Diculești este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Băbeni-Oltețu (reședința), Budești, Diculești și Colelia.

Geografie Comuna Diculești este situată în zona de sud a județului Vâlcea, învecinându-se la vest cu orașul Bălcești, la nord cu comuna Valea Mare și la sud cu comuna Făurești.

Localitatea se află la o distanță de aproximativ 90 km față de municipiul Râmnicu Vâlcea, circa 40 km față de municipiul Drăgășani și la aproximativ 40 km față de municipiul Craiova.

Din punct de vedere geografic, formele de relief întâlnite pe teritoriul localității aparțin Platformei Oltețului (subdiviziune a Podișului Getic), fiind reprezentate de dealuri cu înălțimi ce variază între 150 și 275 m și de zona de luncă a râului Olteț, situată în partea de vest. Râul Olteț străbate comuna de la nord la sud și colectează principalii afluenți torențiali de pe teritoriul acesteia.

Alimentarea cu apă potabilă a gospodăriilor se realizează în mod tradițional din izvoare naturale prin intermediul fântânilor, localitatea beneficiind în prezent și de rețea publică de aducțiune.

Pe teritoriul comunei au fost identificate următoarele unități de sol: sol brun moderat podzolit pseudogleizat; sol brun podzolit erodat în parte cu schelet; soluri brune cu soluri pseudo-redzine; aluviuni recente, pe alocuri cu schelet; sol aluvional slab humifer.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Diculești se ridică la 1.684 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.981 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,28%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,04%), iar pentru 7,84% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Diculești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

La alegerile locale din 2024, primarul în funcție din 2016, , a obținut un nou mandat fiind singurul candidat înscris în cursă pentru această poziție. În perioada administrației acestuia, în localitate s-au derulat proiecte de infrastructură rutieră și edilitară, cum ar fi modernizarea drumurilor locale și extinderea managementului deșeurilor prin amplasarea de insule ecologice; de asemenea, au existat inițiative locale privind sprijinirea înființării unei unități pentru situații de urgență. De asemenea, s-au implementat măsuri de eficiență energetică, incluzând reabilitarea sistemului de iluminat public prin finanțare obținută de la Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) și planificarea unui parc fotovoltaic menit să asigure independența energetică a instituțiilor locale.

Istoric Zona în care se află comuna Diculești este inclusă, prin descoperirile arheologice din apropiere (punctul Bugiulești din comuna Tetoiu), în aria cercetată pentru vestigii din perioada lacului Getic.C.S. Nicolaescu-Plopșor, Dandu Nicolaescu-Plopșor - The possible existence of the proto-hominids in Romania's Villafranchean in Dacia Descoperirile arheologice întâmplătoare din împrejurimi atestă prezența comunităților umane încă din paleolitic. De asemenea, au fost identificate așezări neolitice la Bălcești, precum și urme materiale din prima epocă a fierului pe teritoriul comunei vecine Valea Mare.

Prezența triburilor getice în regiune este documentată prin descoperirea unor monede de argint emise de orașele antice grecești și autohtone, incluse în tezaurul de la Valea Mare. După cucerirea romană, zona a fost integrată în procesul de romanizare, continuitatea populației daco-romane după retragerea aureliană fiind indicată de mormintele din secolul al IV-lea descoperite în satul Băbeni.I. Nestor - Studii și referate privind Istoria României, vol. I, București, 1954, p. 453

În perioada organizării primelor formațiuni statale medievale, teritoriul comunei Diculești a făcut parte din cnezatul lui Ioan, menționat în „Diploma Cavalerilor Ioaniți” din anul 1247.

Toponimul Diculești apare menționat în documente începând cu secolul al XVII-lea. În anul 1625, prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpără moșia din Preutese (Vâlcea), o jumătate din sat și din funia Robotească, de la Dobre, fiul lui Radu din Diculești.Cf. Șt. Nicolaescu - „Cartea lui Alexandru Voevod” în *Arhivele Olteniei*, nr. 65-66, p. 84 Într-un zapis pentru cumpărarea unui rob din 1642, este trecut ca martor Dobre logofătul din Diculești.Cf. M.V. Demetrescu - „Două sureturi” în *Arhivele Olteniei*, nr. 7, p. 212

În anul 1720, în timpul stăpânirii austriece, satul Diculești a fost temporar părăsit de locuitori din cauza dărilor mari sau a epidemiilor de ciumă.Cf. I. Bacila - „Oltenia sub austrieci” în *Arhivele Olteniei*, nr. 13, p. 236 O memorie militară din 1772 menționează așezarea sub numele Dikoleschti, descrisă ca un sat cu o biserică pe Olteț.Cf. C.I. Karadja - „Oltenia după Memoriile Generalului von Bauer” în *Arhivele Olteniei*, nr. 14, p. 307

Satul Budești este consemnat documentar tot în anul 1625, când domnitorul Alexandru Coconul îi întărește logofătului Zaharia din Băbeni stăpânirea asupra unor părți din moșia locală. În acest sat, familia boierilor Diculești a ctitorit în anul 1825 o biserică de zid.

Satul Băbeni este atestat în același hrisov din 1625, care confirma proprietățile aceluiași Zaharia Logofătul peste părți din moșiile Preutese, Budești, Giurgești și Băbeni. Satul Colelia apare menționat mai târziu în evidențele administrative, fiind locuit istoric în comunități compacte de rudari.

Din punct de vedere administrativ, comuna Diculești a fost unită cu comuna Făurești între 1 aprilie 1906 și 15 iulie 1908 sub denumirea de Băbeni-Făurești. În perioada comunistă, comuna a fost desființată și inclusă din nou în comuna Făurești. La 15 septembrie 2004, în urma unui referendum local, comuna Diculești a fost reînființată în structura actuală.

Monumente istorice Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Băbeni-Oltețu (purtând și hramurile secundare „Sf. Evanghelist Matei” și „Sf. Dumitru”) – cod LMI VL-II-m-B-09640, ridicată inițial din lemn în jurul anului 1770 și reconstruită din zidărie între anii 1778–1779. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Budești – cod LMI VL-II-m-B-09689, construită din zid în anul 1825 și ctitorită de vistiernicul Alexandru Diculescu.

Faună și floră Pădurile de foioase au acoperit în trecut suprafețe extinse din teritoriul comunei, fiind parțial defrișate de-a lungul timpului pentru extinderea terenurilor agricole și a vetrelor de sat. Pe valea Oltețului se întâlnește o vegetație de luncă (zăvoaie) formată din sălcii, plopi, arini și răchită. Pe versanții colinari predomină pădurile de stejar, gârniță, gorun, jugastru și ulm, însoțite de arbuști precum porumbarul, păducelul, sângerul, alunul și măceșul.

Dintre plantele cultivate în zona agricolă a comunei predomină grâul, porumbul, orzul, ovăzul, cartoful și fasolea. Fauna locală include păsări precum fazanul, prepelița, potârnichea, cucul și coțofana, iar fauna de interes cinegetic este reprezentată de iepuri, mistreți, căprioare și vulpi.

Note

Diculești