Teiu este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Leșile și Teiu (reședința).

Așezare Comuna se află în marginea sud-estică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râului Mozacu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ508, care o leagă spre nord de și și spre sud de . Lângă Teiu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ702A, care duce spre nord-est la Rătești (unde are un nod cu autostrada A1), apoi în județul Dâmbovița la (unde se intersectează cu DN7), , , și .

Sit arheologic Existența anterioară a unor comunități umane pe teritoriul actual este atestată prin așezarea neolitică fortificată, descoperită în cursul investigațiilor arheologice efectuate de către specialiști ai Muzeului Județean Argeș, în 1959. În așezarea aparținând culturii Gumelnița, s-au depistat piese ceramice decorate și de plastică feminine, expuse în secția de istorie a muzeului.Grigore Constantinescu, Argeș. Dicționar etnocultural, Editura „Alean”, Pitești, 2006, p. 262.

Tellul de la Teiu este format din „două muguri constituite din vestigiile câte unei așezări neolitice fortificate, cu circumvalație și palisadă. În una dintre așezări, ordonanță de locuite de suprafață cu platforme de lut, grupate în jurul unui spațiu relativ central. În axul acestuia, era situată o locuință de dimensiuni deosebit de mari, iar, în fața ei, o platformă de cult uriașă din lut ars cu decupaje semicirculare pe laturi, interpretată și ca o reprezentare plastică de cult. Ceramică de tip Gumelnița, cu decor plastic, „bogată plastică feminină, nedecorată, între care se deosebește o figurină cu indicația clară a mâinilor aduse sub sâni”.Ion Godea, Ceramica. Tehnologii tradiționale, Editura de Vest, București, 2007, p. 83. Obiectele descoperite de arheologul. S. Morintz și istoricul Ion Nania demonstrează că, în neolitic, locuitorii așezării se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, vânătoarea, olăritul, torsul, țesutul.Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu, Lucian Roșu, Dicționar enciclopedic de artă veche a României, București 1980, p. 138.

Un depozit neolitic comous din lame de silex, topoare de piatră, figurină antropomorfă aparținând culturii Gumelnița a fost descoperit la Leșile, în punctul Dealul Popii. În același sat, s-a depistat o monedă republicană, iar, la Teiu din Deal, mai multe monede romane republicane, argumentându-se astfel o locuire mult anterioară a teritoriului actualei comune.

Toponimie Leșile - toponim topografic format pe baza apelativului slav lésă = pădure atestând, în acest caz, existența unor păduri în aria de constituire a localității, fie pe baza apelativului leasă = împletitură din nuiele, cu diferite utilizări, inclusiv pentru păstrarea știuleților de porumb”. Denumirea anterioară Aleșii de Tei indică, de fapt, separarea unor locuitori din Teiu, de vatra lor originară și stabilirea în actuala arie a așezării Leșile, element confirmat prin structura toponimului.

Teiu - toponim topografic, la origine, apelativul tei (Tilia tomentosa), indicând un reper cert în aria de constituire a localității.

Istorie La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Gălășești a județului Argeș și era formată din satele Buta, Aleșii din Teiu (Olănești), Lagărul (Ciupa), Teiu Nou (Teiu din Deal) și Teiu Vechi (Teiu din Vale), având în total 1624 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează ca reședință a plășii Dâmbovnic, având 2907 locuitori în satele Leșile, Lagăru, Teiu din Deal și Teiu din Vale.

În 1931, este consemnată doar cu satele Leșile, Teiu din Deal și Teiu din Vale. În 1950, comuna a fost arondată raionului Găești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit la județul Argeș, reînființat; tot atunci, satele Teiu din Deal și Teiu din Vale au fost comasate pentru a forma un unic sat, Teiu.

Specific arhitectural Arhitectura este caracteristică zonei de șes a județului Argeș, fiind una preponderent populară. Construcțiile vechi de locuit relevau utilizarea lemnului ca material de edificare a acestora.Se înregistrau passsim, construcții de lemn monocelulare, deși planul cvasigeneralizat îl reprezenta cel bicameral, cu un singur acces din exterior și cu legătură directă între cele două încăperi: tindă și odaie curată. În perioada interbelică, s-a extins tehnica de realizare a construcțiilor de locuit prin dispunerea, pe latura frontală, a sălii. Sala susținută pe stâlpi simpli este bordată de un pălimar amplu decorat prin ajurarea scândurilor dispuse vertical. Un foișor cu acoperiș în două ape plasat pe axul fațadei prezintă, la fronton, decorații în lemn. Izolat, se constată existența unor decoruri murale realizate din stucatură, predominând glastrelor cu flori.Vasile Fălcescu, Teiu, cuibul părăsit al lui Vladimir Streinu, Pitești, 1998, p. 58.

Patrimoniul cultural-istoric Biserica Teiu Deal (1850-1859) - a fost ctitorită de Marin Diaconescu, preot Radu, Ilie Diaconu, pe locul unei bisericuțe de lemn. Intervențiile au vizat reparații generale efectuate cu sprijinul financiar al lui Armand Călinescu și al lui Mihai Antonescu (1938-1942) și pictura murală.Ibidem, p. 62.

Biserica Teiu Vale (1925-1928) - a fost ctitorită de părinții lui Vladimir Streinu: Șerban Iordache și Elena, soția sa, general N. Constantinescu și Maria, soția sa. Pictura murală a fost executată de Gheorghe Belizarie și N. Nicolescu (1928).Ibidem, p. 63.

Monumente istorice Două obiective din comuna Teiu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic reprezentat de așezarea de tip tell cu val și șanț de la Teiu, punct „Siliște-Măgura” (eneolitic, cultura Gumelnița), Cod: AG-I-s-B-13382. Altul este monumentul memorial sau funerar reprezentat de casa Vladimir Streinu (începutul secolului al XX-lea), Cod: AG-IV-m-B-14012.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Teiu se ridică la 1.276 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.594 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,93%), iar pentru 7,84% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,67%), iar pentru 8,23% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Teiu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Note

Teiu