, Trappes și Chartres în vest, iar Orléans în sud.
Departamentul Essonne, situat în Île-de-France și în Bazinul Parisian, se caracterizează printr-un climat oceanic degradat, influențat în principal de regimurile atmosferice din vest - sud-vest, cu ierni răcoroase și veri blânde.
Această configurație climatică se traduce printr-o frecvență ridicată a precipitațiilor, cu aproximativ 160 de zile de ploaie pe an. Paradoxal însă, Essonne se numără printre departamentele cele mai „uscate” din Franța, acest termen fiind relativ la cantitatea totală de precipitații primite. Astfel, la stația meteorologică departamentală din Brétigny-sur-Orge se înregistrează doar 598,3 mm de precipitații pe an, comparativ cu 770 mm la Nisa sau 660 mm la Toulouse.
Precipitațiile sunt totuși bine distribuite pe tot parcursul anului, deși vara se caracterizează prin ploi sub formă de averse torențiale scurte, dar intense.
Durata anuală de expunere la soare este conformă cu valorile medii înregistrate la nord de Loara, însumând 1.798 de ore pe an, cu un maxim de soare în luna iulie și un minim în decembrie.
Temperaturile din Essonne sunt caracteristice câmpiilor din Bazinul Parisian, cu valori medii în ianuarie cuprinse între 0,7 °C și 6,1 °C și în iulie între 13 °C și 24,5 °C, conform măsurătorilor efectuate la Brétigny-sur-Orge.
Temperatura medie anuală este de 10,8 °C, cu o medie maximă de 15,2 °C și o medie minimă de 6,4 °C. Luna cea mai caldă este iulie, cu o medie maximă lunară de 24,5 °C, iar cea mai rece este ianuarie, cu o medie minimă de 0,7 °C.
Influența climatului continental determină, totuși, variații semnificative și extreme de temperatură. Astfel, cea mai ridicată temperatură înregistrată a fost de 38,2 °C, pe 1 iulie 1952, iar cea mai scăzută, de −20,6 °C, pe 8 ianuarie 2010.
De remarcat că temperaturile minime sunt în mod constant mai ridicate cu unu până la două grade Celsius în nordul departamentului, datorită densității urbane mai mari.
Transporturi
Departamentul dispune de o rețea importantă de infrastructuri de transport de anvergură națională, incluzând drumuri parțial moștenite din epoca romană și din Vechiul Regim, linii feroviare majore și un aeroport internațional.
Transport aerian Situat în proporție de 60% din suprafața sa în extremitatea nordică a departamentului, aeroportul Paris-Orly reprezintă un nod important al transportului aerian. Este al doilea aeroport ca mărime din Franța, cu un trafic de aproximativ 29,6 milioane de pasageri și 231.000 de mișcări aeriene în anul 2015.