Alprazolamul (comercializat sub diverse denumiri, produsul original având denumirea Xanax) este un medicament anxiolitic cu acțiune de scurtă durată din clasa benzodiazepinelor. Este de cele mai multe ori utilizat pentru tratamentul tulburărilor anxios-depresive (mai exact, tratamentul stărilor de anxietate, moderate, severe sau asociate cu depresie) dar și pentru prevenirea tulburărilor de panică și delirium tremens. Mai este utilizat în tratamentul greței induse de chimioterapice, în asociere cu alte medicamente. Calea de administrare disponibilă este cea orală, fiind utilizat sub formă de comprimate sau comprimate cu eliberare prelungită.
Printre cele mai frecvente reacții adverse se numără: somnolența, ataxia, starea de oboseală, instalarea depresiei, cefaleea, uscăciunea gurii și tulburările de memorie. O parte din senzația de oboseală și din sedare pot să se îmbunătățească la câteva zile de la debutul tratamentului. Din cauza riscului ridicat de abuz, se recomandă adesea ca alprazolamul să nu fie utilizat ca tratament inițial pentru tulburările de panică. În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu alprazolam pot să apară simptome de sevraj. Alt risc mai rar asociat este tendința de suicid, care poate să fie datorat pierderii inhibiției. Tratamentul se va întrerupe întotdeauna treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Mecanismul de acțiune este comun cu cel al tuturor benzodiazepinelor, alprazolamul acționând prin potențarea inhibiției neuronale mediate de acidul gama-aminobutiric (GABA), ceea ce duce la efectele anxiolitice, sedative, hipnotice, miorelaxante, anticonvulsivante, amnestice și antidepresive.
Alprazolamul a fost brevetat în anul 1971 și a fost aprobat pentru uz uman în Statele Unite ale Americii în anul 1981. Conform legislației din România, alprazolamul este considerat ca fiind un psihotrop și este supus controlului, fiind eliberat în farmacie doar pe baza unei rețete de culoare verde. Este disponibil sub formă de medicament generic. În 2016, era al 19-lea cel mai prescris medicament în Statele Unite.
Utilizări medicale
Alprazolamul este de cele mai multe ori utilizat în tratamentul de scurtă durată a tulburărilor de anxietate, al tulburărilor de panică și uneori al greței induse de chimioterapice. Mai este indicat în tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată și al tulburărilor de anxietate asociate cu stări depresive. FDA recomandă ca doctorul ce prescrie acest medicament să reevalueze periodic eficacitatea sa.
Tulburări de panică
Alprazolamul este foarte eficace în tratarea atacurilor de panică moderate până la severe. Totuși, nu mai este medicamentul de primă intenție încă de la dezvoltarea unei noi clase de antidepresiv denumite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. În Australia, nu mai este recomandat pentru tulburările de panică datorită riscurilor legate de sevraj, toleranță și abuz. Majoritatea studiilor indică faptul că efectul benefic al alprazolamului asupra tulburărilor de panică se menține doar 4 până la 10 săptămâni. Totuși, pentru unii pacienți cu această boală, tratamentul a fost benefic până la opt luni, deci poate interveni o variație mare a efectului pentru diferiți pacienți.
În Statele Unite, FDA recomandă utilizarea alprazolamului pentru tratamentul tulburărilor de panică însoțite sau nu de agorafobie. Este recomandat de către World Federation of Societies of Biological Psychiatry (WFSBP) pentru tratamentul tulburărilor de panică la pacienții care nu prezintă istoric de toleranță sau dependență. În România, ANMDM aprobă utilizarea alprazolamului pentru profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică, doza inițială fiind 0,5-1 mg (administrată oral, seara) sau 0,5 mg de 3 ori pe zi.
Tulburări de anxietate
Anxietatea asociată cu depresie răspunde foarte bine la tratamentul cu alprazolam. Studiile clinice au indicat faptul că eficacitatea sa în tulburările de anxietate se limitează la o perioadă de patru luni de tratament. În ciuda studiilor realizate, efectul antidepresiv al alprazolamului este puțin cercetat și face referire doar la perioade scurte de tratament. În urma unui studiu, s-a arătat că unii pacienți aflați în tratament cu doze mari și pe o perioadă de lungă de timp au dezvoltat depresie reversibilă. În Statele Unite, FDA aprobă alprazolamul pentru tratamentul tulburărilor de anxietate sau pentru ușurarea simptomelor anxietății, pe perioadă scurtă. În Regatul Unit, se recomandă un tratament scurt (de 2-4 săptămâni) al anxietății severe acute. În România, ANMDM aprobă utilizarea alprazolamului pentru tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severe și al stărilor de anxietate asociate cu depresie, doza inițială fiind 0,75-1 mg și respectiv 1,5 mg, administrată divizat în 3 prize pe zi.
Alte utilizări În România, ANMDM aprobă utilizarea alprazolamului ca profilaxie și tratament în delirium tremens și în sindromul de abstinență la alcoolici. Această utilizare este comună cu celelalte benzodiazepine, fiind indicate în cazuri severe de abstinență alcoolică. De asemenea, alprazolamul mai este indicat, în asociere cu alte medicamente antiemetice (precum metoclopramid), în tratamentul senzației de greață și al vomei induse de chimioterapice (precum carboplatină).
Contraindicații Toate benzodiazepinele necesită precauții speciale când sunt utilizate de către copii sau de către pacienți care sunt dependenți de alcool sau de droguri. O deosebită importanță trebuie acordată femeilor însărcinate și persoanelor în vârstă, persoanelor care prezintă un istoric de abuz de substanțe (în principal de alcool) și persoanelor care au asociate boli psihiatrice. Utilizarea alprazolamului trebuie făcută sub supraveghere și sub atenta monitorizare a personalului medical specializat la pacienții care prezintă: miastenie gravis, glaucom acut cu unghi închis, deficiențe hepatice severe (precum este ciroza hepatică), apnee în somn severă, depresie respiratorie pre-existentă, insuficiență respiratorie severă, psihoză cronică, hipersensibilitate sau alergie cunoscută la alprazolam sau la alte benzodiazepine și tulburare de personalitate borderline (unde poate induce tendința de suicid).
Fiind un deprimant al sistemului nervos central, alprazolamul în doze ridicate poate cauza alterarea semnificativă a stării de vigilență și poate induce somnolență și tulburări de concentrare, în special la pacienții care nu sunt obișnuiți cu acest tratament, fiind astfel contraindicat pacienților care trebuie să conducă autovehicule sau care necesită o stare de atenție crescută.
La pacienții în vârstă trebuie avute în vedere precauții suplimentare datorită posibilității de reacții adverse accentuate (din cauza diferențelor de farmacocinetică), la această categorie de pacienți cel mai adesea fiind întâlnite tulburările de coordonare și somnolența.
Efecte adverse
Cele mai frecvente reacții adverse care au fost observate în urma tratamentului cu alprazolam sunt: depresia, sedarea, somnolența, tulburările de concentrare, ataxia constipația, xerostomia sau uscăciunea gurii, somnolența, sedarea, dezorientarea, fatigabilitatea, amețeala, tulburările de coordonare și vertijul.
Alte reacții mai puțin frecvente includ: Amnezia anterogradă (pierderea capacității de memorare după administrare) Convulsiile (contracții involuntare bruște; rar) Dezinhibarea Erupțiile cutanate, deprimarea respiratorie, constipația Halucinațiile (rar) Icterul (colorația galbenă a pielii și a mucoaselor; foarte rar) Retenția urinară (dificultatea de urinare; rar) Slăbiciunea musculară Tendințele suicidare Vedere încețoșată, dureri de cap, tremurături;
Medicamentele sedative, inclusiv alprazolamul, au fost asociate în unele cazuri cu un risc crescut de deces. Unele studii realizate, atât în cazul administrării la copii, cât și în cazul adulților, au concluzionat faptul că riscul de mortalitate asociat tratamentului cu benzodiazepine ar fi mai degrabă datorat unor factori asociați, precum: boli cardiovasculare, cancer, afecțiuni respiratorii sau chiar suicid, și nu neapărat un efect specific advers al medicației.
Reacții paradoxale Deși nu frecvent, alprazolamul poate induce reacții paradoxale, efecte inverse față de cele sedative la nivel central, precum: iritabilitate, comportament agresiv sau ostil (agresivitate și ostilitate), agitație, manie, hiperactivitate, excitație, nervozitate, furie, agitație, tremor, și insomnie.
În sarcină și alăptare Benzodiazepinele pot să treacă bariera placentară și să ajungă în organismul fătului și pot de asemenea să fie excretate în laptele matern. S-a raportat faptul că administrarea cronică a diazepamului și altor benzodiazepine mamelor care alăptează induce letargie și scădere în greutate la nou-născuți.
Utilizarea alprazolamului în timpul sarcinii a fost asociată cu anomalii congenitale, iar utilizarea în cel de-al treilea trimestru poate cauza dependența fătului sau chiar simptome de sevraj în perioada neo-natală, care pot fi asociate cu probleme respiratorii și somnolență. Totuși, la pacienții cu un tratament de lungă durată cu benzodiazepine, întreruperea bruscă a tratamentului din cauza riscului de teratogenitate cunoscut poate induce simptome severe de sevraj și efect de rebound sever. De asemenea, întreruperea bruscă a tratamentului benzodiazepinic poate induce avort spontan.
Supradoză thumb|260px|Aspectul comprimatelor de Xanax, prevăzute cu linie mediană, cu dozele: 0,25 mg (alb), 0,5 mg (roz) și 1 mg (albastru deschis)
Doza maximă recomandată de alprazolam pentru un adult este de 10 miligrame pe zi.
Supradoza cu alprazolam poate să fie de la ușoară până la severă, depinzând de doza ingerată și de alte medicamente care au fost administrate în asociere cu acesta. Simptomele inițiale care pot fi observate sunt adesea similare cu efectele adverse asociate administrării terapeutice, însă odată cu trecerea timpului acestea se pot agrava.
Supradozarea alprazolamului produce în primul rând deprimarea intensă a sistemului nervos central și poate duce la observarea următoarelor simptome: Sincopă, leșin Hipotensiune arterială (scăderea funcției inimii) Hipoventilație (scăderea funcției respiratorii) Tulburarea severă a funcțiilor motorii: Amețeală, confuzie profundă Tulburări de coordonare și de mișcare Diminuarea sau abolirea reflexelor Slăbiciune musculară Hipotensiune ortostatică (senzație de leșin la ridicare rapidă din șezut în picioare) Somnolență accentuată Comă și în final deces, mai ales dacă s-au asociat și alte substanțe deprimante SNC (precum etanol, diazepam, etc.)
În cazul unei supradoze benzodiazepinice (cum este și cazul alprazolamului), antidotul utilizat este flumazenilul, un analog de benzodiazepină cu activitate intrinsecă minimă, care substituie complet molecula de alprazolam din receptorul GABAA, antagonizând efectele sale.
Dependență și sevraj Potențialul de abuz și de utilizare neconformă a alprazolamului pentru tratament medical este controversat, unii experți fiind de părere că riscul acestuia este scăzut și este într-o oarecare măsură similar cu cel al altor benzodiazepine. Alții sunt de părere că alprazolamul este asociat cu un risc substanțial de abuz și de dependență, atât la pacienții aflați sub tratament medical, cât și la utilizatorii recreaționali, și că instalarea rapidă a efectelor poate crește riscul. În comparație cu numărul foarte mare de prescripții, foarte puțini pacienți cresc dozele din proprie inițiativă sau dezvoltă farmacodependență.
Ca toate benzodiazepinele, molecula de alprazolam se leagă de situsurile specifice de la nivelul receptorului GABAA pentru acidul gama-aminobutiric. Prin această legare, alprazolamul modulează efectul receptorilor GABAa și astfel modulează transmisia gabaergică. Utilizarea pe termen lung cauzează schimbări adaptative ale receptorilor, făcându-i mai puțin sensibili la stimulare și astfel scăzând potența medicamentului.