Monarhia Regatului Angliei începe odată cu Alfred cel Mare și se încheie cu Regina Ana, care devenea regina Marii Britanii în 1707, atunci când Anglia se unea cu Scoția.
Erau necesare argumente pentru cei câțiva regi care susțineau că dețin controlul vechiului regat anglo-saxon, pentru a fi considerat primul rege al Angliei. Spre exemplu, Offa, regele de Mercia și Egbert, rege de Wessex, sunt uneori descriși ca regi ai Angliei de către scriitorii populari, însă nu și de către istorici. La sfârșitul secolului al VIII-lea, Offa a obținut o poziție dominantă în sudul Angliei, însă nu a supraviețuit, murind în 796. În 829, Egbert a cucerit Mercia, însă și-a pierdut curând controlul asupra ei.
Spre sfârșitul secolului al IX-lea, Wessex domina regatul anglo-saxon. Regele Alfred cel Mare era suveran al Merciei de vest și a folosit titlu de Rege al Angliei și al Saxonilor, însă nu a domnit niciodată peste partea estică și nordică a Angliei, pe atunci regiunea Danelaw. Fiul său, Eduard cel Bătrân a cucerit estul Danelaw, dar fiul lui Eduard, Athelstan a devenit primul rege care să unifice întrega Anglie, atunci când a cucerit Northumbria în 927, fiind considerat de unii istorici ca primul rege al Angliei.
Principatului Țării Galilor a fost încorporat în Regatul Angliei sub Statutul Rhuddlan în 1284 și în 1301 regele Eduard I al Angliei l-a investit pe fiul său mai mare, viitorul rege Eduard al II-lea al Angliei, ca Prinț de Wales. Din acel moment, cu excepția regelui Eduard al III-lea al Angliei, cei mai mari fii ai tuturor monarhilor englezi au purtat acest titlu. După moartea reginei Elisabeta I a Angliei care nu a avut moștenitori, în 1603 coroanele Angliei și Scoției s-au unit, iar regele Iacob al VI-lea al Scoției devenea Iacob I al Angliei. Prin proclamarea regală, Iacob se intitula Rege al Marii Britanii, însă acest regat nu avea să se creeze până în anul 1707, atunci când Anglia se unea cu Scoția, pentru a forma noul Regat al Marii Britanii și care avea să se încadreze sub domnia reginei Anna a Marii Britanii.
Casa de Wessex Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Alfred cel Mare(Ælfrēd; Ælfrǣd)880s–899 849Fiul lui Æthelwulf (rege de Wessex) și Osburh Ealhswith8685 copii 26 octombrie 89950 de ani Eduard cel BătrânEadweard cyning26 octombrie 899–924 c. 874–877Fiul lui Alfred și Ealhswith (1) Ecgwynn2 copii(2) Ælfflæd8 copii(3) Eadgifu4 copii 17 iulie 92446–50 de ani
Pretendenți disputați
Există unele dovezi cum că Ethelweard de Wessex e posibil să fi fost rege timp de patru săptămâni, în anul 924, între domnia tatălui său Eduard cel Bătrân și a fratelui său Athelstan, deși nu a fost încoronat. Totuși acest lucru nu este acceptat de către toți istoricii. De asemenea, nu este clar dacă Ethelweard a fost declarat rege al întregului regat sau doar în Wessex. Există dovezi că atunci când Eduard a murit, Ethelweard a fost declarat rege în Wessex și Athelstan în Mercia.
Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Ethelweard</small>iulie–august924 </small>fiul lui Eduard cel Bătrân și Ælfflæd Necăsătorit?</small>nu a avut copii 3 august 924</small>23 de ani</small>Înmormântat la Winchester Athelstan(Æþelstan)924–939Regele Anglo-Saxonilor 924-927Regele Angliei 927-939 895Fiul lui Eduard cel Bătrân și Ecgwynn Necăsătorit 27 octombrie 93944 de ani Edmund Magnificul (Eadmund)28 octombrie939–946 c. 921Fiul lui Eduard cel Bătrân și Eadgifu de Kent (1) Ælfgifu de Shaftesbury2 copii(2) Æthelflæd de Damerhamnu a avut copii 26 mai 946Pucklechurch25 de ani (Omorât într-o încăierare) Eadred al Angliei(Eadred)27 mai946–955 c. 923Fiul lui Eduard cel Bătrân și Eadgifu de Kent Necăsătorit 23 noiembrie 955Frome32 de ani Edwy al Angliei(Eadwig)24 noiembrie955–959 c. 940Fiul lui Edmund I al Angliei și Ælfgifu de Shaftesbury Ælfgifu 1 octombrie 95919 ani Edgar Pașnicul(Eadgar)2 octombrie959–975 c. 943WessexFiul lui Edmund I al Angliei și Ælfgifu de Shaftesbury (1) Æthelflædc. 9601 fiu(2) Ælfthrythc. 9642 copii 8 iulie 975Winchester32 de ani Sf. Eduard Martirul(Eadweard)9 iulie975–978 c. 962Fiul lui Edgar al Angliei și Æthelflæd Necăsătorit 18 martie 978Castelul Corfe16 ani (Asasinat) Ethelred cel Neinspirat(Æþelræd Unræd)19 martie978–1013 (prima domnie) c. 968Fiul lui Edgar al Angliei și Ælfthryth (1) Ælfgifu de York9919 copii(2) Emma de Normandia10023 copii 23 aprilie 1016Londra48 de ani
Regi danezi
Anglia a intrat sub dominația regilor danezi în timpul și după domnia lui Ethelred cel Neinspirat.
Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Svend I al Danemarcei(Svend Tveskæg)25 decembrie 1013–1014 c. 960DanemarcaFiul lui Harald Bluetooth și Gyrid Olafsdottir (1) Gunhild de Wendenc. 9907 copii(2) Sigridc. 1000o fiică 3 februarie 1014Gainsborough54 de ani
Casa de Wessex (restaurată, prima dată) După moartea lui Svend I al Danemarcei, Ethelred al II-lea al Angliei s-a întors din exil și a fost proclamat rege, la 3 februarie 1014. Fiul său l-a urmat la tron după ce a fost ales rege de către cetățenii din Londra și o parte din Witan, în ciuda eforturilor danezilor de a smulge coroana de la saxonii din vest.
Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Ethelred cel Neinspirat(Æþelræd Unræd)19 martie1014–1016 (a doua domnie) c. 968Fiul lui Edgar al Angliei și Ælfthryth (1) Ælfgifu de York9919 copii(2) Emma de Normandia10023 copii 23 aprilie 1016Londra48 de ani Edmund Braț-de-Fier(Eadmund)24 aprilie –30 noiembrie 1016 c. 990Fiul lui Ethelred cel Neinspirat și Ælfgifu de York Ealdgyth2 copii 30 noiembrie 1016Glastonbury26 de ani
Regi danezi (restaurați) După bătălia decisivă de la Assandun din 18 octombrie 1016, regele Edmund a semnat un tratat cu Knut, în care toată Anglia, cu excepția regiunii Wessex, era controlată de Knut. După moarea lui Edmund, la 30 noiembrie, Knut a condus tot regatul ca rege unic.
Nume Portret Naștere Căsătorie DecesKnut cel Mare(Knútr)18 octombrie 1016 –12 noiembrie 1035 c. 995Fiul lui Svend I al Danemarcei și Gunhilda a Poloniei(1) Aelfgifu de Northamptondoi copii(2) Emma de Normandia1017doi copii12 noiembrie 1035Shaftesbury40 de aniHarold Picior-de-Iepure(Harald)13 noiembrie 1035 –17 martie 1040c. 1016/7Fiul lui Knut cel Mare și Ælfgifu de NorthamptonÆlfgifu?1 copil?17 martie 1040Oxford23 sau 24 de aniHardeknud(Hardeknud)17 martie 1040 –8 iunie 10421018Fiul lui Knut cel Mare și Emma de NormandiaNecăsătorit8 iunie 1042Lambeth24 de ani
Casa de Wessex (restaurată, a doua oară)
Dupa Hardeknud, a avut loc o scurta restaurare saxona intre 1042 si 1066, dupa batalia de la Hastings, un punct decisiv în istorie engleză. William I, duce de Normandia a devenit regele Angliei.
Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Eduard Confesorul(Eadweard)9 iunie1042 – 1066 c. 1002Islip, OxfordshireFiul lui Ethelred al II-lea al Angliei și Emma de Normandia Edith de Wessex23 ianuarie 1045Nici un copil 5 ianuarie 1066Palatul Westminster64 de ani Harold Godwinson(Harold Godƿinson)6 ianuarie – 14 octombrie 1066 c. 1022Fiul lui Godwin, Conte de Wessex și Gytha Thorkelsdóttir Edith Swannesha 14 octombrie 1066Hastings44 de ani(A murit în luptă)Ealdgythc. 1064Harold, Ulf Edgar Atheling(Eadgar Æþeling)15 octombrie – 17 decembrie 1066Proclamat dar nu a fost încoronat niciodată c. 1053UngariaFiul lui Eduard Exilatul și Agatha NecăsătoritNici unul c. 112673 de ani
Dinastia normandă
În 1066, William al II-lea, Duce de Normandia, un vasal al regelui Franței și văr al lui Eduard Confesorul, a invadat și a cucerit Anglia, mutând permanent capitala de la Winchester la Londra. După moartea regelui Harold al II-lea în bătălia decisivă de la Hastings, la 14 octombrie, anglo-saxonii Witenagemot l-au ales pe Edgar ca rege, însă Edgar a fost în imposibilitatea de a rezista invadatorilor și nu a fost niciodată încoronat. William a fost încoronat ca regele William I al Angliei, în ziua de Crăciun a anului 1066, în Catedrala Westminster și este astăzi cunoscut sub numele de William Cuceritorul, William Bastardul sau William I.
Nume Portret Naștere Căsătorie Deces William I al AnglieiWilliam BastardulWilliam Cuceritorul(Guillaume le Bâtard)(Guillaume le Conquérant)25 decembrie1066–1087 c. 1028Castelul FalaiseFiul lui Robert I, Duce de Normandia și Herleva Matilda de FlandraCatedrala Notre Dame, Normandia 105310 copii 9 septembrie 1087Rouen59 de ani S-a rănit după ce a căuzt din șa. Îngropat la Catedrala Sain Etienne (Abbaye aux Hommes) de Caen William al II-lea al AnglieiWilliam Rufus(Guillaume le Roux)26 septembrie1087–1100 c. 1058NormandiaFiul lui William I al Angliei și Matilda de Flandra Necăsătorit 2 august 1100New Forest42 de ani A fost omorât cu o săgeată Henric I al AnglieiHenry Beauclerc(Henri Beauclerc)5 august1100–1135 septembrie 1068SelbyFiul lui William I al Angliei și Matilda de Flandra (1) Edith a ScoțieiCatedrala Westminster11 noiembrie 11004 copii(2) Adeliza de LouvainCastelul Windsor29 ianuarie 1121nu a avut copii 1 decembrie 1135 Castelul Lyons-la-Forêt (Saint-Denis-en-Lyons)67 de ani Aparent de la consumul excesiv de petromizonii. Înmormântat la Catedrala Reading
Casa Blois Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Ștefan al AnglieiȘtefan de Blois(Estienne de Blois)22 decembrie1135–1154 c. 1096BloisFiul lui Ștefan, Conte de Blois și Adela de Normandia Matilda de BoulogneWestminster11255 copii 25 octombrie 1154Castelul Dover58 de ani, de dysentery
Pretendenți disputați
Împărăteasa Matilda a fost declarată moștenitoarea prezumtivă a tatălui ei, Henric I, după moartea fratelui său și a fost recunoscută ca atare de către baroni. Cu toate acestea, după moartea lui Henric I, tronul a fost preluat de către vărul Matildei, Ștefan de Blois. Matilda a continuat să fie conducător de facti pentru câteva luni, fiind prima femeie care avea să domnească, însă nu a fost niciodată încoronată și este rareori menționată ca monarh al Angliei.
Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere MatildaÎmpărăteasa Matilda(Mathilde l'emperesse)7 aprilie 1141–1 noiembrie 1141Titlu disputat 7 februarie 1102Sutton CourtenayFiica lui Henric I al Angliei și Edith a Scoției (1) Henric al V-lea al Sfântului Imperiu RomanMainz6 ianuarie 1114nu au avut copii(2) Geoffrey al V-lea, Conte de AnjouCatedrala Le Mans22 mai 11283 copii 10 septembrie 1167Notre Dame du Pré în Rouen65 de ani Fiica lui Henry I(A preluat forțat coroana)
Contele Eustațiu al IV-lea de Boulogne (c 1130 - 17 august 1153) a fost numit co-regent al Angliei de către tatăl său, regele Ștefan, la 6 aprilie 1152, în scopul de a garanta succesiunea la tron (acesta fiind obiceiul în Franța, însă nu și în Anglia). Cu toate acestea, Papa și Biserica nu au fost de acord cu acest lucru, iar Eustațiu nu a fost încoronat. Eustațiu a murit în anul următor la vârsta de 22 de ani, în timp ce tatăl său încă mai trăia.
Casa de Anjou-Platagenet
Ștefan a ajuns la un acord cu Matilda, în noiembrie 1153, semnând Tratatul de la Wallingford, în care Ștefan îl recunoștea pe Henric, fiul Matildei, ca moștenitor-aparent al tronului în locul propriului său fiu, care murise în august.
În loc ca Angevinii să guverneze printre normanzi, aceștia au condus Aquitania, terenurile care au fost dobândite prin căsătoria lui Henric al II-lea cu Eleanor de Aquitaine, și nu au considerat Anglia ca fiind casa lor primară decât dupa ce majoritatea dintre pământurile lor au fost pierdute de către regele Ioan. Deși dinastia Angevină a avut o guvernare scurtă, descendenții în linia masculină au inclus Casa de Plantagenet, Casa de Lancaster și Casa de York. Angevinii au format blazonul regal al Angliei, arătând ce alte regate dețineau sau au fost revendicate de succesorii lor.