Joseph Barbera (n. 24 martie 1911, Manhattan, New York – d. 18 decembrie 2006, Los Angeles, California) a fost un animator, regizor, scenarist și producător de filme de animație american de origine siciliană, ale cărui personaje animate sunt urmărite de milioane de fani din întreaga lume.
Anii tinereții i-a petrecut în New York City, unde a urmat cursurile Liceului Erasmus și unde și-a început cariera. După ce a prestat diverse meserii, printre care și cea de funcționar bancar, Barbera s-a angajat la studioul de animație Van Beuren Studios în 1932, iar, în 1936, s-a angajat la Terrytoons. În anul 1937 s-a mutat în California, unde l-a cunoscut pe William Hanna, în timp ce lucra la studiourile Metro-Goldwyn-Mayer (MGM). Cei doi au început să colaboreze, iar în anul 1957 au fondat Hanna-Barbera Productions, Inc., care a devenit unul din cele mai de succes studiouri de filme de animație, producând seriale animate precum Familia Flintstone, Huckleberry Hound, Familia Jetson, Scooby-Doo, Ștrumfii și Ursul Yogi. Cel mai de succes proiect al lor sunt filmele de animație din seria Tom și Jerry. În anul 1967 studioul Hanna–Barbera a fost achiziționat de către Taft Broadcasting pentru suma de 12 milioane de dolari, cei doi rămânând, însă, conducătorii companiei până în 1991, an în care studioul a fost vândut companiei Turner Broadcasting System, care, la rândul ei, a fuzionat în 1996 cu Time Warner, deținătorii companiei Warner Bros.. Hanna și Barbera au rămas în cadrul companiei și au activat pe post de consilieri.
Hanna și Barbera au câștigat șapte premii Oscar și opt premii Emmy. Filmele lor de animație au devenit simboluri culturale, iar personajele acestora au fost folosite și în alte materiale media precum filme, cărți sau reviste și au fost, de asemenea, transformate și comercializate ca jucării, articole vestimentare etc. Filmele lor de animație au fost vizionate la nivel global de peste 300 de milioane de persoane și au fost traduse în peste 20 de limbi.
Biografie Joseph Barbera s-a născut la 24 martie 1911 pe strada Delancey Street, nr. 10, din cartierul Mica Italie din Manhattan, New York, fiind primul copil al cuplului Vincent Barbera și Frances Calvacca, descendenți sicilieni, și a crescut vorbind italiana. Când a avut patru luni, familia s-a mutat în Flatbush (Brooklyn, New York). A avut doi frați mai mici, Larry și Ted, care au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Larry a luat parte cu Armata Statelor Unite ale Americii la invadarea Siciliei, iar Ted a fost un pilot în Forțele Aeriene ale Statelor Unite și a luptat în Campania din Insulele Aleutine. Tatăl lui Barbera, Vincent, a fost un prosper deținător a trei frizerii, dar a risipit averea familiei la jocuri de noroc și i-a părăsit când Barbera avea 15 ani, iar unchiul din partea mamei, Jim, a devenit modelul tatălui.
Barbera și-a arătat talentul la desen încă din clasa I. A absolvit liceului Erasmus Hall High School din Brooklyn în 1928.English, Merle. "Brooklyn Diary. Portrait of The Cartoon Artist As a Young Man" , Newsday, 22 septembrie 1991. Accesat la 22 octombrie 2009. „Dar amintirile la care ține cel mai mult sunt cele din perioada liceului [Erasmus Hall High School], pe care l-a absolvit în 1928.” În perioada liceului, Barbera a câștigat mai multe titluri la box, iar Al Singer, campion mondial la box la categoria semi-ușoară, i-a fost impresar, dar și-a pierdut repede interesul pentru acest sport. În 1935 s-a căsătorit cu iubita sa din liceu, Dorothy Earl, împreună cu care erau cunoscuți în școală ca „Romeo și Julieta”. S-au despărțit temporar când Barbera a plecat în California, apoi s-au împăcat, dar au fost pe punctul de a se separa din nou când au descoperit că Dorothy era însărcinată cu primul lor copil. În cele din urmă au divorțat în anul 1963, iar la puțin timp după divorț, Barbera a cunoscut-o pe cea care avea să fie a doua soție, Sheila Holden, la restaurantul Musso & Frank, unde Sheila era contabilă și casieră. Spre deosebire de Dorothy, care prefera să stea acasă cu copii, Sheilei îi plăcea viața socială a Hollywood-ului la care Barbera participa frecvent.
Carieră Primii ani În timpul liceului Barbera a muncit livrând marfă croitorilor. În timpul marii crize economice, a încercat să se angajeze pe postul de caricaturist pentru revista The NY Hits Magazine. Și-a câștigat existența lucrând la o bancă și a făcut eforturi să publice desene. Desenele erau scurte și nu grupate în benzi desenate. Acestea au început să fie publicate în Redbook, Saturday Evening Post și Collier's, revista la care a avut cel mai mult succes. De asemenea, Barbera i-a cerut în scris lui Walt Disney sfaturi pentru a-și începe cariera în industria animației. Disney i-a răspuns, promițându-i că îl va suna într-o vizită pe care avea să o facă în New York, dar convorbirea nu a mai avut loc.
Joseph Barbera a frecventat cursurile de artă ale Art Students League of New York și Pratt Institute și a fost angajat în departamentul „desen și culoare” al Studiourilor Fleischer. În 1932 s-a angajat la Studiourile Van Beuren ca animator și scenarist. A lucrat la serii de desene animate cum ar fi Cubby Bear, Rainbow Parades și Tom și Jerry. Seria Tom și Jerry avea în prim-plan doi oameni; nu se asemăna cu seria ulterioară a lui Barbera cu șoarecele și pisica. În 1936, când studiourile Van Beuren au dat faliment, Barbera s-a mutat la Terrytoons, studioul animatorului Paul Terry.
Film miniatura|left|200px|Joseph Barbera și William Hanna în 1965 Atras de un salariu mai bun, Barbera a plecat în 1937 de la studioul Terrytoons din New York la secția de desene animate a Metro-Goldwyn-Mayer (MGM) din California. A descoperit că Los Angeles suferea la fel de mult ca Brooklyn-ul pe urma crizei și era cât pe ce să se întoarcă în Brooklyn.
Masa sa de lucru la MGM era față în față cu cea a lui William Hanna, iar cei doi și-au dat repede seama că pot face echipă bună. Până în 1939 puseseră bazele unui parteneriat care avea să dureze 60 de ani. Hanna și Barbera au lucrat împreună cu regizorul de desene animate Tex Avery, care crease personajele Daffy Duck și Bugs Bunny pentru Warner Bros. și regiza filmele animate cu Droopy la MGM.
În 1940, Hanna și Barbera au colaborat la regizarea filmului Motanul e pus pe liber, care ulterior a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj animat. În ciuda succesului, studioul dorea un portofoliu de desene mai diversificat, așa că șeful celor doi, Fred Quimby, nu a mai dorit să producă în continuare și mai multe animații cu șoarecele și pisica. Surprinși de succesul filmului Motanul e pus pe liber, cei doi au ignorat opoziția lui Quimby și au continuat să dezvolte personajele, chiar dacă în tot acest timp Hanna dorea să se întoarcă la studiourile lui Ising, față de care nutrea un sentiment de profundă loialitate. Când Hanna și Barbera s-au întâlnit cu Quimby, acesta din urmă a descoperit că deși Ising își arogase meritul pentru producerea peliculei Motanul e pus pe liber, nu avusese nicio contribuție la crearea acesteia. Drept urmare, Quimby le-a dat permisiunea celor doi să-și continue ideea cu șoarecele și pisica, iar rezultatul a fost cea mai celebră creație, Tom și Jerry.
thumb|250px|Personajele care l-au făcut celebru: Tom și Jerry Având personajele inspirate, cu mici diferențe, din cele din Motanul e pus pe liber, seria se centrează în jurul lui Jerry, șoarecele enervant care se ceartă mai mereu cu prietenul său felin, Tom. În legătură cu celebrul desen animat, Hanna a afirmat că au ales tema șoarecelui și a pisicii întrucât: „Știam că vom avea nevoie de două personaje. Ne-am gândit că avem nevoie de conflict, urmăriri și acțiune. O pisică care urmărește un șoarece ni s-a părut o idee bună, simplă.” Personajele astfel modificate au apărut pentru prima dată în scurtmetrajul Gustarea de la miezul nopții din 1941, pentru ca în următorii 17 ani, cei doi animatori să se ocupe aproape în exclusivitate de Tom și Jerry, regizând peste 114 scurtmetraje, care aveau la bază acțiunea și mai puțin dialogul. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au produs desene animate pentru antrenarea soldaților. În ciuda popularității sale, Tom și Jerry a fost des criticat ca fiind excesiv de violent,. însă, cu toate acestea, seria a câștigat primul său Premiu Oscar pentru cel de-al 11-lea desen animat, „The Yankee Doodle Mouse” (1943) — o aventură de război—, și a mai fost nominalizată în cadrul acelorași premii de 14 ori, din care a câștigat 7 distincții. Niciun desen animat bazat pe aceleași personaje nu a câștigat mai multe premii, și nici alte serii cu același personaj. Tom și Jerry au apărut în mai multe dintre filmele cu actori ale studioului MGM, cum ar fi de pildă Anchors Aweigh (1945) și Invitation to the Dance (1956) cu Gene Kelly și Dangerous When Wet (1953) cu Esther Williams.
Quimby a ridicat toate premiile Oscar fără să-i invite pe Hanna și Barbera pe scenă, iar desenele au fost lansate cu Quimby menționat ca singur producător, aceeași practică pentru care el însuși îl criticase pe Ising. Când Quimby s-a pensionat în 1955, Hanna și Barbera au fost numiți la conducerea secției de desene animate a MGM. În momentul în care veniturile studioului au început să scadă din cauza concurenței făcute de televiziune, MGM și-a dat seama că redifuzarea desenelor mai vechi era mult mai profitabilă decât producerea altora noi, drept pentru care, compania i-a ordonat în 1957 directorului economic al lui Hanna și Barbera să lichideze secția de desene animate și să-i concedieze pe angajați prin telefon. Hanna și Barbera nu au înțeles decizia, mai ales că seria avusese un real succes.
Televiziune thumb|200px|Quickdraw McGraw pe coperta unei cărți de colorat Parteneriatul lor s-a încheiat repede, iar În 1957 Barbera a făcut din nou echipă cu fostul său partener William Hanna în vederea producerii desenelor animate pentru televiziune și cinematografe. Cei doi au contribuit cu aptitudini diferite în cadrul companiei, Barbera având talent la scrisul gagurilor și la desenat pe când Hanna avea talent la construcția narațiunii, găsirea momentului potrivit pentru introducerea unei acțiuni și recrutarea celor mai buni artiști. Deciziile importante de afaceri erau luate de ambii parteneri, iar titlul de președinte revenea fiecăruia prin rotație, o dată la un an. Întâietatea numelui lui Hanna în denumirea companiei a fost decisă de o aruncare cu banul, numele inițial al studioului fiind H-B Enterprises, mai târziu schimbat în Hanna–Barbera Productions.