În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul conversiune..
Termenul are o interpretare mai largă, dar mai puțin frecventă, care include derivarea cu rezultat de schimbare a clasei lexico-gramaticaleSens amintit, de exemplu, de Bussmann 1998 (p. 255), Constantinescu-Dobridor 1998 (articolul conversiune), Dubois 2002 (p. 120), Kiefer 2006 (p. 36 și următoarele).. Într-o interpretare mai restrânsă și mai frecventă, termenul se referă numai la conversiunea fără schimbarea formei de bază a cuvântuluiCrystal 2008 amintește numai această interpretare (p. 114), Bussmann 1998 și Dubois 2002 o prezintă ca mai frecventă, Horváth 2006 (p. 232 și următoarele) și Bokor 2007 (p. 207 și următoarele) o adoptă numai pe aceasta.. Cu acest sens se mai folosesc și termenii „derivare improprie”, zero derivation și functional shiftCrystal 2008., dérivation impropreDubois 2002, p. 137..
Cu referire la o anumită parte de vorbire, termenul „conversiune” poate fi înlocuit „substantivizare”, „adjectivizare” etc.
Gradele conversiunii
În urma conversiunii se schimbă comportarea morfologică și sintactică a cuvântului: poate primi alte afixe, poate avea altă funcție sintactică, poate primi alte compliniri, dar aceste schimbări nu se întâmplă în aceeași măsură în toate cazurileBokor 2007, pp. 207–212..
Conversiunea poate fi ocazională sau lexicală. În cazul unui cuvânt anume, aceste calificative se referă la gradul conversiunii. De exemplu, în propoziția Zöldre váltott a természet „Natura s-a schimbat în verde / a trecut la verde”, verde este numai ocazional substantiv, sensul său lexical este de adjectiv, ca dovadă, și cu această folosire poate avea grade de comparație: zöldebb „mai verde”, nagyon zöld „foarte verde”. În același timp are o funcție caracteristică pentru substantiv, dar nu și pentru adjectiv, de complement, primind în maghiară desinență cazuală (în română prepoziție) și putând avea atribut: üde zöld „verde crud”. Același cuvânt, în propoziții ca A zöldek kiálltak a Zengő védelmében „Verzii (= ecologiștii) s-au angajat în apărarea dealului Zengő” sau Átment a zöldön „A trecut pe verde (= semnalul de trecere liberă al semaforului)”, are sens lexical de substantiv. Prin conversiune ocazională se schimbă numai forma semantică a cuvântului, dar prin cea lexicală se schimbă și conținutul său semantic, i se îmbogățește sensul lexical.
Conversiunea lexicală poate fi totală sau parțială. Prin cea totală dispare sensul inițial al cuvântului. Este cazul, de pildă, al cuvântului kocsi, care la origine înseamnă „din Kocs”, dar ca substantiv înseamnă numai „trăsură”Denumirea kocsi a trăsurii este motivată de faptul că la Kocs a fost construit pentru prima dată un anumit tip de trăsură, care s-a generalizat. Cuvântul a ajuns, printre alte limbi, în franceză (coche cf. TLFi, articolul coche2) și în engleză (coach – cf. Etymonline, articolul coach), cu sensul „diligență”, iar azi în maghiară se folosește în limbajul curent și pentru autoturism. și „automobil”. Cuvântul automobile a avut o evoluție analogă. Inițial a fost adjectiv în sintagma voiture automobile „trăsură automobilă”, devenind ulterior substantiv cu sensul întregii sintagme și prescurtându-se la autoTLFi, articolul automobile.. În urma conversiunii parțiale se păstrează și sensul inițial al cuvântului, acesta făcând parte din două sau mai multe clase lexico-gramaticale. Astfel sunt, bunăoară, adjectivele/substantivele referitoare la etnii.
În cursul istoriei unor limbi s-au creat prin conversiune părți de vorbire noi, inexistente până la un anumit stadiu. Așa este, de exemplu, articolul hotărât în mai multe limbi. Acesta nu exista în latină, dar limbile romanice și l-au format prin conversiunea pronumelui demonstrativ, precum în le, la, lesTLFi, articolul le1.. Nici într-o limbă ca maghiara veche nu a existat, dar s-a format tot din pronumele demonstrativKorompay 2006, p. 251..
Conversiunea în câteva limbi
În limba română
adjectiv dinConstantinescu-Dobridor 1998, articolul adjectivare.: verb la participiu: Din lăstar i-a răspuns un glas stins (Ioan Alexandru Brătescu-Voinești); verb la gerunziu: ... de departe se zăresc rezervoarele enorme și coșurile fumegânde ale rafinăriilor (Geo Bogza); adverb: De-atuncea are stigletele așa îmbrăcăminte (Mihail Sadoveanu);
adverb dinConstantinescu-Dobridor 1998, articolul adverbializare.: substantiv: ... se uita cu ochii plânși cum frații lui se învățau la zbor dimineața și seara (I. Al. Brătescu-Voinești); adjectiv: ... au știut să privească atent și cerul, și aripile fluturilor (Geo Bogza);
conjuncție dinConstantinescu-Dobridor 1998, articolul conjuncționalizare.: adverb: Cum însera, înhăma căluțul ... (Eusebiu Camilar); prepoziție: ... și a rămas în loc până au pierit în zarea despre miazăzi (I. Al. Brătescu-Voinești);
prepoziție dinConstantinescu-Dobridor 1998, articolul prepoziționalizare.: adverb: ... ridică deasupra oilor toiegelul alb (M. Sadoveanu); substantiv: Grație ei i-a revenit inspirația poetică (Liviu Rebreanu); adjectiv: Și alese drept profesor pe verișorul ei (Vasile Alecsandri); verb la participiu: Potrivit legilor în vigoare, nu are dreptul la alocație; verb la gerunziu: Am citit hotărârea privind economiile de carburanți;
substantiv dinConstantinescu-Dobridor 1998, articolul substantivare.: adjectiv: frumosul, un leneș, cel sărac; numeral: un trei, cei trei; pronume: sinea, un nimic; verb: o trecere, aratul, cel rănit; adverb: binele, un bine; interjecție: oful, un of;
adverb interogativ: Unde este? > conjuncție: E un punct însă unde drumul nostru se bifurcăDEX '09, articolul unde..
Un caz de conversiune istorică și totală este cel al numelor de acțiune cu terminația -are/-ere/-ire/-îre, care provin din infinitivul latinescPană Dindelegan 2004.: ascultare, vedere, auzire.
În alte limbi
În franceză este frecventă substantivarea unor adjective care inițial au fost atributele unor substantive sau continuă să existe cu această funcție: voiture automobile > automobile, boulevard périphérique „bulevard periferic” > périphérique. Nu este tot atât de frecventă, dar prezintă o tendință ascendentă adjectivizarea unor substantive în funcția de nume predicativ: être rock „a fi pasionat de rock” (literal „a fi rock”), être montagne „a prefera muntele”. De asemenea, devine relativ frecventă adverbializarea unor adjective: rouler tranquille „a conduce liniștit”, s’habiller anglais „a se îmbrăca englezește”Dubois 2002, p. 120..
În engleză sunt foarte productive următoarele conversiuni: substantiv > verb: to bicycle „a merge cu bicicleta”Bussmann 1998, p. 255.; adjectiv > verb: to tidy „a face ordine”; verb > substantiv: hit „lovitură”; adjectiv > substantiv: the rich „bogații”Crystal 2008, p. 114..
În limbile din diasistemul slav de centru-sud este, de asemenea, frecventă substantivarea unor adjective. Exemplu: Vera se udala vrlo mlada „Vera s-a măritat de foarte tânără” > Ova mlada nije iz našeg sela „Mireasa asta nu e din satul nostru”. Din atribute adjectivale s-au format multe nume de țări: Hrvatska „Croația”, Francuska „Franța” etc.Barić 1997, pp. 301–302. (gramatică croată). Forma de neutru singular a unor adjective a dat substantive abstracte, de exemplu dobro „binele”, zlo „răul”. Este foarte frecventă folosirea acestei forme adjectivale ca adverb: Dobro dijete dobro uči „Copilul bun învață bine”Čirgić 2010, p. 131 (gramatică muntenegreană).. Alte conversiuni: verb la gerunziu prezent > adjectiv: osvježavajuće piće „băutură răcoritoare”; verb la participiu pasiv > adjectiv: uvezena tkanina „țesătură importată”; substantiv cu prepoziție > adverb: (osuđen) na smrt „(condamnat) la moarte” > (bolestan) nasmrt „(bolnav) de moarte”; adverb interogativ > adverb relativ, conjuncție: gdje? „unde?” > gdje „(acolo) unde”; substantiv la cazul instrumental > prepoziție: povodom „cu o ocazie” > povodom proslave „cu ocazia sărbătoririi”.
În maghiară sunt frecvente următoarele conversiuni: adjectiv > substantiv: Pirosra cserélte kék kocsiját „Și-a schimbat mașina albastră pe una roșie”; numeral > substantiv: Adj hozzá négyet! „Adaugă patru”; substantiv > adjectiv: a szomszéd udvar „curtea vecină”; verb la participiu prezent, trecut sau viitor > substantiv: alkotó „creator”, vádlott „acuzat”, jövendő „viitor”; adjectiv derivat > substantiv: énekes „cântăreț”, világtalan „nevăzător”;
Alte conversiuni: numeral derivat: negyed „sfert” > substantiv: „cartier”, század „sutime” > „secol”; adverb > substantiv: este „seara”, reggel „dimineața”; verb: félsz „te temi” > substantiv: „temere”; verb: találom „(eu) îl/o/îi/le găsesc” + desinență cazuală > adverb: találomra „la nimereală”.
În gramaticile unor limbi, precum maghiara sau cele din diasistemul slav de centru-sud, se distinge de adverb modalizatorul ca parte de vorbire aparte. Acesta se formează de cele mai multe ori prin conversiune, mai ales din adverb. Exemple: maghiară: Géza biztosan talált be a belső körbe „Géza a nimerit cu siguranță în cercul interior” (adverb) > Géza biztosan betalált a belső körbe „Cu siguranță, Géza a nimerit în cercul interior” (modalizator)Kugler 2001.; muntenegreană: Ona je sigurno polagala vozački ispit „Ea a trecut cu siguranță examenul de conducător auto” > Ona je, sigurno, polagala vozački ispit „Cu siguranță, ea a trecut examenul de conducător auto”Čirgić 2010, p. 229..
Și particula, pe care unii lingviști o disting și de adverb, și de modalizatorDe exemplu Péteri 2001., devine particulă, de regulă, tot prin conversiune. Exemple: din adverb: Je suis bien à Paris „Mă simt bine la Paris” > Il part bien demain? „Într-adevăr pleacă mâine?”Fónagy 2006, p. 182.; Péter egyszerűen oldotta meg a feladatot „Péter a rezolvat simplu problema” > Péter egyszerűen megoldotta a feladatot „Pur și simplu, Péter a rezolvat problema”Péteri 2001, p. 99.; din conjuncție: Er kommt, aber sein Vater ist verhindert „El vine, dar tatăl său nu poate veni”DWDS, articolul aber. > Die werden aber staunen! „Ce-o să se mai mire ăia!”Möllering 2001, p. 133.; Je pense, donc je suis „Gândesc, deci exist”TLFi, articolul donc. > Taisez-vous donc à la fin! „Taci odată, ce naiba!”Fónagy 2006, p. 183.; Nije se čuvao, pa se razbolio „N-a avut grijă și s-a îmbolnăvit”HJP, articolul pa (I) > Pa to nije moguće! „Păi asta nu e posibil!”HJP, articolul pa (II).; Esik az eső, hát maradjunk itthon „Plouă, deci să rămânem acasă” > Hát láttál már ilyet? „Ai mai văzut tu așa ceva?”.
Note
Surse bibliografice
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2009, ISBN 9786069215975; online: Dexonline (DEX '09) (accesat la 22 februarie 2018) Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 22 februarie 2018) Bokor, József, Szófajtan (Părțile de vorbire), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 197–253 (accesat la 22 februarie 2018) Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 22 februarie 2018) (cnr) Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010 (accesat la 22 februarie 2018) Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 22 februarie 2018)