Castelul Bran (în , în ) este un monument istoric și arhitectonic situat în Culoarul Rucăr-Bran, la 30 de kilometri de Brașov (), în regiunea etnografică Țara Bârsei () din sud-estul Transilvaniei.

Amplasare Castelul Bran se situează la mai puțin de 30 km de Brașov, pe șoseaua ce pornește din vechiul cartier Bartolomeu și leagă Brașovul de Câmpulung - un drum istoric dintre Transilvania și Țara Românească. Castelul Bran este construit pe o stâncă, de unde domină un punct cheie din punct de vedere strategic aflat la capătul dinspre Ardeal al pasului Rucăr-Bran.

Istorie thumb|right|200px|Bran, pictură de Ludwig Rohbock (1883)

În secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. Pentru câțiva ani (1211-1225) a făcut parte din posesiunile din Țara Bârsei ale Ordinului Cavalerilor Teutoni.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 17 noiembrie 1377 în Zvolen le confirmă sașilor din Districtul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele le promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o „nouă cetate de piatră” permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Se bănuiește că acest castel, probabil din lemn, este cel știut din documente de epocă și ridicat de cavalerii teutoni între 1211-1225. Numele latinesc din actul din 1377, Tydricus sau Theodericus, corespunde numelui german Dietrich, probabil cel al comandorului (Komtur) din ierarhia Ordinului Teuton care comandase și poate chiar construise castelul Dietrichstein (în latină lapis Theoderici, "stânca lui Teoderic").

În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

right|350px|thumb|Bran în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului.

La 1 decembrie 1920, din inițiativa primarului Karl Ernst Schnell, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. La moartea reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu arhiducele Anton, membru al fostei familii imperiale de Habsburg. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ileana s-a întors cu familia în țară și a locuit la Bran, unde a înființat un spital pentru victimele războiului.

După 1948 Castelul Bran a fost naționalizat de către guvernul comunist și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis publicului începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare finalizată în linii mari în 1993, după care a fost redeschis ca muzeu și reintegrat în circuitul turistic.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat moștenitorilor legali din familia de Habsburg. Cu toate acestea, statul român, prin Ministerul Culturii, îl va mai administra pe o perioadă de tranziție de trei ani. La data de 1 iunie 2009, castelul intră pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana: arhiducele Dominic de Habsburg, arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și arhiducesa Elisabeta Sandhofer.

Arhitectură Inițial, Castelul Bran a fost o construcție militară de apărare având la bază forma unui patrulater neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886, acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă.

Cetatea a fost transformată în reședință regală în anul 1920, odată cu intrarea în proprietatea reginei Maria, iar în perioada 1920 - 1929 s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.

Prezent thumb|Curtea interioară a castelului Bran

În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana.

În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului.Statul român a scăpat de grija Castelului Bran, 18 mai 2009, gandul.info, accesat la 13 august 2010

În luna mai a anului 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent, în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare.

Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială a muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

În 2026, imediat după clarificarea definitivă a ultimelor aspecte ale proprietății asupra domeniului in SUA, activele Companiei de Administrare a Domeniului Bran (CADB) au fost vândute în măsură de 80% omului de afaceri american Joel Weinshanker, prin grupul său Ad Populum, urmașii Principesei Ileana păstrând 20% din proprietate.

Obiectele mutate din castel Din 1 iunie 2018, noul sediu al Muzeului Național Bran este găzduit de imobilul din str. Aurel Stoian nr. 14, din Bran. Acolo este expusă și o selecție din colecțiile proprietate de stat mutate din castel, incluzând interioarele încăperilor private ale cuplului regal - Regina Maria și Regelui Ferdinand.

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară Castelul Bran. Reședință a reginei Maria și a prințesei Ileana, Narcis Dorin Ion, București, Editura Tritonic, 2003 Cetatea Bran, Titus N. Hașdeu, Editura Meridiane, 1968 Castelul Bran : Romantism și regalitate, Diana Mandache, București, Humanitas, 2017

Vezi și Castelul Turnu Roșu din Boița și Turnul Spart din Boița, fortificații de vamă pentru Pasul Turnu Roșu Muzeul Național Bran, care administrează proprietățile de stat legate de castel

Legături externe

Site web oficial Castelul Bran, Documentar Video, TurismLand.ro

Categorie:Turismul în județul Brașov Categorie:Castele din România Categorie:Monumente din România Categorie:Locuri paranormale din România Categorie:Fondări în 1382 Categorie:Arhitectură din secolul al XIV-lea din România