Octav Vorobchievici (n. 19 aprilie 1896 , Bârlad – d. 7 aprilie 1987, Roșiorii de Vede) a fost ofițer de carieră, diplomat, scriitor român.
Biografie
19 aprilie 1896 - Se naște la Bârlad Octav Vorobchievici, fiul lui Constantin Vorobchievici (1866-1908 – profesor, licențiat și doctor în litere și filosofie în Austria) și al Aristeei Vorobchievici, născută Manoliu (1876 - apr.1940). Tatăl - descendent al unei vechi familii bucovinene, iar mama - bârlădeancă. S-au căsătorit la 11 iunie 1895. 4 mai 1897 - Se naște al doilea copil al familiei, Victor (1897-1941) mai târziu doctor în drept la Paris. Suferă de inimă întreaga viață, cauză din care și moare destul de tânăr. cca 1901 - Familia se mută din Bârlad, unde tatăl era profesor, la Ploiești, după refuzul lui C.V. de a primi o catedră în București, conform tilului de doctor și studiilor. Până la moarte, în 1908, C.V. va funcționa ca profesor de germană la liceul Sf.Petru și Pavel din Ploiești. 1904 - Octav Vorobchievici începe cursul primar la Ploiești. 1908-1914 - O.V. urmează primele 6 clase de liceu la liceul Sf.Petru și Pavel din Ploiești. oct. 1908 - Moare la Ploiești, în urma unei pneumonii, tatăl lui Octav Vorobchievici, profesorul Constantin Vorobchievici. (În fapt soția suferise un avort, iar el, într-o pauză a alergat acasă pentru a se convinge că e bine. Era vânt, a transpirat și a răcit foarte puternic. Pneumonie. În lipsa antibioticelor, boala îi va fi fatală.) august 1914 - Declanșarea primului război mondial. România se declară neutră. O.V. se înscrie la Școala de Ofițeri din București, răspunzând astfel, după puterile lui, momentului istoric și sfaturilor tatălui său dispărut, care și-a educat fiii într-un puternic simțământ patriotic. 1 iulie 1916 - Octav Vorobchievici primește întâia tresă de ofițer. august 1916 - România intră în război alături de Antantă, declarând război Imperiului Austro-Ungar, în speranța întregirii țării. 15 august 1916 - Octav Vorobchievici cade grav rănit pe câmpul de bătaie de la Turtucaia. Ca prin minune nu-și pierde piciorul, care era cât pe ce să-i fie amputat într-un spital militar din București. După ieșirea din spital revine pe front. 31 dec. 1916 - În noaptea de ajun, după ce a parcurs Dobrogea, câmpia, subcarpații, trece cu rămășițele regimentului său ialomițean prin Bârladul natal, prin fața porții sorei mamei lui, soția lui Vasile D. Vasiliu – fratele prefectului de atunci al județului Tutova, Grigore Vasiliu. Nu îndrăznește să intre nici măcar în curte, jenat de murdărie și păduchi, deși se aflau acolo mama și fratele lui. Aceștia au aflat mult mai târziu de această grozavă ispravă a tânărului de 20 de ani… primăvara 1917 - După secerătorul tifos exantematic din cumplita iarnă a lui 1917, care nu l-a ocolit nici pe Octav Vorobchievici, regimentul pleacă din tabăra vasluiană Scânteia spre sud, unde va participa la bătălia de la Mărășești.
toamna 1917 - Primește a doua tresă de ofițer. Face parte din Regimentul 63/79 Infanterie. Noaptea de 17-18 sept. 1917 - Octav Vorobchievici conduce un pluton de patrule și capturează doi prizonieri. 25 oct.-7 nov. 1917 - Se află la Bârlad într-o permisie pentru fapta de mai sus (mai târziu va fi decorat pentru ea). 25 ian. 1918 - Primește ordinul Coroana României cu spade și titlul de Cavaler (“făcând parte din Regimentul 63/79 Infanterie, pentru curajul și iscusința cu care a condus plutonul de patrule, capturând și prizonieri, în noaptea de 17-18 sept. 1917”). 1919 - După război devine instructor la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie “Principele Carol” din Sibiu. 1920 - Apare lucrarea Armata noastră și ceea ce trebuie să facem pentru ea, Chișinău, 48 pag. 21 sept.1922 - Se căsătorește cu Lucia Pârvanovici, fiica lui Theodor și Maria Pârvanovici, din Pitești. Th.P. era cofetar și avea în Pitești o proprietate mare, pe str. Teiuleanu 13, precum și o vie de 3,5 ha la Văleni Podgoria - Argeș. Provenea dintr-o familie boierească veche, care, cu 3 generații în urmă, venise din Serbia și se stabilise în Pitești. O parte din familie a rămas în Bulgaria. Un descendent era profesor de limba franceză la Universitatea din Sofia după cel de al doilea război mondial. Lucia Pârvanovici (7 feb.1901-7 apr.1987) s-a despărțit de Octav Vorobchievici după 22 de ani de căsătorie. Au rămas însă în relații foarte bune și au trecut în neființă amândoi în aceeași zi, la interval de 5 ore. ~ iulie 1923 - Aflată la Paris, mama lui O.V., Aristeea V., în urma unui anunț în ziar, îi cunoaște la legația Afghanistanului pe părinții reginei Soraya, soția regelui Amanullah al Afghanistanului. Tatăl suveranei era ministru de externe. Aceștia sunt de acord ca ea să-i însoțească la Cabul pentru a o îndruma pe regină asupra manierelor, obiceiurilor și îmbrăcăminții europene. Timp de 5 ani, Aristeea V va trăi la curtea regală afghană și, în 1928 va face o călătorie pe 3 continente cu regele, regina și o mare suită. Vor vizita India, Egipt, Italia, Franța, Anglia, Germania, Polonia, Rusia, Persia, Turcia. La revenirea la Cabul, în toamna anului 1928, poporul s-a răsculat împotriva tendin-țelor de modernizare impuse de suveran. După o perioadă de rezistență, regele și familia se refugiază în Italia și nu va mai reveni niciodată în Afghanistan. Memoriile Aristeei din acești ani fabuloși, intitulate Caravana afghană, crezute pierdute timp de 60 de ani, au fost găsite de nepotul ei, ing. Vladimir Vorobchievici în anul 2002 și publicate în foileton în revista de cultură Axioma din Ploiești în 16 numere în perioada 2004-2005 și în volum în anul 2006. 15 sept.1923 - Căpitanul Octav Vorobchievici primește medalia Victoria a marelui război pentru civilizație 1916-1921. 1 oct. 1923 - Se naște la Pitești, în casa din str. Teiuleanu 13 a familiei Pârvanovici, fiica lui Octav Vorobchievici și a Luciei Vorobchievici, botezată Octavia-Ana. ian…feb 1924 - Familia se mută la Câmpulung Muscel, la garnizoana orașului și locuiește în gazdă la părinții lui Leonard, celebrul tenor. Acesta o plimba în brațe pe micuța Octavia, spre disperarea mamei ei, care îl știa grav bolnav de plămâni, cauză din care marele artist va și muri, în dec. 1928. martie 1924 - Octav Vorobchievici este transferat la garnizoana de la Ismail, în calitate de căpitan, regimentul 28 Infanterie. 16 apr. 1925 - Primește ordinul Coroana României în gradul de ofițer, regimentul 28 infanterie Ismail. 1926 - Apare piesa de teatru Drumul codrului, 24 pag., scene de război. A fost jucată de prieteni și membrii familiei. 1927-1928 - Octav Vorobchievici urmează cursurile Școlii Superioare de război din București. Președintele comisiei de admitere este generalul Ion Antonescu, care va fi și director de studii pe perioada acestei școlarități În perioada 1927-28, O.V. locuiește cu familia în cartierul Lemaître, pe str. Elena Cuza, cu chirie la un cizmar, om foarte harnic și cumsecade. Condițiile de locuit sunt extrem de modeste. 23 iulie-23 august 1928 - Ion Antonescu va merge cu elevii lui într-o călătorie în Polonia. (În 1931, O.V. își va publica impresiile în volumul Polonia, vecina necunoscută de la miazănoapte). toamna 1928 - Recomandat de generalul Ion Antonescu și în urma unui concurs, O.V. devine bursier al Ecole Militaire din Paris. Familia va locui o scurtă perioadă în centru, într-un apartament extrem de luxos, apoi pe rue Vaugirard și, în fine, la Meudon Val Fleuri, în sud-vestul Parisului, întrucât fetița avea probleme de sănătate. În acea vreme, indemnizația unui elev străin la prestigioasa școală era la nivelul soldei unui general francez… feb. 1929 - Revine din Afghanistan Aristeea Vorobchievici, mama lui Octav. 10 mai 1929 - Prin Decretul nr. 1451 din 7 mai, Octav Vorobchievici este numit maior. 19-31 mai 1929 - Octav Vorobchievici face o călătorie pentru tactica generală – Stat Major – pe timpul studiilor în Franța. (În 1931 își va publica impresiile în volumul Între Verdun și luminișul Armistițiului) 2 august 1930 - O.V. primește Brevetul de la Ecole Militaire în urma terminării studiilor. toamna 1930-toamna 1931 Octav Vorobchievici se află în garnizoana Sibiu, împreună cu familia. Vor locui cu chirie la familia Schiau, pe str. Rațelor nr.1 (azi str. Moș Ion Roată, în centrul orașului). toamna 1931 - O.V. devine ofițer de stat major în Marele Stat Major al armatei române, al cărui șef este generalul Ion Antonescu. Familia Vorobchievici locuiește cu chirie în București pe Bd. Cuza nr.55, iar din toamna lui 1934 într-un apartament cumpărat de soție și sora acesteia, Ortansa Pârvanovici, în Șos. Ștefan cel Mare nr. 218, bloc E, etajul I, apartament naționalizat în 1950 de regimul comunist, ca și casa din Pitești și via din Văleni Podgoria. Ambele apartamente vor fi demolate în anii 70 - 80. toamna 1931 - Octav Vorobchievici devine redactor la România Militară, colaborator la Adevărul literar, Revista fundațiilor, etc. Este membru fondator al Asociației scriitorilor militari. 1931 - Apare volumul Doi ani de garnizoană la Paris, Sibiu, Tiparul Școlii de Infanterie, 250 pagini. Descrie perioada oct. 1928 - aug. 1930 în care a urmat cursurile prestigioasei Ecole Militaire, cu multe incursiuni în istoria Franței și a Parisului. 1931 - Apare lucrarea Educația ostășească în unitate. 1931 - Apare volumul Între Verdun și luminișul Armistițiului, Tiparul Școlii Speciale de Cavalerie, Sibiu, 250 pagini (Subintitulat “Pe urmele bătăliilor din 1914-1918 cu un grup de ofițeri a 13 armate, colegi la Școala Superioară de război din Paris, în vara lui 1929”). 1931 - Apare lucrarea Polonia, vecina necunoscută de la miazănoapte, București, Tiparul Școlii de Război, 51 pagini. (Note din călătoria Școlii Superioare de război române în Polonia, în vara anului 1928). 1933 - Apare volumul Arta comandamentului în război, București, 111 pagini. 1933 - I se publică O forță militară pentru Societatea națiunilor, București, 19 pagini. Este un extras din conferința ținută la Marele Stat Major la 14 noiembrie 1933. Societatea Națiunilor este actualul ONU. Articolul prezintă argumentele pro și contra ideii constituirii unei armate proprii acestui organism internațional. 1934 - Apare volumul Noaptea minaretelor, la Editura Cartea Românească, 190 pagini. Timp de 30 de zile, în intervalul august-septembrie 1934, a parcurs în lung și în lat cadrilaterul, încercând să descrie viața turcilor din orașe și din sate, obiceiurile, istoria lor acolo. 1934 - Apare volumul Hotar de țară, Ed. Cartea Românească, 255 pagini, roman de război. Acțiunea, în mare parte autobiografică, narată chiar la persoana întâia, se petrece în primul război mondial, într-o fortăreață de pe malul Nistrului, la hotarul cu Rusia Sovietică. Se încheie odată cu sfârșitul războiului, cu trecerea refugiaților și statornicirea hotarului. Trebuia să urmeze și un volum al II-lea. 5 dec. 1935 - I se acordă maiorului Octav Vorobchievici din Marele Stat Major Semnul Onorific pentru serviciul militar de 25 de ani sub drapel românesc. 1935 (de cercetat când a apărut revista) - Fondator și redactor al revistei Lumea militară ilustrată, organ al Asociației scriitorilor și autorilor militari români, revistă în redacția căreia lucrează până la plecarea în Peninsula Iberică. În nr. 6-7 (iulie-august 1935) publică articolul Supremația puterii politice, pag.51-61 (ar trebui cercetată colecția revistei). 1937 - Apare lucrarea Banatul, Tipografia Bucovina, 115 pag. Monografie foarte completă a acestui pământ românesc. 1937 - Apare volumul La noi în Bucovina, Editura Bucovina, 350 pagini. Ilustrat de verișoara lui, desenatoarea și sculptorița Mariana Crețu- Medeleni, cartea este o minunată frescă a istoriei și sufletului acestui sfânt pământ românesc. 1937 - O.V. este trimis ca observator militar al războiului generalilor din Spania, apoi curând este acreditat atașat militar regal în Portugalia. 1 august 1938 - Este acreditat atașat militar regal în Spania și Portugalia 1 sept. 1938 - Călătorește de la Hamburg la Lisabona cu vasul Cap Arcona (care pleacă apoi spre Buenos Aires).