Partidul Popular Creștin Democrat este un partid politic de dreapta din Republica Moldova.

Istoric

Mișcărea Democratică pentru Susținerea Restructurării Partidul Popular Creștin Democrat este succesorul de drept al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării (3 iunie 1988—20 mai 1989), Frontului Popular din Moldova (20 mai 1989—15 februarie 1992) și Frontului Popular Creștin Democrat (15 februarie 1992—11 decembrie 1999).

La 3 iunie 1988, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din Chișinău, în cadrul unei adunări a intelectualității, se constituie Grupul de Inițiativă al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării. Obiectivele mișcării erau: renașterea și fortificarea societății civile moldovenești, organizarea mitingurilor și demonstrațiilor de protest contra cenzurii de stat dirijate de nomenclatura comunistă, lichidarea sistemului administrativ de comandă, descentralizarea economiei, promovarea culturii naționale (organizarea cenaclurilor muzical-literale, tiparirea in varianta „samizdat” și distribuirea a operelor scriitorilor clasici: Mihai Eminescu, Alexei Mateevici, George Coșbuc ș.a., interzise de dictatura comunistă). Lozincile perioadei erau: «Jos Mafia!», «Jos Grosu!», «Jos Cenzura!», «Libertate!». În această perioadă Mișcarea Democratică este singura organizație care se confruntă deschis cu nomenclatura Partidului Comunist al RSSM, reușind să promoveze în Sovietul Suprem al URSS (martie, 1989) o serie de personalități cu vederi nationale și democratice (Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Ion Ungureanu ș.a.)

Frontul Popular din Moldova thumb|right|200px|Gheorghe Ghimpu (unul din liderii ai Frontului Popular) arborează Tricolorul pe clădirea Parlamentului

La 20 mai 1989 Grupul de Inițiativă convoacă la Chișinău in Sala Mare a Uniunii Scriitorilor congresul de constituire a Frontului Popular din Moldova la care participa delegați din 30 de raioane și orase ale Republicii Moldova, reprezentanți ai unor societăți culturale și cenacluri. În baza Mișcării Democratice, Congresul decide sa creeze Frontul Popular din Moldova (FPM). Raportul politic a fost prezentat de doctorul în istorie Alexandru Moșanu. Congresul a ales organele de conducere și a adoptat Programul, Statutul si o serie de rezoluții, a hotărât editarea buletinului informativ «Deșteptarea»/«Țara» (redactor-sef Ștefan Secăreanu). Președinte al FPM a fost ales Ion Hadârcă, iar din Consiliu făceau parte personalități ale vieții publice: Gr.Vieru, D.Matcovschi, L.Lari, M.Cimpoi, N.Dabija, V.Matei, V.Beșleagă, Gh.Ghimpu, M.Ghimpu, A.Șalaru ș.a.

În perioada 1989—1992, datorită organizării a unor acțiuni de protest de amploare de catre FPM, principală revendicare a cărora era revenirea la simbolistica națională, au fost obținute următoarele realizări politice:

31 august 1989 — acordarea limbii române statutul de limba de stat al Republicii Moldova și trecerea ei la Grafie Latină. 27 aprilie 1990 — tricolorul românesc devine drapel de stat al republicii. 23 iunie 1990 — adoptarea «Declarației cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldovenești» 3 noiembrie 1990 — a fost adoptată stema de stat a Republicii Moldova.

FPM era singură formațiune care s-a confruntat în campania electorală din 25 februarie—10 martie 1990) cu exponenții Partidului Comunist, reușind să obtină o treime de mandate în legislativul — Sovietul Suprem al RSSM de legislatura a XII-a (de la 26 aprilie 1990 Parlamentul Republicii Moldova) și împreună cu comuniștii moderați, în principal cei din zonele rurale, FPM deținea majoritatea.

La 30 iunie—1 iulie 1990 s-a desfășorat cel de-al II-lea Congres al FPM care a adoptat un program anticomunist și antisovietic, militînd pentru: scoaterea Partidului Comunist în afara legii, retragerea trupelor sovietice de ocupație și desființarea KGB-ului, proclamarea independenței Republicii Moldova fața de URSS, admiterea ei în cadrul structurilor ONU și în alte organisme internaționale, ieșirea Bisericii Naționale de sub tutela Patriarhiei Ruse, repunerea în drepturi a etnonimului «popor român» și a glotonimului «limba româna». Printr-o prevedere statutară, Congresul interzice aderarea membrilor Partidului Comunist la Frontul Popular. Congresul a reales pe Ion Hadârcă in funcția de presedinte al FPCD.

Victoria principală pe care a obținut-o Frontul Popular în perioada anilor 1990—1991 este independența statală a Republicii Moldova. În scopul unirii forțelor democratice care militau pentru obținerea independenței, Frontul Popular din Moldova a constituit la 16 decembrie 1990 Alianța Națională pentru Independență «16 Decembrie», președinte Valeriu Matei. În ziua de 27 august 1991 la Chișinău la inițiativă Alianței Naționale «16 decembrie» a fost convocata Marea Adunare Națională. În Proclamația adoptată s-a cerut declararea independenței față de imperiul sovietic și dreptul de reunire cu România. Printre cele 14 cerinte adresate erau: Cu privire la Imnul de Stat «Deșteaptă-te, române». Cu privire la neparticiparea Republicii Moldova la elaborarea oricărui tratat asupra Uniunii Sovietice. Cu privire la formarea Gărzii Naționale. Cu privire la trecerea frontierei de pe Prut a URSS în subordinea Moldovei. Cu privire la retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul republicii, ș.a.

În aceeași zi de 27 august 1991 a fost convocata ședința extraordinară a Parlamentului care a adoptat cu majoritate absolută de voturi (peste 2/3 din deputați) Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Frontul Popular Creștin Democrat La 15—16 februarie 1992 la Opera Națională din Chișinău a avut loc cel de-al III-lea congres al Frontului Popular. Congresul a adoptat Statutul, Programul și o serie de rezoluții. Programul adoptat s-a bazat pe ideea unionistă concepută ca un proces de integrare culturală, spirituală, economică, politică și socială cu România. Congresul III al FPM definește caracterul doctrinar al partidului, optînd pentru principiile fundamentale ale democrației creștine. Ca urmare, Frontul Popular din Moldova își modifică titulatură, devenind Frontul Popular Creștin Democrat. În calitate de președinte al FPCD este ales Mircea Druc, în funcția de prim-vicepreședinte și președinte executiv — Iurie Roșca. Ștefan Secăreanu este reconfirmat în funcția de redactor-șef al publicației FPCD «Țara».

La 27 octombrie 1993 s-a constituit Blocul electoral Alianța Frontului Popular Creștin Democrat (BeAFPCD) din care au făcut parte: Frontul Popular Creștin Democrat, Mișcarea Voluntarilor din Republica Moldova și Organizația Tineretului Creștin-Democrat. BeAFPCD a participat la alegerile parlamentare din 27 februarie 1994, obținînd 9 mandate (din 101) în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIII-a. Componenta:

La 24 aprilie 1994 la Opera Națională din Chișinău și-a ținut lucrarile cel de-al IV-lea congres al FPCD. Congresul a adoptat ca simbol al FPCD imaginea proiectată într-un cerc al Sfântului Ștefan cel Mare care inalta în semn de binecuvântare Sfânta Cruce. În funcția de președinte al FPCD a fost ales Iurie Roșca.

Pe data de 27 martie 1995 în cadrul FPCD a fost constituită Organizația de Tineret a FPCD «Noua Generație». Primul președinte a OT «Noua Generație» a FPCD a devenit Ana Bujniță, studentă la facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. Pe parcursul evoluției sale «Noua Generație» a avut următorii președinți: Adrian Pancu (1996), Diana Popa (1997), Viorel Buzdugan (1998), Bogdan Ciobotaru (2002), Daniel Dohot (2003), Victoria Cușnir (2005).

La 18 februarie 1996 Frontul Popular Creștin Democrat a convocat Adunarea reprezentanților proprietărilor de pamânt și ai țăranilor neîmproprietăriți. Delegatii forului au constituit organizația nonguvernamentală Cartelul Țărănesc «Sfântul Gheorghe». Congresul cartelului a adoptat un program de decolectivizare a agriculturii în Republica Moldova. În funcția de președinte al Cartelului a fost ales Valentin Dolganiuc. Ulterior aceasta funcție este deținută de către Marin Beleută (1999), Iacob Alexa (2006).

La 9 iunie 1996 la Palatul Național și-a ținut lucrarile Congresul al V-lea al Frontului Popular Creștin Democrat. La Congres au participat 1109 delegați din toate 38 de filiale ale partidului. Congresul a adoptat o serie de rezoluții prin care optează pentru: demisia Guvernului Sangheli, inlaturarea obstacolelor din calea reformelor agrare si deblocarea procesului de atribuire a cotelor valorice; eliberarea neîntărziată a deținuților politici de la Tiraspol; admiterea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, integrarea plenară a Republicii Moldova în structurile europene si euro-atlantice; întroducerea religiei în școală. Congresul a reales pe Iurie Roșca în funcția de președinte al FPCD.

La 19 iunie 1997 în cadrul unei reuniuni a partidelor de orientare democratică este lansată Declarația de constituire a Convenției Democrate din Moldova (CDM), semnată de Iurie Roșca, președinte FPCD și Mircea Snegur, președinte PRCM (Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova). La CDM s-au alăturat Partidul Ecologist «Alianța Verde» din Moldova, Liga Democrat-Creștină a Femeilor din Moldova și Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998 Blocul Electoral «Convenția Democrată din Moldova» a câștigat 26 mandate în Parlament, din care 8 l-au revenit Frontului Popular Creștin Democrat. FPCD participă la crearea coaliției democratice «Alianța pentru Democrație și Reforme». În decembrie 1999 Partidul Popular Creștin Democrat părăsește ADR și votează împreună cu comuniștii și cu unii deputați independenți pentru demisia Guvernului Ion Sturza și instalarea Guvernului Braghiș.

Partidul Popular Creștin Democrat La 11 decembrie 1999, la Palatul Național s-a desfășorat Congresul al VI-lea al Frontului Popular Creștin Democrat. Ca urmare a aderării formațiunii la Internaționala Democrat Creștină și Populară, delegații Congresului au adoptat un șir de rezoluții. Denumirea formațiunii s-a schimbat în Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD). Cu majoritatea de voturi este adoptat Programul PPCD, structurat în 6 capitole: Creștinism și Democrație; Dezvoltarea liberă a Personalității; Spre o Economie de Piață, Socială și Durabilă; Pentru un Stat Liber și Funcțional; Libertate și Pace în Lume; Dreptul la Viață și la un Mediu Curat, — și tradus în 4 limbi (ucraineană, rusă, gagauză și bulgară). În funcția de Președinte a PPCD a fost ales Iurie Roșca.

La 29 octombrie 2000, în incinta Teatrului Național «Mihai Eminescu» a avut loc Conferința Naționala a Profesorilor Creștin-Democrați, cu genericul «Educația — prioritate națională». Delegații conferinței au decis crearea Organizației Profesorilor Creștin-Democrați (OPCD) ca structura autonomă în cadrul PPCD. În functia de președinte a OPCD a fost ales Mircea Ciobanu, director editorial la editura „Stiință”. Ulterior, la 14 septembrie 2004 a fost convocata a II-a Conferința Naționala a OPCD, desfășorat sub genericul «Învățământ național, valori europene». În functia de președinte a fost aleasa Eugenia Stârcea, specialist principal al Direcției Generale Educație, Stiință, Tineret și Sport al mun. Chișinău.

La 12 noiembrie 2000, la Teatrului Național «Mihai Eminescu» s-a constituit Organizația Medicilor și Farmaciștilor Creștin-Democrați (OMFCD), în fruntea căreia a fost ales Sergiu Mucută. Cea de a II-a Conferința Naționala a OMFCD s-a desfășorat la 28 martie 2004, în calitate de președinte a OMFCD a fost ales Viorel Prisăcaru, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, prorector al Universitatii de Medicină și Farmacie «Nicolae Testemitanu».