Jane Austen (/ˈd͡ʒein ˈostin/; ) a fost o scriitoare engleză, considerată una dintre figurile centrale ale literaturii engleze și o reprezentantă majoră a realismului timpuriu. Este cunoscută în principal pentru cele șase romane ale sale, în care analizează și comentează implicit structurile sociale ale gentry-ului rural englez, respectiv mica nobilime proprietară de pământ, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Romanele sale examinează în mod constant dependența femeilor de instituția căsătoriei ca principal instrument de obținere a unui statut social favorabil și a securității economice. Opera lui Austen constituie o critică implicită a romanelor sensibilității din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și se înscrie în tranziția de la romanul de moravuri către realismul literar al secolului al XIX-lea.Grundy (2014), 195–197 Claritatea observației sociale, economia mijloacelor narative, spiritul ironic și ironia controlată i-au asigurat o recunoaștere durabilă din partea criticii literare și a cercetării academice.
Deși a redactat romane de importanță majoră înainte de vârsta de 22 de ani, debutul său editorial a avut loc abia la 35 de ani. Rațiune și Simțire (1811), Mândrie și prejudecată (1813), Parcul Mansfield (1814) și Emma (1816), publicate inițial anonim, sub formula „unei doamne” („By a Lady”), au cunoscut un succes moderat, fără a-i asigura notorietate publică în timpul vieții. Identitatea sa de autoare era cunoscută în cercuri restrânse, inclusiv de personalități influente ale epocii, precum Prințul Regent. Austen a mai scris două romane — Mânăstirea Northanger și Persuasiune, publicate postum în 1817 — și a început un alt roman, intitulat ulterior Sanditon, rămas neterminat la momentul morții sale. De asemenea, a lăsat în manuscris trei volume de scrieri juvenile, scurtul roman epistolar Lady Susan și romanul neterminat The Watsons.
După moartea sa, romanele lui Austen au fost rareori scoase din circulația editorială. Reputația sa literară s-a consolidat progresiv de-a lungul secolului al XIX-lea, atingând consacrarea deplină în secolul al XX-lea. Un moment decisiv în această evoluție l-a constituit republicarea operelor sale, în 1833, în colecția Standard Novels a lui Richard Bentley, ilustrată de Ferdinand Pickering și difuzată sub forma unei ediții complete. În 1869, nepotul său a publicat lucrarea biografică A Memoir of Jane Austen, care a contribuit semnificativ la cristalizarea imaginii sale publice. Opera sa a generat un număr considerabil de studii critice și a fost inclusă în numeroase antologii literare. Romanele lui Austen au stat la baza a numeroase adaptări cinematografice și producții televizate, confirmând actualitatea și relevanța operei sale în cultura literară occidentală.
Surse biografice
Informațiile biografice despre Austen sunt relativ limitate și provin în principal din corespondența sa păstrată, care constituie sursa primară fundamentală pentru reconstituirea vieții sale, precum și dintr-o serie de relatări memorialistice și schițe biografice redactate de membri ai familiei și de contemporani.Fergus (2005), 3–4
Din cele aproximativ 3.000 de scrisori pe care Austen se presupune că le-ar fi redactat de-a lungul vieții, au supraviețuit și au fost publicate doar în jur de 160, acestea fiind puse în circulație editorială în ediții selective și parțial supuse intervenției editoriale. Se consideră, pe baze larg acceptate, că Cassandra Austen a distrus cea mai mare parte a scrisorilor primite de la sora sa, fie prin ardere, fie prin alte mijloace. Această acțiune este interpretată de cercetători ca fiind motivată atât de considerente de discreție familială, cât și de normele sociale și morale ale epocii. O ipoteză frecvent citată este aceea că Cassandra a dorit să împiedice accesul generațiilor mai tinere la unele dintre observațiile lui Jane, uneori acide sau tranșante, referitoare la vecini ori membri ai familiei.Le Faye (2005), 33 În acest context, se presupune că au fost eliminate în mod deliberat referințe la stări de boală, episoade de nefericire și alte aspecte considerate improprii expunerii publice.Nokes (1998), 1
Este cert că o serie de date biografice relevante privind viața lui Austen și istoria familiei sale au fost omise intenționat din sursele timpurii. Printre acestea se numără absența oricărei mențiuni despre fratele său, George, ale cărui dificultăți de dezvoltare, rămase nediagnosticate, au determinat familia să îl crească în afara căminului familial, conform practicilor sociale și medicale curente ale epocii, precum și cazul mătușii sale înstărite, Jane Leigh-Perrot, care a fost arestată, judecată și ulterior achitată sub acuzația de furt calificat.Nokes (1998), 1–2; Fergus (2005), 3–4
Prima lucrare cu caracter biografic dedicată lui Austen a fost textul intitulat Biographical Notice (1818), redactat de fratele său, Henry Thomas Austen. Acesta a fost inclus într-o ediție postumă a romanului Mânăstirea Northanger și conținea fragmente din două scrisori, publicate, se pare, în pofida rezervelor exprimate de alți membri ai familiei. Tendința de selectare, omisiune și idealizare biografică a continuat în volumul A Memoir of Jane Austen, publicat în 1869 de nepotul său, precum și în biografia Jane Austen: Her Life and Letters, de William și Richard Arthur Austen-Leigh, apărută în 1913, ambele lucrări punând la dispoziție un corpus extins de corespondență, însă filtrat interpretativ.Nokes (1998), 2–4; Fergus (2005), 3–4; Le Faye (2004), 279
Familia și rudele lui Austen au contribuit la cristalizarea unei imagini legendare a „bunei și liniștitei mătuși Jane”, cunoscută în critica anglofonă sub denumirea de „Aunt Jane”, care o prezintă drept o femeie integrată armonios într-un cadru domestic stabil, având familia drept ax central al existenței sale. Critica literară a contestat timpuriu această reprezentare atenuată a personalității sale. Biografiile moderne, beneficiind de instrumente critice și metodologii contemporane, recuperează și reevaluează informații excluse din corespondență și din sursele familiale timpurii; cu toate acestea, biografa Jan Fergus subliniază că dificultatea majoră constă în menținerea unui echilibru interpretativ, astfel încât autoarea să nu fie prezentată reductiv, în perioadele de suferință sau dezamăgire, drept „o femeie înverșunată și deziluzionată, captivă într-un mediu familial profund neplăcut”.
Primii ani până la vârsta de 20 de ani Familie Jane Austen s-a născut la 16 decembrie 1775, în localitatea Steventon, comitatul Hampshire. Tatăl său, George Austen (1731–1805), nota într-o scrisoare referitoare la nașterea fiicei sale că soția sa, Cassandra Austen, „se aștepta, fără îndoială, să fi fost adusă la pat cu o lună mai devreme”. El adăuga că nou-născuta era „o jucărie plăcută pentru Cassy și o viitoare tovarășă”.Le Faye (2004), 27 Iarna anilor 1775–1776 a fost deosebit de aspră, iar botezul copilului a avut loc abia la 5 aprilie, în biserica parohială locală, întârziere explicabilă prin condițiile meteorologice severe ale perioadei; cu acest prilej, ea a primit prenumele Jane.
George Austen a exercitat funcția de rector al parohiilor anglicane Steventon și Deane.Todd (2015), 2 Provenea dintr-o veche familie de negustori de lână, inițial prosperă; totuși, întrucât averea era transmisă succesiv fiilor cei mai mari, ramura familiei din care făcea parte ajunsese într-o situație financiară modestă. George și cele două surori ale sale au rămas orfani în copilărie și au fost luați în întreținere de rude. În 1745, la vârsta de cincisprezece ani, sora sa Philadelphia a fost plasată ca ucenică la o modistă din Covent Garden, o practică frecventă pentru tinerele din familii respectabile confruntate cu dificultăți materiale. La șaisprezece ani, George a fost admis la St John's College, Oxford, unde, cel mai probabil, a cunoscut-o pe Cassandra Leigh (1739–1827).Le Faye (2004), 3–5, 11
Cassandra Leigh provenea din influenta familie Leigh; tatăl ei era rector la All Souls College, Oxford, iar ea a crescut într-un mediu caracteristic gentry-ului englez. Fratele ei mai mare, James Leigh, a moștenit o avere considerabilă și o vastă proprietate de la mătușa sa străbună, Perrot, cu condiția de a-și schimba numele în Leigh-Perrot.Le Faye (2004), 8; Nokes (1998), 51
George Austen și Cassandra Leigh s-au logodit, probabil în jurul anului 1763, când au făcut schimb de miniaturi.Le Faye (2004), 11 George a primit beneficiul parohial al Steventonului, respectiv dreptul de a încasa veniturile aferente parohiei, de la Thomas Knight, soțul înstărit al verișoarei sale de gradul al doilea.Le Faye (2004), 6 Căsătoria a avut loc la 26 aprilie 1764, la Biserica St Swithin, Bath, pe bază de licență, într-o ceremonie sobră, la două luni după decesul tatălui Cassandrei.Le Faye (2004), 11; Nokes (1998), 24, 26 Veniturile cuplului erau modeste, dar suficiente pentru menținerea statutului social corespunzător unui cleric rural; acestea proveneau în principal din beneficiul anual relativ redus al lui George, în timp ce Cassandra a adus în căsătorie doar perspectiva unei moșteniri limitate, ce urma să fie primită la moartea mamei sale.Le Faye (2004), 12; Nokes (1998), 24
După ce beneficiul parohiei învecinate Deane a fost achiziționat pentru George de unchiul său înstărit, Francis Austen,Austen-Leigh, James Edward (1871). Memoir of Jane Austen (Second ed.). London: Richard Bentley and Son. Archived from the original on 19 December 2019. Retrieved 20 December 2019. familia Austen s-a stabilit temporar acolo, până la finalizarea lucrărilor de renovare ale rectoratului din Steventon, o clădire din secolul al XVI-lea aflată într-o stare avansată de degradare. În perioada rezidenței la Deane, Cassandra a născut trei copii: James în 1765, George în 1766 și Edward în 1767.Le Faye (2004), 11, 18, 19; Nokes (1998), 36 Practica sa era să păstreze copilul nou-născut în cadrul familial timp de câteva luni, după care acesta era încredințat lui Elizabeth Littlewood, o femeie din vecinătate, pentru alăptare și creștere pe o perioadă de doisprezece până la optsprezece luni, conform unei practici larg răspândite în epocă, inclusiv în rândul familiilor respectabile.Le Faye (2004), 19
Steventon
În 1768, familia Austen s-a stabilit definitiv la Steventon. Henry a fost primul copil născut aici, în 1771.Nokes (1998), 37; Le Faye (2004), 25 În jurul acestei perioade, Cassandra Austen a recunoscut semnele care indicau faptul că fiul său George prezenta dificultăți de dezvoltare. Acesta suferea de crize și este posibil să fi fost surd și mut. În aceste condiții, ea a decis să îl încredințeze plasamentului familial, conform practicilor sociale și medicale ale epocii. În 1773 s-a născut Cassandra, urmată de Francis în 1774 și de Jane în 1775.Nokes (1998), 37; Le Faye (2004), 24–27
Potrivit interpretării biografului Park Honan, căminul familiei Austen se caracteriza printr-o atmosferă intelectuală deschisă și destinsă, în care erau discutate și evaluate idei aparținând unor poziții politice sau sociale diferite de cele ale membrilor familiei.Honan (1987), 211–212
Familia se sprijinea pe patronajul rudelor, esențial pentru menținerea poziției sale sociale și economice, și întreținea relații constante cu familia extinsă, găzduind frecvent vizite.Todd (2015), 4 Cassandra cea mare a petrecut vara anului 1770 la Londra împreună cu sora lui George, Philadelphia, și cu fiica acesteia, Eliza, fiind însoțită de cealaltă soră a lui George, doamna Walter, și de fiica sa, Philly.Nokes (1998), 39; Le Faye (2004), 22–23 Deirdre Le Faye observă că Philadelphia și Eliza Hancock au constituit „comete strălucitoare” într-un univers altminteri stabil al vieții clericale rurale din Hampshire; experiențele lor de călătorie și contactul cu viața mondenă londoneză, precum și vizitele lor intermitente la Steventon, au contribuit la lărgirea orizontului intelectual al tinerei Jane și la formarea sensibilității sale literare.Le Faye (2004), 29