miniatura|Ultimele știri.miniatura|Konrad Adenauer citind numărul Frankfurter Allgemeine Zeitung din 7 august 1961.miniatura|Trasee poștale europene din 1563 conform cărții de călătorie a lui Giovanni da L’Herba. Știrea este un gen jurnalistic care prezintă realitatea actuală, pe care o pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi, prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă. Pe scurt, este o veste (în presă, în radio etc.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, articolul Știre Este o informație scurtă despre un eveniment.
În domeniul ziaristicii, informația trebuie înțeleasă în dublu sens. Informația este un termen devenit corespunzător celui de presă. Unii autori chiar definesc informația drept „procesul comunicării sociale și instituțiile care asigură acest proces”.
1) Termenul de informație este folosit și în accepția de gen ziaristic, dar toate genurile ziaristice implică existența unei informații. Iată de ce pentru a delimita genul jurnalistic în sistemul mijloacelor de expresie ziaristică, termenul de știre este mai corespunzător, toată presa fiind purtătoare de informație tratată și selectată, semnificativă, nouă, interesantă, de actualitate.
Definițiile date știrii sunt numeroase, ele aparținând diferitelor școli de presă și reflectă o anumită concepție despre presă, despre funcțiile și poziția socială a ziaristului și a presei. Într-un manual cehoslovac de ziaristică, știrea este definită ca fiind o comunicare scurtă, operativă a unui fapt social nou sau nou constatat, a unui proces social sau a rezultatelor lui, a unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei.
Conform altor afirmații, „știrea este o „noutate”, relatarea unor evenimente recente. Pentru a avea caracterul de știre, ceea ce se relatează trebuie să fie: actual, în curs, la zi; important, semnificativ sau neobișnuit”.
2) Știrea mai este definită și ca un fapt sau o idee precisă care va interesa un număr mare de cititori; „știrea este orice comunicare făcută la momentul oportun, deoarece este interesantă și semnificativă. Ea reprezintă o relatare a aspectelor semnificative ale unei întâmplări de actualitate, care este interesantă pentru cititorii ziarului unde se publică relatarea; știrea este prima relatare a evenimentelor semnificative, care prezintă interes pentru public”.
3). Din aceste definiții putem extrage două calificative: interesul și semnificația drept trăsături de bază ale unei relatări ce poate fi considerată o știre. Sintetizând opiniile exprimate privind trăsăturile caracteristice ale știrii, se poate formula următoarea definiție: știrea de presă este o relatare concisă a unor fapte, evenimente, idei semnificative, de actualitate, noi, relatare ce prezintă interes pentru public.
O exigență ce se impune ziaristului, autor de știri, este de a investiga mereu pentru a descoperi faptele inedite ce pot interesa publicul. André Gide afirma: „eu numesc ziaristică ceea ce va fi mai puțin interesant mâine decât astăzi”. Aceasta înseamnă că nu numai opțiunea pentru un eveniment sau altul este esențială în munca ziaristului, ci și alegerea momentului optim pentru a difuza o știre. Nu întotdeauna difuzarea știrii este simultană cu evenimentul. Ziaristul alege un punct culminant din desfășurarea unui eveniment pentru a-l converti în știre.
Stirile nu sosesc de la sine la ziare, la radio și televiziune. Ele trebuie captate și canalizate spre secțiile redacțiilor. În general, sursele știrilor de presă sunt de două feluri: ale redacției (aparatul redacțional, corespondenți, colaboratori) și exterioare redacției (agențiile naționale și particulare de presă). „Marea regulă a activității gazetărești constă în aceea că fiecare frază, aproape fiecare cuvânt trebuie să aducă un element de informație”.
4) Știrea ia naștere la confluența „a trei elemente semnificative: un eveniment, care implică un anumit tip de acțiune; o informație, în care se descrie sau se relatează despre această acțiune în termeni inteligibili; un public căruia îi sunt adresate știrile prin intermediul mijloacelor de comunicare”.
5) Elementele unei știri, indiferent de canalul de difuzare - ziar revistă, radio, televiziune - constituie răspunsurile pe care ziaristul trebuie să le găsească la întrebările ce i le-ar putea pune cititorii, ascultătorii sau telespectatorii, aflând despre un eveniment: cine? (este autorul evenimentului), ce? (s-a întâmplat), unde? (s-a desfășurat evenimentul), când? (a avut loc), de ce? (s-a putut întâmpla), cum? (s-a desfășurat). Fără răspunsurile la aceste întrebări sau măcar la primele patru nu poate exista o știre de presă.
În funcție de aceste elemente se va alcătui orice știre, a cărei structură conține în mod obligatoriu introducerea sau capul știrii, a cărei denumire din engleză: lead (trad. scurt rezumat, introducere) este deseori folosită, și corpul, care dezvoltă introducerea.
Introducerea sau lead-ul știrii este nucleul informativ esențial, ce sintetizează principalele informații. Ea îndeplinește următoarele funcții: surprinde esența evenimentului, conținând răspunsurile la întrebările cine?, ce?, unde?, când? și acroșează cititorul la lectură. „Prima funcție necesită inventivitate și inteligență. Cea de-a doua se bazează pe arta sau pe măiestria ziaristului.”
6) Poziția răspunsurilor în text este variabilă, în funcție de importanța datelor, a faptelor culese și în funcție de mijlocule de comunicare. Așa, de pildă, știrile radiofonice încep, de obicei, prin a spune „ce s-a întâmplat” și apoi se enunță răspunsurile la celelalte întrebări referitoare la evenimentul relatat. După formularea paragrafului introductiv, ziaristul trece la elaborarea știrii propriu-zise. Unul din principiile esențiale care-l va ghida este caracterul unitar al știrii, prezentarea sa într-un tot logic, fără trunchieri, nelăsându-se întrebări importante fără răspuns, întrebări, la care, capul știrii din motive de concizie, nu a răspuns sau a pus accentul doar pe informația esențială.
Corpul știrii conține datele care explică și aprofundează introducerea. În corpul știrii sunt dezvoltate fiecare din punctele incluse în introducere, în aceeași ordine în care au fost enunțate. Totodată corpul știrii trebuie să conțină explicații care ajută la situarea evenimentului, faptului prezentat într-un context determinat, punându-se cititorul, ascultătorul în legătură directă cu antecedentele, circumstanțele acțiunii. Înțelesul multor știri este greu de sesizat în lipsa unor astfel de caracterizări ale contextului (numite în engleză background). Detaliile secundare, ce nu sunt cuprinse în introducere, de mai mică însemnătate, vor fi introduse în corpul știrii, acestea având darul să completeze imaginea despre faptul sau evenimentul prezentat. În istoria presei, de-a lungul evoluției activității ziaristice, s-au cristalizat mai multe procedee de construcție a unei știri. Arhitectura știrii nu este întâmplătoare. Ea este dictată de importanța evenimentului, de actualitatea lui.
Una din tehnicile de construcție a unei știri este „piramida răsturnată”. Această structură este cunoscută și sub denumirea de „tehnica americană” sau „tehnica lead”. Construcția unei știri de acest tip constă în prezentarea chiar în introducere a informației de bază, după care urmează datele explicative, complementare, descrierea contextului și ale detalii. Introducerea unei astfel de știri este foarte importantă. Ea cuprinde, de obicei, unul sau cel mult două paragrafe. Răspunsurile de la primele patru întrebări alcătuiesc partea principală a știrii, suportul său. Căpătând răspunsurile la aceste întrebări, receptorul își poate forma o imagine succintă despre faptul, evenimentul la zi.
Știrea concepută în acest mod răspunde unor cerințe ale cititorului modern care vrea să afle cât mai repede ce s-a întâmplat, dar și ale publicației care poate să prezinte o noutate în cea mai atractivă formă, menită să capteze imediat interesul cititorilor săi.
În presă s-au cristalizat și se utilizează mai multe tipuri de introducere. Această diversitate conferă publicației un plus de atractivitate, sporește interesul cititorului pentru informațiile publicate. Astfel în introducere poate fi prezentată esența evenimentului, poate fi prezentat elementul senzațional al știrii sau introducerea poate cuprinde prezentarea unei imagini a evenimentului. În această situație, ziaristul va prezenta în prima frază elementele definitorii ale acțiunii pe care o va relata în știre totodată în introducere se poate introduce prezentarea unor personalități, cu condiția ca numele folosite să fie bine cunoscute publicului. În general abundența de nume într-o știre trebuie evitată pentru că dispersează atenția cititorului și nu-i dă posibilitatea să rețină esențialul. În știrea radiofonică utilizarea numelor de persoane în introducere este evitată, pentru că, atent la conținutul știrii, ascultătorul va uita numele rostit la început.
O altă tehnică de construcție a unei știri este „piramida normală”. În acest caz, interesul cititorilor este captat prin acumularea succesivă de informații. Elementul principal este lăsat la sfârșitul știrii, la „baza piramidei”. Această tehnică se utilizează îndeosebi în prezentarea evenimentelor „la zi”, a celor așteptate de public datorită importanței lor sau a evenimentelor cu totul inedite. Cele mai multe știri sunt redactate după metoda „piramidei răsturnate”, deoarece câștigă un plus de atractivitate, de senzațional.
O altă modalitate de redactare a unei știri este și „tehnica combinată”. Aceasta constă în enunțarea, la început, a elementului esențial, după care se recurge la derularea celorlalte elemente ce compun relatarea, prezentarea fiind întreruptă de scurte comentarii, asociații, comparații cu alte evenimente similare. Acest tip de știri este utilizat în reviste sau gazete săptămânale, care apar după desfășurarea unui eveniment și după apariția mai multor numere ale publicațiilor cotidiene. Totodată procedeul se utilizează în știrile ample, de sinteză.
Titlul reprezintă puntea dintre citire și știre. Titlul știrii are funcția de a scoate în relief însemnătatea subiectului abordat, să incinte la lectură, să sugereze conținutul știrii. Titlul trebuie să fie un element grafic de natură să contribuie la crearea unui context atrăgător în pagină. Spre deosebire de titlul altor creații ziaristice precum reportajul, articolul, interviul, cronica ș.a. titlul știrii trebuie în cuvinte cât mai puține să exprime ideea de bază, esența știri.
Deși titrarea este considerată un domeniu în care este dificil să se stabilească reguli precise și uniforme, fiind mai curând o artă, o măiestrie, decât un procedeu tehnic, se pot stabili câteva calități ale unui bun titlu. Louis Guery susține că titlul trebuie să fie adaptat textului pe care ๎l însoțește; să nu fie vag, ci să conțină o informație; să fie ușor de citit și de înțeles, să nu conțină cuvinte tehnice, abstracte sau mai puțin cunoscute; să fie simplu și alcătuit din cuvinte ale vocabularului curent; să fie original, viu, atrăgător; să nu conțină cuvinte inutile, fiecare cuvânt trebuie să aibă un rol precis; să nu fie prea lung și fără verb, verbul dând impresia de mișcare, de proces dinamic.