Psathyrella piluliformis (Pierre Bulliard, 1783 ex Peter D. Orton, 1969), sin. Hypholoma hydrophila (Pierre Bulliard, 1783 ex Lucien Quélet, 1886), Psathyrella hydrophila (Pierre Bulliard, 1783 ex René Maire, 1937), din încrengătura Basidiomycota în familia Psathyrellaceae și de genul PsathyrellaIndex Fungorum denumită în popor ciupercă umedă,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 521, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO este o specie saprofită de ciuperci comestibile. Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în tufe cu multe exemplare, în primul rând în păduri de foioase pe cioturi și bușteni de stejari și fagi în putrefacție, ocazional și în cele de rășinoase, favorizând locuri umede. Apare de la câmpie la munte, dar nu în regiuni montane. Perioada favorită de dezvoltare o are din august până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 86-87, ISBN 3-405-12124-8J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 140-141, ISBN 3-405-11568-2

Descriere thumb|left|260px|Bres.: Hypholoma hydrophila Pălăria: are un diametru de 2-6 cm, este friabilă și fragilă, la început emisferică, apoi în formă de clopot și în sfârșit aplatizată, prezentând atunci ocazional un mic gurgui turtit în centru. Restul vălului parțial (velum partiale) rămâne agățat la margine, dar numai pentru scurt timp. De acea nu se formează un inel în jurul piciorului. Dar ca rezultat rămâne la multe ciuperci pentru un anumit timp o bordură subțire și albicioasă. Cuticula adesea încrețită și odată cu vârsta puțin canelată la margine arată în tinerețe nu rar firișoare trecătoare albe, începând în vârf (cauzat vălului parțial). Datorită faptului, că pălăria este higrofană (proprietatea unor ciuperci de a-și schimba culoarea atunci când absorb sau pierd apă), coloritul uniform tinde între ocru sau galben-maroniu (pe timp uscat) și brun-roșiatic închis (la umezeală). Lamelele: sunt numeroase, înalte și subțiri, spațiat strânse, câteodată slab ondulate, cu lameluțe intercalate și aderente la picior. Coloritul este la început albicios cu muchii alb-flocoase, devenind cu vârsta gri-maroniu și la bătrânețe brun închis. Lamelele sunt acoperite inițial cu vălul parțial de culoarea muchiilor tinere. Piciorul: are o înălțime de 4-10 cm și o lățime de 0,3-0,7 cm, este cilindric, subțire, adesea îndoit, longitudinal-fibros și gol pe dinăuntru. Suprafața sa este murdar albicioasă și ușor marmorată, spre bază maronie precum mătăsoasă și canelată spre vârf. Nu prezintă un inel. Carnea: schimbă de asemenea culoarea fiind uscată bej, iar umedă gri-maronie, este moale și fragedă în pălărie, un pic mai fibroasă în picior, cu un miros ușor de ciuperci și plăcută la gust atât timp cât este tânără, devenind odată cu vârsta adesea amară. Caracteristici microscopice: au spori netezi cu un por de germen vizibil, sunt bruni ca scorțișoara cu nuanțe de roz, ovoidal-ascuțiți sau aproape în formă de alune, netezi, cu fibule anastomoze, având o mărime de 5-7 x 3-3,5 microni. Coloritul pulberii lor este brun-purpuriu. Basidiile au patru sterigme. Cheilocistidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, pe muchia lamelor) sunt bontite, nu rar bulboase spre vârf și măsoară 25–40 × 10–16 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XVIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 854 Reacții chimice: Buretele se colorează cu anilină de fenol încet roz.Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 271

Confuzii Ciuperca umedă poate fi confundată cu specii comestibile, ca de exemplu Agrocybe paludosa,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 142-143, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Flammula alnicola sin. Pholiota alnicola (comestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 96-97, ISBN 3-405-12081-0 Flammulina velutipes, sin. Collybia velutipes, Hypholoma capnoides,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 188-189, ISBN 3-405-12116-7 Kuehneromyces lignicola, sin, Pholiota vernalis (fără valoare culinară),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 78-79, ISBN 3-405-12124-8 Kuehneromyces mutabilis,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 194-195, ISBN 3-405-12116-7 Pholiota lignicola (probabil comestibilă, dar poate fi confundată extrem de ușor cu letala Galerina marginata),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 118-119, ISBN 88-85013-46-5 Pholiota graminis,Pholiota graminis Psathyrella candolleana,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 178-179, ISBN 3-405-11774-7 Psatyrella multipedata (fără valoare culinară)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 82-83, ISBN 3-405-12124-8 sau Psatyrella spadicea,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 78-79, ISBN 3-405-12124-8 mai departe cu soiuri necomestibile, otrăvitoare, chiar letale, ca de exemplu Cortinarius anthracinus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 118-119 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Galerina marginata (letală),Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 160, ISBN 3-426-00312-0 Hypholoma fasciculare (amară și otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 178-179, ISBN 3-405-11774-7 Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritium (otrăvitor), Naematoloma sublateritium (amară și otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7 Hypholoma marginatum, (amară, necomestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 100-101, ISBN 3-405-12124-8 Pholiota lucifera (probabil otrăvitoare)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 102-103, ISBN 3-405-12081-0 sau Stropharia squamosa sin. Leratiomyces squamosus (necomestibilă).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 98-99, ISBN 3-405-12124-8

Specii de ciuperci asemănătoare în imagini

Valorificare Deci nu astfel de gustos ca gheba ciobanilor, exemplare tinere ale ciupercii umede pot fi preparate în bucătărie asemănător.Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 101-103Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 38, ISDN 3-453-40334-7

Buretele se aplică, de asemenea, ca ciupercă medicinală în medicina naturală sau în cea tradițională chinezească și japoneză, pentru că se spune, că ar avea un efect de stimulare și consolidare asupra sistemului imunitar (de exemplu scăderea glicemiei).

Note

Bibiliografie Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto, vol. 1-7 (vezi sus) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Psathyrella hydrophila, film Categorie:Psathyrella Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1791 în știință