Frederic Petru baron Duka (Duca) de Kádár (n. 1756, Osijek (Slavonia) - d. 29 decembrie 1822, Viena) a fost un aromân,Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Arbeitsgemeinschaft Ost: „Österreichische Osthefte“, Vol. 36, Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Viena 1994, p. 452. Feldzeugmeister împărătesc austriac și titular al regimentului maghiar de infanterie nr. 39, apoi consilier și conferințiar de stat al împăratului.

Biografie

thumb|Bătălia de la Castiglione - 1796 thumb|left|Stema Duka de Kadar thumb|Bătălia de la Liptingen (Stockach) 1799 Tatăl lui Petru, Mihai, era un negustor aromân originar din Moscopole care, în urma persecuțiilor otomane, s-a stabilit la Osijek. Aici a dezvoltat o afacere comercială prosperă, făcând comerț cu mătase și produse de lux între Imperiul Otoman și Europa Centrală. Tot aici s-a născut și Petru, fiind al doilea fiu al lui Mihai cu Julia Lallos. În copilărie, a fost trimis, pentru studii, la Breslau, apoi la Göttingen. Unele surse prezintă familia drept de origine sârbă din Croația-Slavonia, această confuzie aparând deoarece toți ortodocșii din Monarhia Habsburgică erau subordonați Mitropoliei Sârbe de Carloviț.

Petru s-a înrolat în 1776 drept cadet al regimentului de infanterie valaho-ilir nr. 13 din Caransebeș, studiind la Academia de Geniu Militar din Viena. Datorită abilităților sale evidente a fost transferat în 1778 ca locotenent al statului major, unde în anul 1787 a fost avansat la gradul de căpitan.

La data de 1 decembrie 1789 a fost numit maior și mutat în această funcție, după patru ani, la „Armata Coburg” în Olanda austriacă. Înainte de bătălia de la Famars a explorat acolo pe deplin terenul timp de trei zile și a câștigat apoi atacul decisiv al coloanei principale formată din patru departamente de artilerie, conducând personal a patra divizie. După alte acțiuni importante în luptele de la Berlaimont și Maubeuge a fost onorat pe 1 mai 1794 cu titlul de locotenent-colonel și la 7 iulie 1794 cu Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Maria Terezia. În 1795 a plănuit ca șef al statului major al generalui Wurmser atacul reușit de la Mannheim și l-a însoțit un an mai târziu, acum deja colonel (24 februarie 1796), în Italia, unde a proiectat bătălia pierdută la Castiglione.

Pe 31 mai 1798 a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) în statului major al Arhiducelui Carol în Praga. Un an mai târziu a fost transferat în aceeași funcție la Statului Major General în Germania. În acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărării reușite în bătălia de la Stockach.

La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie 1801. Din martie a anului a fost însărcinat de Arhiducele Karl cu funcția de șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia (până în aprilie 1805), cu mandatul, de a începe o reformă a armatei. Dar s-a dovedit, că Petru n-a fost o alegere bună pentru acest proiect, din cauza atitudinii sale foarte conservatoare. Cu toate acestea, a fost designat pe data de 7 octombrie 1803 deținător al regimentului de infanterie maghiar nr. 39 și onorat în anul 1808 cu titlul de baron de către împăratul Francisc al II-lea.Hubert Zeinar: „Geschichte des Österreichischen Generalstabes“, Böhlau Verlag GmbH und Co. KG, Wien – Köln – Weimar, 2006, p. 832Géza Csergeö: „Der ungarische Adel“, în: J. Siebmacher's großes Wappenbuch, vol. 1, caietul 1–7, Editura Bauer & Raspe (Emil Küster), Nürnberg 1885–1887, p. 148 În Mai 1805 Duka a devenit generalul comandant al Banatului. Această funcție a deținut-o până la moartea sa.Hubert Zeinar: „Geschichte des Österreichischen Generalstabes“, Böhlau Verlag GmbH und Co. KG, Wien – Köln – Weimar 2006, S. 272

Pe 2 septembrie 1813 a fost promovat la gradul de Feldzeugmeister, și adjutant general al împăratului Francisc I al Austriei. În acest rol, el a fost trimis la Lusigny-sur-Barse, în scopul de a negocia cu Napoleon un armistițiu.Antonio Schmidt-Brentano: Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815), Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006, S. 27David Hollins: „Austrian Commanders of the Napoleonic Wars 1792-1815“, Osprey Publishing, Oxford, 2004, S. 60

În cele din urmă, pe 22 aprilie 1815 la Viena, generalul a fost ridicat de împărat în rangul de baron al Boemiei cu incolat, apoi, la 26 iulie 1816 tot acolo, ca baron maghiar, consilier privat, de asemenea consilier și conferențiar de stat.Johann Siebmacher: „Der Adel von Kroatien und Slavonien“, vol. 35 din J. Siebmacher's Großes Wappenbuch, Editura Bauer & Raspe, Nürnberg 1986, p. 42

În anul 1806, a achiziționat domeniul Kádár (astăzi Cadăr, județul Timiș) pentru suma de 98.630 de florini, construind acolo un conac în 1810. Petru Duka s-a implicat și în bunăstarea locuitorilor - în 1810, el a pus bazele noii vetre a satului, cu străzi drepte și amplasamente ordonate după model european (până atunci, casele erau împrăștiate, pe un teren inundabil). A adus coloniști români din zona Cenadului.

Petru Duka a decedat pe 29 decembrie 1822 la Viena. În septembrie 1907, nepotul său de frate, Geza Duka, a organizat deshumarea rămășițelor sale din Viena și a transferat solemn rămășițele pământești ale acestuia în cripta familiei din Cadăr, unde se află și în prezent.

Decorații Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Maria Terezia, 1794 Marea Cruce al Ordinului Imperial Leopold, 1813 Crucea Armatei pentru 1813/1814 al Împăratului Francisc I al Austriei, 1814 Marea Cruce al Ordinului Regal și Militar „Saint-Louis” al Regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, 1816 Ordinul Regal al Prusiei Vulturul Roșu de clasa I, 1813 Ordinul Împăratului Rusiei „Sf. Ana” de clasa I, 1813 Ordinul Împăratului Rusiei „Alexandru Nevski”, 1813 Marea Cruce al Ordinului Militar „Max Joseph” al Regelui Maximilian I Iosif de Bavaria, 1814 Ordinul „Sf. Ianuarie” al Regatului celor Două Sicilii, 1819napoleon-series.org Austrian Generals - Duka

Familia

Baronul a cumpărat in 1806 comunitatea valahă Cadăr ( Kádár) pe Pogăniș în județul Timiș, în sud de castelul Timiș. La aceasta se referă predicatul Kádár în nobilirea din 1808. Cei 748 de locuitori au trăit în 134 de case și au fost predominant vorbitori de limba română și de confesiune ortodoxă română. Fiii lui, Ștefan, Emilie, Eugenie și Petru, au moștenit satul după moartea sa.Istoria Banatului Nepoata sa Anastasia (n. 31 octombrie 1828, Beltinci - d. 27 martie 1907, Graz) s-a căsătorit cu Vincețiu conte de Logothetti (n. 13 noiembrie 1824, Cernăuți - d. 13 septembrie 1886, Bratislava).Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p. 168

Note

Bibliografie Jaromir Hirtenfeld: Der Militär-Maria-Theresien-Orden und seine Mitglieder. Band 1, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Wien 1857 David Hollins: „Austrian Commanders of the Napoleonic Wars 1792-1815“, Osprey Publishing, Oxford, 2004, ISBN 1 84176 664 X Stephan Tötösy de Zepetnek (Hg.): „Nobilitas Hungariae - A magyar történelmi nemesség családneveinek listája“ , West Lafayette: Purdue University Press, 2010 Antonio Schmidt- Brentano: Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815). Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006

Categorie:Nașteri în 1756 Categorie:Decese în 1822 Categorie:Decese pe 29 decembrie Categorie:Nobili austrieci Categorie:Nobili maghiari Categorie:Sfântul Imperiu Roman Categorie:Feldzeugmeister Categorie:Militari români în Imperiul Austriac Categorie:Comandanți austrieci ai războaielor napoleoniene Categorie:Generali austrieci Categorie:Ordinul Militar Maria Terezia Categorie:Purtători al Ordinului Leopold (Austria) Categorie:Beneficiari ai Ordinului Vulturul Roșu Categorie:Decorați cu Ordinul „Sfânta Ana” Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare Categorie:Aromâni