thumb|200px|right|Grupuri în cadrul peninsulei italice.
Oscii (în sau Opsci) au fost un popor indoeuropean din vechea Italie, a cărui origine rămâne necunoscută și care a ocupat partea meridională a peninsulei.
Numele lor de Opsci vine de la numele zeiței fertilității Ops.
Origini Se crede că popularea Peninsulei Italice de către indoeuropeni s-a făcut în două valuri: un prim val în mileniul al II-lea î.Hr.: italioții, care au fondat între altele civilizația Terramarilor sau terramaricolă, iar cel de-al doilea val spre anul 1000 î.Hr., care a întemeiat civilizația cunoscută sub numele de cultura villanoviană. Primului dintre valuri i-ar corespunde lingvistic subgrupul de limbi italice: latină-faliscă-siculă, iar celui de-al doilea val i-ar corespunde grupul sabellic osc-umbrian, ceea ce explică ecarturile constatate dintre limba oscă și limba latină.
Istorie Stabiliți în Campania preromană spre sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., oscii au adoptat alfabetul etrusc, iar în secolul al V-lea î.Hr., au fost supuși de samniți. Împreună cu aceștia, vor fi încorporați în Republica Romană, după Bătălia de la Sentinum (295 î.Hr.) din al Treilea Război Samnit.
Statul osc Nu putem vorbi de un stat osc propriu-zis.
Într-adevăr, nu s-a găsit nicio urmă a unei puteri centrale, ci mai degrabă ale unor federații osce (în număr de trei).
Orașul Capua, spre anul 216 î.Hr., era un oraș cu mare influență care, pentru un timp, a dominat federația oscă, depășid în acel moment chiar RomaG. de Sanctis, Histoire des Romains, vol. III, par. 2°, Firenze, 1968, pag. 208..
Modul de viață Organizarea familială era de tip patriarhal.
Oscii locuiau în colibe și foloseau vase de argilă, făcute cu mâna, uscate la soare sau la foc. Aceste vase erau uneori decorate înaintea uscării / arderii lor cu desene lineare trasate cu un vârf ascuțit ori cu ajutorul altor obiecte care permiteau imprimarea sau incizia. Aceste ceramici rudimentare constituie mărturia tehnicilor din Epoca neoliticăO. Mascoli, Opicia, linee di storia campana, Napoli, 1952, pag. 15. .
Principala lor activitate economică era agricultura. Oscii foloseau mijloace primitive și cultivau mici parcele, în apropierea colibelor lor. Unitatea de măsură de suprafață era vorsus, care echivala cu 8640 picioare pătrate romane. Această informație i-a permis lui Heinrich Nissen să evalueze piciorul osc la 0,2749 metriJ. Beloch, Campania, op. cit., pp. 357-358..
Creșterea vitelor trebuie să fi fost și ea practicată, cât și pescuitul de-a lungul coastelor și în râuri. Se găsesc urme ale pescuitului mulțumită descoperirilor blide decorate, în cursul ultimelor cercetări arheologiceE. Di Grazia, Le vie osche nell’agro aversano, op. cit., pag. 24..
Pentru cei decedați, oscii practicau înhumarea. Mormintele erau din tuf, cu sicriu, din pământ ars, sau colibă. Lipsea conceptul de necropolă. De aceea mormintele erau aliniate de-a lungul potecilor care legau diferitele locuințeP. Barocelli, « Popolazioni dell’età preistorica » in Guida allo studio della civiltà romana antica, Napoli, 1959, par. 5..
Limba oscă Limba oscă este apropiată de limba latină, având structura gramaticală comună.
Note
Vezi și Latini
Categorie:Popoare indo-europene Categorie:Popoare antice Categorie:Istoria Italiei antice Categorie:Arheologie Categorie:Grupuri etnice din Europa Categorie:Inamici și aliați ai Romei antice