Vintilă V. Brătianu (cunoscut și sub diminutivul Vintilică, n. 1914 - d. 1994) a fost un om politic român, conducător al Partidului Liberal 1993.Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001

Date biografice Vintilică V. Brătianu a fost fiul lui Vintilă I.C. Brătianu și a Liei Anatastase Brătianu (născută Stolojan), fiica lui Anastase Stolojan (1836-1901), membru important al PNL. Ei s-au căsătorit în anul 1904. Vintilică a fost singurul copil al familiei lui Vintilă I.C. Brătianu, născut la 10 ani de la căsătorie.Simina Stan, Cula din apropierea Parcului Ioanid, , accesat la 20.04.2013

Familia Vintilă Brătianu avea să locuiască din 1911 în casa din strada Aurel Vlaicu, nr. 19 din zona Parcului Ioanid, casă construită în stil neo-românesc, pe un teren cumpărat prin licitație publică de Lia Stolojan de la Primăria Capitalei.

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să pună la grea încercare familia Brătianu, care va alege însă din nou să pună mai presus interesele țării, chiar cu asumarea unor mari primejdii pentru fiecare din membrii familiei.

În iarna lui 1916, Vintilă va pleca odată cu Ionel Brătianu și cu întreg guvernul condus de acesta, în refugiu la Iași, în vreme ce Lia și unicul lor copil, Vintilică, în vârstă de numai trei ani, au rămas în București, ca și alți membri ai familiei Brătianu. Întrebat de un prieten, economistul G. D. Creangă, de ce nu își ia soția în Moldova odată cu retragerea temporară a guvernului la Iasi, Vintilă I. C. Brătianu a dat cunoscuta sa replică: „Se rupe țara în două, îmi rup și eu sufletul în două.”Nicolae I. Pillat, Siluete din familia Brătianu, Editura Vremea, București, 2008

Rămasă singură cu copilul, Lia se va muta din casa lor din strada Țăranilor (Aurel Vlaicu, azi) la mama ei, în casa Stolojan din strada Cosma (Henri Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei și Sabinei li se va stabili ulterior, de către autoritățile germane de ocupație, domiciliu forțat la Mănăstirea Pasărea, iar proprietățile le vor fi confiscate. Andrei Pippidi, Cum se trăia sub ocupație, în Dilema Veche, Nr. 419 / 23-29 februarie 2012

Familia se va reîntregi în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București.

Altruist, plin de iubire fata de semenii săi, Vintilă Brătianu nu a pregetat în 1918, sa ia la el acasă un fiu de țăran căzut la datorie pe front, copilul Gheorghe, de aceeași vârstă cu fiul familiei, Vintilică, ambii copii învățând și crescând împreună, nefăcându-se nici o diferență în instrucția și educația acordată lor.

În perioada interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei bucureștene, una îndestulătoare dar decentă și fără ostentație. Iat-o văzută prin ochii uneia dintre menajere, o fată din județul Mureș:

Vintilică V. Brătianu a avut o singură fiică, Despina Leiter-Brătianu. În timpul celui de-al doilea război a fost pilot de vânătoare în Est (vezi http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/drumul-celor-putini-amintirile-unui-pilot-de-vanatoare-iesit-din-incercuirea-de-la-stalingrad-de-tudor-greceanu-15556876: "... Atunci a plecat de la noi și Vintilică Brătianu, care aici și-a încheiat cariera de foarte bun pilot de vânătoare, excelent luptător și român." ).

Sublocotenentul aviator (r) Vintilă Brătianu a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în lupta aeriană dela Gniliocova, când a doborît un avion inamic. De asemenea în luptele dela Vacarajani, doborând un avion și la Fomina-Balka când a mai doborît un avion. Are 18 misiuni de front”.Decretul Regal nr. 3.038 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.127. și clasa Cavaler (28 noiembrie 1941) „pentru eroismul și elanul dovedit în lupta aeriană dela Usatove, când a obținut a patra victorie aeriană. Pentru curajul arătat în cele 90 misiuni pe front și pentru abnegațiunea și educația ostășească și patriotică dovedită prin insistență de a fi menținut la unitatea cu care a început războiul, până la sfârșit”.Decretul Regal nr. 3.273 din 28 noiembrie 1941 pentru conferiri de Ordine de Războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 291 din 8 decembrie 1941, partea I-a, p. 7.624.

Activitatea politică

Ca și tatăl său, Vintilică Brătianu a fost inginer. După război s-a înrolat în mișcarea de rezistență anticomunistă a generalului Aurel Aldea, a fost arestat și a reușit să fugă, trăind în exil în timpul perioadei comuniste.https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Argesis/Argesis-11-Studii-si-comunicari-Muzeul-Judetean-Arges-2002_377.pdf După 1989 s-a implicat în viața politică românească (Partidul Național Liberal, Partidul Liberal 1993).Vintilă I. C. Brătianu, , accesat la 20 aprilie 2013

Decorații 20px Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete (4 noiembrie 1941) 20px Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Cavaler (28 noiembrie 1941)

Note

Bibliografie Ion Antohe, Răstigniri în România după Ialta, colecția Memoria, Editura Albatros, București, 1995, ISBN 9732402954 Sabina Cantacuzino, Elisabeta Simion, Din viața familiei Ion C. Brătianu, colecția Memoria, Editura Albatros, București, 1996, ISBN 9732402768 Mihail Fărcășanu, Dan A. Lăzărescu, Scrisori către tineretul român, Editura Universal Dalsi, București, 2002 Tudor Greceanu, Martha Greceanu, Drumul celor puțini: amintirile unui pilot de vânătoare ieșit din încercuirea de la Stalingrad, colecția Fapte, idei, documente, Editura Vremea, București, 2005 Monica Grigore, Oana Ionel, Dragoș Marcu, Gheorghe Onișoru, Un sfert de veac de urmărire: documente din dosarele secrete ale generalului Nicolae Rădescu, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Editura Enciclopedică, București, 2004 Alexandru Paleologu, Politețea ca armă: convorbiri și articole mai mult sau mai puțin politice, colecția Alternative, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, ISBN 9733509140 Cornelia Pillat, Eterna întoarcere, colecția Destine, Editura Du Style, București, 1996, ISBN 9739246044 Nicolae I. Pillat, Siluete din familia Brătianu, Editura Vremea, București, 2008 Nicolae Rădescu, Léontin Jean Constantinesco, În corespondența secretă a exilului românesc, Seria "Symposion", Editura "Jurnalul literar", București, 2002, ISBN 9739365450 Șerban Rădulescu-Zoner, A fost un destin: amintiri, mărturii, dezvăluiri, Colecția cărților de referință: Seria Memorii, Editura Paideia, București, 2003, ISBN 9735961814 Ioan Scurtu,Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001 Marian Stere, Arhivele Securității, Volumul 1, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Editura Pro Historia, București, 2002, ISBN 9738520649 Liviu Vălenaș, Fabrica de dosare, Editura Vestala, București, 2012 Arhivele totalitarismului, revista Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Volumul 17, București, 1997

Vezi și Vintilă I.C. Brătianu Partidul Liberal 1993

Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Decese în 1994 Categorie:Familia Brătianu Categorie:Piloți de vânătoare Categorie:Liberali români Categorie:Decorați cu Ordinul Virtutea Aeronautică Categorie:Ași ai aviației române din cel de-al Doilea Război Mondial Categorie:Luptători anticomuniști Categorie:Anticomuniști români Categorie:Membri ai Partidului Național Liberal Categorie:Ingineri români Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea