Ulysses S. Grant (născut Hiram Ulysses Grant ; ) a fost un ofițer militar și politician american care a fost cel de al 18-lea președinte al Statelor Unite între 1869 și 1877. În calitate de , el a condus la victorie în Războiul Civil American în 1865 și apoi a servit pentru scurt timp ca secretar de război. Mai târziu, în calitate de președinte, Grant a acționat eficient pentru drepturile civile, a promulgat legea care a înființat Departamentul de Justiție și a colaborat cu republicanii radicali pentru a-i proteja pe afro-americani în timpul Reconstrucției.
Crescut în Ohio, Grant poseda excepționale aptitudinii în mânuirea cailor. Admis la West Point, Grant a absolvit pe locul 21 în promoția 1843 și a servit cu distincție în Războiul Mexicano-American. În 1848, s-a căsătorit cu Julia Dent și împreună au avut patru copii. Grant a demisionat din armată în 1854 și s-a întors la familia sa, dar a trăit în sărăcie. S-a alăturat după izbucnirea Războiului Civil American în 1861 și s-a remarcat după ce a câștigat câteva dintre primele victorii ale Uniunii pe . În 1863 a condus , prin care a dobândit controlul asupra fluviului Mississippi, dând o lovitură strategică serioasă Confederației, pe care a rupt-o astfel în două. Președintele Abraham Lincoln l-a avansat în gradul de după victoria sa de la . Timp de treisprezece luni, Grant s-a luptat cu Robert E. Lee în timpul soldată cu numeroase victime și la . După ce Lee a fugit din Petersburg, Grant l-a învins la Appomattox. La , Lee a capitulat oficial în fața lui Grant. O săptămână mai târziu, Lincoln a fost asasinat și i-a urmat la președinție Andrew Johnson, care l-a avansat pe Grant în gradul de în 1866. Mai târziu, Grant a rupt fățiș relațiile cu Johnson din cauza politicilor de reconstrucție; Grant a folosit , care fuseseră adoptate peste vetoul lui Johnson, pentru a impune respectarea drepturile civile ale afro-americanilor recent eliberați.
Erou de război, atras de simțul datoriei, Grant a fost nominalizat în unanimitate de Partidul Republican și a fost . În calitate de președinte, Grant a stabilizat economia națională postbelică, a sprijinit reconstrucția Congresului și ratificarea celui de al 15-lea amendament și a zdrobit Ku Klux Klan. Sub Grant, Uniunea a fost complet restaurată. El a numit afro-americani și evrei americani în funcții federale înalte. În 1871, Grant a creat prima , promovând serviciul civil mai mult decât orice președinte anterior. și s-au unit în spatele adversarului lui Grant la , dar Grant a fost reales cu ușurință. Politica lui Grant față de băștinașii americani a fost de a-i asimila pe aceșția în cultura albilor; Marele Război Sioux a fost purtat în timpul mandatului său. Politica externă a lui Grant a fost în mare parte pașnică, fără război, revendicările Alabama față de Regatul Unit fiind rezolvate cu pricepere pe cale diplomatică. Cu toate acestea, dorita din Caraibe a fost respinsă de Senat.
Administrația Grant este cunoscută popular și pentru marile scandaluri, între care și . Cu toate acestea, istoricii moderni îl apreciază mai favorabil pentru reformatorii pe care i-a numit și pentru acțiunile pe scară mare pe care le-a întreprins. Grant i-a numit pe și , care au urmărit penal Conspirația Whiskey-ului. Grant i-a numit pe și , care au servit drept echipă anticorupție pentru Grant. Grant l-a numit pe , care a stârpit corupția din Departamentul Internelor. Administrația lui Grant i-a urmărit penal pe (1871) și a combătut infracțiunile de moravuri precum pornografia și avortul (1873–1877). a cufundat țara într-o criză economică severă care a permis democraților să câștige majoritatea în Cameră. La aprig disputatele , Grant a facilitat aprobarea de către Congres a unui compromis pașnic.
Retras din activitate, Grant a fost primul președinte care a făcut ocolul lumii, luând masa cu regina Victoria și întâlnind mulți lideri străini proeminenți. În 1880, Grant nu a reușit să obțină nominalizarea prezidențială pentru un al treilea mandat din partea republicanilor. În ultimul an al vieții, confruntându-se cu dificultăți financiare grave și muribund de cancer la gât, el și-a scris , care au avut un succes critic și financiar major. La momentul morții sale, el a fost comemorat ca simbol al unității naționale. Grant a fost un general modern și „un lider abil, cu o înțelegere naturală a tacticii și strategiei”.
Evaluările istoricilor l-au clasificat adesea pe Grant drept unul dintre cei mai slabi președinți din istoria Americii. Cu toate acestea, la adresa acestei narațiuni au primit un sprijin semnificativ în ultima vreme. Deși critică scandalurile, istoricii moderni au subliniat și realizările administrației sale prezidențiale. Printre acestea, se numără urmărirea în justiție a Klanului, tratarea persoanelor de culoare ca persoane cu drepturi egale și cetățeni americani, o politică inovatoare față de băștinașii americani și rezolvarea pe cale pașnică a revendicărilor Alabama și a . Numirea lui Hamilton Fish de către Grant în funcția de secretar de stat este și ea foarte apreciată de către istorici.
Tinerețea și educația
Hiram Ulysses Grant s-a născut în , la , fiul lui , tăbăcar și negustor, și al lui . Strămoșii săi, Matthew și Priscilla Grant au ajuns la bordul navei la Massachusetts Bay Colony în 1630. Străbunicul lui Grant a luptat în Războiul Francez și Indian, iar bunicul său, Noah, a luptat în Revoluția Americană la Bunker Hill. Ulterior, Noah s-a stabilit în Pennsylvania și s-a căsătorit cu Rachel Kelley, fiica unui pionier irlandez. Fiul lor, Jesse (tatăl lui Ulysses) a fost un susținător al Partidului Whig și un aboliționist fervent. Jesse Grant s-a mutat la Point Pleasant în 1820 și a găsit de lucru ca maistru într-o tăbăcărie. El și-a întâlnit curând viitoarea soție, Hannah, iar cei doi s-au căsătorit pe . Hannah se trăgea din din Ballygawley din County Tyrone, . La zece luni după ce s-a căsătorit, Hannah l-a născut pe Ulysses, primul copil al ei și al lui Jesse. Numele băiatului, Ulysses, a fost extras din propuneri puse într-o pălărie. Pentru a-și onora socrul, Jesse l-a numit pe băiat Hiram Ulysses, deși el l-a numit întotdeauna Ulysses.
În 1823, familia s-a mutat în , unde s-au născut încă cinci frați: Simpson, Clara, Orvil, Jennie și Mary. La vârsta de cinci ani, Ulysses și-a început educația formală, începând cu o și mai târziu în două școli private. În iarna anului 1836–1837, Grant a fost student la , iar în toamna anului 1838, a urmat academia lui . În tinerețe, Grant și-a dezvoltat o abilitate neobișnuită de a călări și de a îngriji caii. Lui Grant nu-i plăcea tăbăcăria, așa că tatăl său s-a folosit de priceperea lui cu caii, dându-i de lucru să transporte cu căruța o mulțime de provizii și oameni. Spre deosebire de frații săi, Grant nu a fost obligat să meargă la biserică de către părinții săi metodiști. Pentru tot restul vieții, el s-a rugat în privat și nu s-a alăturat oficial niciunei confesiuni. Pentru alții, inclusiv pentru propriul său fiu, Grant părea a fi un agnostic. El a moștenit o parte din evlavia metodistă și felul de a fi liniștit a lui Hannah. Grant era în mare parte apolitic înainte de război, dar scria: „Dacă aș fi avut vreodată simpatii politice, aș fi fost cu Whig. Am fost crescut în acea școală.”
Cariera militară timpurie și viața personală
West Point și prima misiune
Tatăl lui Grant i-a scris congressmanului cerându-i să-l nominalizeze pe Ulysses la Academia Militară a Statelor Unite (USMA) de la West Point, New York. În ciuda diferențelor politice cu Jesse Root Grant, Hamer, un democrat, l-a nominalizat pe fiul de 17 ani al celui dintâi la West Point în primăvara anului 1839. Grant a fost acceptat pe , deși se îndoia de abilitățile sale academice. Hamer, care nu îl cunoștea bine pe Grant, a trimis un nume incorect la West Point. Pe , Grant a fost înrolat sub numele de „US Grant” la academia națională. Printre colegii de armată de la West Point, Grant a fost poreclit „Sam”, deoarece inițialele „US” însemnau și „Unchiul Sam”.
La început, Grant a fost indiferent față de viața militară, dar în decurs de un an și-a reexaminat dorința de a părăsi academia și mai târziu a scris că „în ansamblu îmi place foarte mult acest loc”. În timp ce era la academie, cel mai mare interes al său au fost caii și și-a câștigat reputația de „cel mai priceput” călăreț. În timpul ceremoniei de absolvire, în timp ce îl călărea pe York, un cal mare și puternic pe care doar Grant îl putea struni, a stabilit un record de sărituri în înălțime care nu a fost depășit vreme de 25 de ani. Căutând o ieșire din rutina militară, a studiat sub artistul romantic , producând nouă lucrări de artă care s-au păstrat. A petrecut mai mult timp citind cărți din bibliotecă decât textele academice, inclusiv lucrări de James Fenimore Cooper și alții. Duminica, cadeții erau obligați să mărșăluiască și să participe la slujbele de la biserica academiei, o cerință care lui Grant nu i-a plăcut. Tăcut din fire, Grant și-a făcut câțiva prieteni apropiați printre colegii cadeți, printre care și James Longstreet. El a fost inspirat atât de comandant, căpitanul , cât și de generalul , care a vizitat academia pentru a trece în revistă cadeții. Mai târziu, Grant a scris despre viața militară: „Există multe motive să nu-ți placă, dar mai multe pentru care să-ți placă”.
Grant a absolvit la , al 21-lea din cei 39 din promoția sa și a doua zi a fost avansat la gradul de cu . Avea înălțime mică pentru vârsta lui de 17 ani. Intrase la academie cântărind doar la ; la absolvire, patru ani mai târziu, crescuse la înălțimea de . Grant plănuia să demisioneze din armată după stagiul militar de patru ani. Mai târziu i-a scris unui prieten că printre cele mai fericite zile din viața lui au fost ziua în care a părăsit președinția și ziua în care a părăsit academia. În ciuda aptitudinilor sale excelente de călăreț, el nu a fost repartizat la cavalerie, ci la . Prima misiune a lui Grant l-a dus la de lângă St. Louis, Missouri. Lt. Col. l-a amendat pe Grant în sticle de vin pentru întârzierile lui Grant la întoarcerea de la White Haven. Comandată de colonelul , cazarma era cea mai mare bază militară din Vest. Grant era mulțumit de noul său comandant, dar aștepta cu nerăbdare sfârșitul serviciului militar și o posibilă carieră de profesor.
Căsătoria și familia În Missouri, Grant a vizitat familia lui Dent și s-a logodit cu sora lui, Julia, în 1844. Patru ani mai târziu, pe , cei doi s-au căsătorit la casa Juliei din St. Louis. Tatăl aboliționist al lui Grant dezaproba faptul că familia Dent deținea sclavi și niciunul dintre părinții lui Grant nu a participat la nuntă. Grant era flancat de trei colegi absolvenți de la West Point, toți îmbrăcați în uniformele lor albastre, inclusiv Longstreet, vărul Juliei. La sfârșitul lunii, Julia a fost primită cu căldură de familia lui Grant în . Ei au avut patru copii: , ("Buck"), ("Nellie") și . După nuntă, Grant a obținut o prelungire cu două luni a concediului său și s-a întors la St. Louis când s-a hotărât că va rămâne în armată, având o soție de întreținut.
Războiul mexicano-american
După creșterea tensiunilor cu Mexicul în urma unirii Texasului cu Statele Unite, războiul a izbucnit în 1846. În timpul conflictului, Grant s-a remarcat ca soldat îndrăzneț și competent. Înainte de război, președintele John Tyler ordonase ca unitatea lui Grant să treacă în Louisiana ca parte a sub comanda generalului-maior Zachary Taylor. În septembrie 1846, succesorul lui Tyler, James K. Polk, incapabil să provoace Mexicul la război la Corpus Christi, Texas, i-a ordonat lui Taylor să meargă la 150 de mile spre sud, până la Rio Grande. Mergând spre sud, spre , pentru a preveni un asediu mexican, Grant a intrat pentru prima dată în luptă pe , în .