Șamil Salmanovici Basaev (în ; n. 14 ianuarie 1965, Dișne-Vedeno, RASS Ceceno-Ingușă, URSS – d. 10 iulie 2006, Ekajevo, RA Ingușeția, Federația Rusă) a fost un militant islamist cecen și lider al curentului separatist din Cecenia.

Începându-și activitatea militară din postura de comandant în Transcaucazia, Basaev a condus ani la rând campanii de gherilă împotriva trupelor Federației Ruse și a orchestrat masive luări de ostatici civili, cu scopul declarat al retragerii militarilor ruși din Cecenia. Începând din 2003, Basaev a decis să folosească pseudonimul de război și titlul de Emir Abdallah Șamil Abu-Idris. Între 1997 și 1998 el a ocupat funcția de vice prim-ministru al Ceceniei în guvernul președintelui Aslan Mashadov.

Basaev a fost considerat de unii liderul indiscutabil ai aripii radicale a insurgenței cecene. El este responsabil pentru numeroase atacuri de gherilă asupra forțelor de securitate din Cecenia și din vecinătatea acesteia, precum și pentru atacuri teroriste deliberate asupra civililor, cele mai cunoscute fiind atacul asupra școlii din Beslan, localitate din Osetia de Nord, care a dus la moartea a peste 385 de oameni, majoritatea copii, și criza ostaticilor de la teatrul moscovit Dubrovka, din 2002. ABC News l-a descris drept „unul din cei mai căutați teroriști din lume”.

Basaev a fost ucis de o explozie, pe 10 iulie 2006. Responsabilitatea pentru moartea sa este încă subiect de controverse. FSB susține că serviciul federal l-a asasinat, cecenii susțin că a murit din cauza unei explozii accidentale, iar americanii cred că a fost ucis de un grup insurgent rival.

Prima parte a vieții Șamil Basaev s-a născut în satul Dișne-Vedeno, lângă Vedeno, în sud-estul Ceceniei, din părinți care făceau parte din clanul (teipul) Benoi. Conform lui Ghenadi Troșev, Basaev ar fi avut strămoși îndepărtați de origine rusă. Basaev a primit numele lui Imam Șamil, al treilea imam al Daghestanului și Ceceniei și ultimul conducător al forțelor anti-ruse avaro-cecene în Războiul Caucazului.

Se pare că familia lui Basaev are un lung istoric de implicare în mișcarea de rezistență cecenă împotriva Rusiei.The Telegraph: Shamil Basayev obituary Articol publicat pe 11 iulie 2006 - Accesat la data de 28 decembrie 2011 Bunicul său a luat parte la încercarea nereușită de a crea un Emirat independent al Caucazului de Nord după Revoluția Rusă din 1917. Familia Basaev, împreună cu majoritatea populației cecene, a fost deportată în Kazahstan în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la ordinul comandantului NKVD Lavrenti Beria, ca măsură de a tăia orice sprijin pentru insurgența cecenă. Cecenilor li s-a permis să se întoarcă doar după ce ordinul de deportare a fost abrogat de Nikita Hrușciov, în 1957.

Basaev, un avid jucător de fotbal, a absolvit școala din Dișne-Vedeno în 1982, la vârsta de 17 ani, și a petrecut următorii doi ani efectuându-și serviciul militar obligatoriu în armata sovietică, la o unitate de pompieri (cecenii erau în general ținuți departe de unitățile de luptă). În următorii patru ani a lucrat la ferma de stat „Aksaiski” din Volgograd, regiune din sudul Rusiei, apoi s-a mutat la Moscova.

Basaev a încercat să se înscrie la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moscova, dar n-a reușit, și a intrat în schimb la Institutul de Îmbunătățiri Funciare din Moscova, în 1987. Cu toate acestea, în 1988 a fost exmatriculat din cauza notelor proaste.Foreign Policy Research Institute: Shamil Basayev: Death of a Terrorist Articol de Michael Radu, publicat pe 14 iulie 2006 - Accesat la data de 29 decembrie 2011 Ulterior a lucrat în Moscova ca vânzător de calculatoare, în parteneriat cu un om de afaceri cecen domiciliat în oraș, Supian Taramov. În mod ironic, cei doi au sfârșit apoi în tabere adverse în războaiele cecene, în timpul cărora Taramov a ajuns comandantul unei miliții cecene pro-ruse.Humanitarian Action Briefing Kit: Northern Caucasus (Russian Federation) Raport întocmit în martie 2001 - Accesat la data de 29 decembrie 2011 În interviuri ulterioare, Taramov a afirmat că l-a angajat pe Basaev ca o favoare pentru un prieten de familie, că acesta era un angajat ineficient care-și petrecea nopțile jucând jocuri video, că dormea ziua și avea o obsesie legată de Che Guevara.

Începutul activităților militante Când un grup de membri conservatori ai conducerii sovietice a încercat să orchestreze o lovitură de stat, în august 1991, Basaev a susținut că s-a alăturat sprijinitorilor viitorului președinte al Rusiei, Boris Elțîn, pe baricadele din jurul Casei Albe din centrul Moscovei, înarmat cu grenade.The Wolves of Islam: Russia and the Faces of Chechen Terror, de Paul J. Murphy, Ed. Brassey's Inc., pag. 9

Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1991, liderul naționalist cecen Djohar Dudaev a declarat unilateral independența Ceceniei față de nou-formata Federație Rusă. Drept răspuns, Elțîn a decretat starea de urgență și a ordonat trimiterea trupelor la granița cu Cecenia. Din acest moment Basaev se alătură luptei pentru independență și, în încercarea de a atrage atenția opiniei publice internaționale asupra crizei, își începe lunga și notoria carieră de insurgent folosind o metodă care îi va deveni familiară: terorismul. Împreună cu șeful grupului, Said-Ali Satuev, Basaev și Lom-Ali Ceaceaev deturnează, pe 9 noiembrie 1991, un avion Aeroflot Tu-154 care zbura de la Mineralnîe Vodî, în Rusia, către Ankara, amenințând să arunce în aer aeronava și pe toți cei aflați la bord dacă starea de urgență din Cecenia nu e imediat ridicată. Deturnarea s-a rezolvat în mod pașnic în Turcia, celor trei permițându-le să se întoarcă în Cecenia în schimbul celor 170 de persoane de la bordul avionului.

Basaev și alte câteva sute de ceceni au fost acuzați că s-au antrenat în tabere ale Al-Qaida din Afganistan sau Pakistan. Expertul internațional în terorism Rohan Gunaratna a afirmat că Basaev, la fel ca și alți lideri ai insurgenței precum Ibn al-Khattab și Abu al-Walid, a avut legături strânse cu Osama bin Laden și că, în schimb, a înființat tabere teroriste în Cecenia. Totuși Rohan nu a reușit până acum să aducă nicio dovadă concretă în sprijinul afirmațiilor sale și a mai fost acuzat în trecut că sugerează legături între diverse persoane și Al-Qaida fără să aibă o expertiză reală în domeniu.

Războiul din Nagorno-Karabah

Conform unor surse, Basaev s-a mutat în Azerbaidjan în 1992, unde a luptat de partea forțelor azere în războiul lor împotriva rebelilor armeni din enclava Nagorno-Karabah. Se spune că a acolo condus un contingent cecen de mărimea unui batalion. Conform colonelului Azer Rustamov, în 1992 „sute de voluntari ceceni, conduși de Șamil Basaev și Salman Raduev, ne-au oferit un ajutor neprețuit în aceste lupte”.The Armenian Weekly: Terror in Karabakh: Chechen Warlord Shamil Basayev's Tenure in Azerbaijan Articol de Hacig Muradian - Accesat la data de 5 ianuarie 2012 Basaev ar fi fost chiar unul dintre ultimii luptători care au părăsit orașul Șușa înaintea căderii acestuia în mâinile armenilor, pe 9 mai 1992.: Basaev a declarat ulterior că, în toată cariera sa insurgent, el și batalionul său au pierdut o singură dată, iar acea înfrângere a avut loc în Karabah, în luptele împotriva trupelor Dașnak”. Basaev a declarat ulterior că, în toată cariera sa insurgent, el și batalionul său au pierdut o singură dată, iar acea înfrângere a avut loc în Karabah, în luptele împotriva trupelor Dașnak”. Ulterior a afirmat că și-a retras mujahedinii din război deoarece acesta părea mai degrabă unul naționalist decât unul pentru jihad. În timpul conflictului, Basaev a fost prezentat pentru prima dată militantului pan-islamist Ibn al-Khattab.

Războiul din Abhazia (1992-1993)

Spre sfârșitul anului 1992, Basaev s-a mutat în Abhazia, o regiune separatistă a Georgiei, pentru a sprijini mișcarea rebelă locală împotriva încercărilor guvernului georgian de a recâștiga controlul asupra teritoriului — un conflict în care, în final, o minoritate de 93.000 de abhazi a reușit să purifice etnic majoritatea georgiană (numărând în jur de 250.000 de persoane). Basaev a devenit comandantul șef al forțelor Confederației Popoarelor Muntene din Caucaz (KNK - o unitate de voluntari naționaliști pan-caucazieni compusă în special din ceceni și alți musulmani din Caucaz). Implicarea lor a fost crucială în Războiul din Abhazia și, în octombrie 1993, guvernul georgian a suferit o înfrângere militară decisivă, în urma căreia cea mai mare parte a populației georgiene din regiune a fost îndepărtată prin purificări etnice.

Au existat zvonuri că voluntarii pan-caucazieni au fost antrenați și echipați de unele cercuri din serviciul de informații al armatei ruse, GRU. Conform jurnalistului Patrick Cockburn de la ziarul britanic The Independent, „cooperarea între domnul Basaev și armata rusă nu este atât de surprinzătoare pe cât sună. Se consideră în general că, în 1992–93, a primit asistență de la GRU când el și fratele lui, Șirvani, au luptat în Abhazia, o regiune separatistă a Georgiei. Cu toate acestea, nu au fost oferite niciun fel de dovezi în acest sens.”Russia 'planned Chechen war before bombings' 29 ianuarie 2009 The Independent

Oficiosul pro-guvernamental Rosiiskaia Gazeta relata că Basaev era agent al GRU, iar un alt articol al jurnalistului Boris Kagarlițki susținea că „este de menționat, de exemplu, că Șamil Basaev și fratele său Șirvani sunt vechi agenți GRU, și că toate activitățile sunt coordonate nu cu islamiștii radicali, ci cu generalii care lucrează în birourile contrainformațiilor militare. Toate detaliile atacurilor detașamentelor lui Basaev se pare că au fost puse la punct în vara anului 1999, într-o vilă din sudul Franței, cu participarea lui Basaev și a șefului administrației prezidențiale, Aleksandr Voloșin. Mai mult, se presupune că materialele explozive folosite nu au fost aduse din bazele secrete din Cecenia, ci din depozitele GRU de lângă Moscova.”

Ziarul rusesc Novaia Gazeta a susținut că frații Basaev „fuseseră amândoi recrutați ca agenți ai Direcției Generale de Informații a Statului Major General (GRU), în 1991-1992”. Ziarul „Versia” a publicat dosarele GRU ale lui Basaev și fratelui său, care dovedeau că „ambii teroriști ceceni erau considerați agenți regulați ai organizației militare de informații”.

Forțele speciale ruse s-au alăturat caucazienilor conduși de Basaev ca să atace Georgia. Un agent GRU, Anton Surikov, ar fi avut contacte intense cu Basaev. Serviciile de informații militare rusești i-au ordonat lui Basaev să-i sprijine pe abhazi.

Basaev a primit instrucție militară din partea GRU, deoarece abhazii erau susținuți de Rusia. Și alți ceceni au fost instruiți în tactici de luptă; mulți dintre cecenii care au luptat pentru ruși în Abhazia, împotriva Georgiei, luptaseră de partea Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah.

Rușii i-au permis lui Basaev să călătorească între Rusia și Suhumi pentru a-i înfrunta pe georgieni.

Crime de război Paul J. Murphy:

În 1993, trupele KNK conduse de Basaev au săvârșit crime de război în Georgia, decapitând civili georgieni, iar „unii dintre învingători chiar au jucat fotbal cu capetele prizonierilor lor”. „Basaev însuși a decapitat zeci de ostatici georgieni, majoritatea civili, pe stadionul din Suhumi.”

Basaev a fost dirijat de agenți GRU, iar el a lăudat „profesionalismul” și „curajul” lucrătorilor GRU în timpul războiului cu georgienii. Rușii au ignorat atrocitățile comise de Basaev și i-au permis să le comită fără teama de represalii.

Fostul oficial american pe probleme de contraterorism Paul J. Murphy scria că „o sută de soldați georgieni au fost adunați pe stadionul central din Gagra, unde au fost decapitați, iar capetele lor au fost folosite ca mingi într-un meci de fotbal”. Se zvonește că Basaev chiar a băut sângele unor militari georgieni și că a „inventat o nouă formă execuție, <<limba cecenă>> în care limba victimei era scoasă afară printr-o tăietură în gât”.

După Abhazia